Anulare act administrativ fiscal. Decizia 407/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 407/ Dosar nr-
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.1233 din 27 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj - secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ - dosar venit prin strămutare de la Curtea de Apel Cluj.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 mai 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 26 mai 2009, respectiv pentru astăzi 2 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr 1233/27.06.2008, Tribunalul Cluj -Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității de act administrativ a adresei nr 1651/18.07.2007 a Curții de Apel Cluj și, în consecință, a respins cererea de anulare a adresei nr 1651/18.07.2007 formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Cluj, Colegiul de Conducere al Curții de Apel și Președintele Curții de Apel Cluj. A respins ca nefondate restul cererilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamanții au solicitat anularea dispozițiilor de trimitere spre competentă soluționare, în baza art 45 al 5 din Legea nr 317/2004, la Comisia de Disciplină din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a sesizării făcute de jandarmul, cuprinsă în procesul-verbal al ședinței extraordinare a colegiului din data de 03.07.2007, să se elimine din procesul-verbal încheiat în această ședință, declarațiile reclamanților, pe cale de consecință anularea procesului-verbal mai sus menționat și adresa Curții de Apel Cluj nr 1651/18.07.2007 prin care procesul-verbal de ședință a fost înaintat Comisiei de Disciplină pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Prima instanță a invocat din oficiu excepția lipsei calității de act administrativ a adresei de înaintare nr 1651/18.07.2007 emisă de Curtea de Apel Cluj, prin hotărârea pronunțată admițând această excepție întrucât, față de definiția dată actului administrativ prin art 2 lit c din Legea nr 554/2004, s-a apreciat că adresa menționată nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice și nu produce vreun fel de efecte juridice, fiind un simplu înscris prin care se înaintează procesul-verbal al ședinței Colegiului de conducere și sesizarea jandarmului. În același sens, s-a considerat că hotărârea Colegiului de conducere a produs efecte în sarcina reclamanților.
Relativ la fondul cauzei, considerentele pentru care prima instanță a respins restul cererilor formulate de reclamanți au fost următoarele:
- la data de 03.07.2007 a avut loc ședința Colegiului de conducere al curții de Apel Cluj având înscrisă pe ordinea de zi discutarea raportului întocmit la data de 27.06.2007 de către jandarmul, raport înregistrat la instanța menționată sub nr 1651/A/02.07.2007; s-a reținut că acest raport privea un incident între domnii judecători și care au fost convocați la ședința Colegiului de conducere dând cu această ocazie anumite explicații referitoare la conținutul raportului;
- relativ la atribuțiile colegiului de conducere, prima instanță a făcut referire la dispozițiile art 22 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată, respectiv la lit faa cestui articol, potrivit cu care colegiul aprobă sau după caz, avizează, la cererea președintelui, deciziile acestuia în cazurile prevăzute în regulament și a apreciat că aceste dispoziții trebuie coroborate cu art 10 al 1 lit b din același regulament, conform cu care președintele curții asigură și verifică, personal sau prin intermediul vicepreședintelui ori a altor judecători pe care îi desemnează în acest scop, cu aprobarea colegiului de conducere, respectarea obligațiilor legale și a regulamentelor de către judecători; prin prisma acestor dispoziții, prima instanță a concluzionat că, în condițiile în care s-a apreciat că aspectele semnalate de jandarmul reprezintă o încălcare de către reclamanți a atribuțiilor legale ce le revin, colegiul de conducere avea competența de a aproba decizia președintelui;
- un alt aspect analizat de prima instanță a fost acela al legalității ședinței colegiului de conducere și, în acest sens, a constatat că Regulamentul nu prevede posibilitatea organizării de ședințe ordinare și extraordinare, ci doar că acesta se întrunește lunar sau ori de câte ori este necesar; însă, s-a apreciat că o greșită intitulare a ședinței ca fiind extraordinară nu ar atrage, de facto, nelegalitatea acesteia și că nu ar avea nicio relevanță sub aspectul legalității;
- referitor la eventuala lipsă a convocării ședinței și a comunicării ordinii de zi, s-a apreciat de către prima instanță că, prin prisma dispozițiilor art 25 din Regulament, aceste aspecte nu prezintă relevanță în cauză întrucât vizează, în special, membrii colegiului de conducere; tot în acest sens, s-a mai precizat că reclamanților li s-a adus la cunoștință obiectul convocării, faptul că au posibilitatea de a-și expune punctul de vedere, că audierea lor este benevolă, că nu sunt obligați să dea declarației în fața colegiului de conducere și că nu este vorba despre o cercetare disciplinară, nefiind de competența colegiului de conducere și că reclamanții au fost de acord să-și expună punctul de vedere;
- față de considerentele arătate mai sus, prima instanță a apreciat că nu poate înlătura din conținutul procesului-verbal anumite declarații întrucât acest înscris nu face decât să consemneze întocmai ceea ce s-a discutat în cadrul ședinței, conform art 25 al 9 din Regulament; ca urmare nu au fost reținute motivele invocate de reclamanți în susținerea înlăturării acestor declarații, legate de dreptul la apărare, nerespectarea dispozițiilor legale privind luarea interogatoriului, respectarea dreptului la viață privată;
- a fost analizată și susținerea reclamanților privind interzicerea pentru jandarmii angajați în cadrul instanțelor, de a aduce la cunoștința conducerii acestora despre anumite incidente în incinta instanțelor, aprecierea primei instanțe fiind în sensul că, într-adevăr, potrivit Codului d e și Deontologie al Polițistului aprobat prin HG nr 991/2005, jandarmul are obligația să păstreze în condițiile legii, asigurând respectarea drepturilor persoanelor, secretul de stat și secretul de serviciu, precum și confidențialitatea deplină a datelor și informațiilor pe care le deține și să nu le utilizeze abuziv sau în folos personal, dar că aceste dispoziții legale nu se aplică raporturilor dintre jandarmii angajați la instanțe și conducerea acestora, fiind evident că, în exercitarea atribuțiilor de pază ale instanțelor, jandarmii nu numai că au posibilitatea, dar au și obligația de a încunoștința conducerea instanțelor despre anumite incidente care au loc în incinta acestora;
- de asemenea, s-a mai arătat că și în situația în care sesizarea jandarmului de serviciu ar fi fost informă, aceasta a oferit anumite elemente și indicii care au justificat efectuarea, chiar și din oficiu, de cercetări, neexistând vreun impediment legal în acest sens, și că orice persoană interesată poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii în legătură cu abaterile disciplinare ale judecătorilor și procurorilor, în condițiile dispozițiilor art 45 al 4 din Legea nr 317/2004; chiar dacă nu s-ar putea atribui calitatea de persoană interesată jandarmului, această calitate o are colegiul de conducere, fiind lipsit de relevanță modalitatea în care a aflat despre incident;
- a fost analizată și susținerea reclamanților privind lipsa motivării hotărârii Colegiului de conducere, reținându-se că nu s-a luat vreo măsură care să necesite dezvoltarea considerentelor care au stat la baza ei, ci dosar s-a decis prin vot, sesizarea Consiliului Superior al Magistraturii, apreciind că prin incidentul petrecut a afectat imaginea instituției;
- ca un ultim argument, s-a mai arătat că nu este de natură să conducă la admiterea cererii reclamanților nici prezența vicepreședintelui instanței în cadrul ședinței colegiului de conducere în condițiile în care acesta nu a votat cu privire la măsura luată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții și care au solicitat în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii. Motivele invocate în susținerea căii de atac au fost următoarele:
1.A fost criticat modul în care prima instanță a interpretat dispozițiile art 22 lit f și art 10 al 1 lit b din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor, arătându-se că maniera de apreciere a instanței este una care exprimă păreri personale, fără nicio o bază factuală. S-a arătat că nu a fost nici un moment vorba despre o cerere adresară de președintele curții către colegiul de conducere în vederea aprobării unei decizii, ci despre o decizie a colegiului de conducere de transmitere mai departe a unui act și că în mod greșit prima instanță a prezentat hotărârea colegiului în care a votat și președintele curții drept un act de aprobare a unei decizii a președintelui curții.
Față de această critică adusă hotărârii primei instanțe, s-a solicitat, în vederea lămuririi exacte a situației de fapt, trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probei cu interogatoriu și martori.
În acest context, s-a arătat că prima instanță nu a analizat aspectele privind necompetența colegiului de conducere de a lua respectiva hotărâre, de a proceda la luarea unui interogatoriu și inadmisibilitatea delegării de atribuții de către președinte colegiului de conducere, solicitându-se și pentru aceste argumente trimiterea cauzei spre rejudecare.
2.A fost criticată starea de fapt reținută de prima instanță în legătură cu convocarea la ședința colegiului de conducere, arătându-se că reclamanților nu li s-a adus la cunoștință obiectul convocării, respectiv că sesizarea jandarmului ar fi fost adresată și greșit îndreptată la curtea de apel și că urmează să se discute o astfel de posibilitate de trimitere a sesizării mai departe.
Au fost reiterate toate apărările invocate prin acțiune sub aspectul nelegalității ședinței colegiului de conducere, interogatoriilor, procesului verbal și a hotărârii, arătându-se că acestea nu au fost analizate de prima instanță.
Față de aprecierea primei instanțe potrivit cu care procesul-verbal nu face altceva decât să consemneze întocmai ceea ce se discută în cadrul ședinței, s-a arătat că prin proba cu interogatoriul președintelui instanței și cu audierea ca martori a membrilor colegiului de conducere se poate dovedi contrariul acestei afirmații.
3. Un alt motiv de recurs a privit faptul că nu s-a răspuns apărării legate de încălcarea dreptului la viață privată, reinterându-se în acest context aspectele invocate în cererea introductivă și arătându-se că au fost înșelați să relateze aspecte de viață privată, sub pretextul unei discuții informale și fără a se cunoaște că acestea se vor consemna și denatura.
4. Nemulțumirea reclamanților a privit și faptul că instanța de fond nu a răspuns la niciuna dintre apărările formulate relativ la nelegalitatea sesizării Curții sau a Consiliului Superior al Magistraturii de către jandarm. Și în acest context s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să indice temeiul legal al posibilității și obligației jandarmilor de a încunoștința conducerea instanțelor despre anumite incidente care au loc în incinta acestora precum și al posibilității ca în cazul raporturilor dintre jandarmi angajați de instanțe și conducerea acestora să nu se aplice dispozițiile privind secretul de serviciu.
S-a mai arătat că jandarmii nu sunt angajați de către instanță și s-a solicitat emiterea unei adrese către unitatea de care aparțin jandarmii de la Curtea de Apel Cluj pentru a indica dacă aceștia sunt angajați de către unitate sau de către curtea de apel precum și să se ceară curții de apel contractele de muncă ale acestora sau copii ale cărților de muncă.
Susținerea reclamanților este aceea că, în realitate, nu a fost vorba despre o sesizare a jandarmului adresată Curții, ci despre o solicitare din partea vicepreședintelui instanței către jandarm de a-i da o notă informativă, trecută apoi de conducerea Curții prin ședința Colegiului de conducere, pentru a fi adresată Consiliului Superior al Magistraturii. Mai mult decât atât, se susține prin motivele de recurs că nota informativă a fost dictată jandarmului.
De asemenea, s-a criticat aprecierea primei instanțe potrivit cu care sesizarea jandarmului ar fi oferit elemente și indicii care au justificat efectuarea, chiar și din oficiu, de cercetări, arătându-se că nu s-au efectuat cercetări, ci că a fost vorba despre o simplă decizie a colegiului de trimitere mai departe a sesizării. Și cu această ocazie s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probelor cu interogatoriu și martori în vederea lămuririi existenței unei intenții de efectuare a cercetărilor și a dovedirii neefectuării acestora.
Reclamanții au invocat o contradicție cuprinsă în considerentele hotărârii între afirmația potrivit cu care colegiul a aprobat decizia președintelui, fără să hotărască sesizarea și cea privind calitate de parte interesată a colegiului.
5. De asemenea, s-a invocat o altă contradicție între afirmații cuprinse în argumentele respingerii acțiunii și anume, pe de o parte s-a arătat că acel colegiu doar a decis, prin vot secret, sesizarea, iar pe de altă parte că același colegiu doar a aprobat decizia președintelui fără să hotărască sesizarea.
6.S-a susținut prin cererea de recurs că toate nulitățile de drept administrativ sunt absolute, nefiind necesară indicarea vreunei vătămări care este însă evidentă.
7.Reclamanții au invocat încălcarea gravă a dreptului la apărare întrucât cauza a fost fixată pentru judecată la ora 10, însă instanța a luat cauza de la ora 8, astfel încât la ora fixată nu mi era nimeni în sala de judecată.
Reclamanții au înțeles să reitereze în motivele de recurs toate motivele și apărările invocate în primă instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art 304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
La data de 28.02.2008 s-a înregistrat pe rolul curții de Apel Cluj acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Cluj, Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și președintele curții de Apel Cluj. Prin sentința civilă nr 371/9.04.2008, Curtea de Apel Cluja dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj -Secția contencios.
Ca urmare, această instanță a pronunțat hotărârea în fond atacată prin prezentul recurs.
Recursul formulat a fost inițial înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, iar prin încheierea de ședință nr 4530/4.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de APEL BRAȘOV.
La dosarul cauzei se află următoarele înscrisuri cu valoare probatorie: copia adresei emisă de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj nr 1651/18.07.2007 adresată Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, Comisia de disciplină ( fila 14 dosar nr - al Curții de Apel Cluj ), copia procesului-verbal încheiat la data de 3.07.2007 cu ocazia ședinței extraordinare a Colegiului de conducere al Curții de Apel Cluj ( filele 15-22 din același dosar ), cererea formulată de reclamantul și adresată Colegiului de conducere al Curții de Apel Cluj privind revocarea dispoziției de trimitere, eliminarea din procesul-verbal a declarațiilor și anularea/ revocarea adresei către precum și răspunsul primit ( filele 23-27 din același dosar ), adresă emisă de Curtea de Apel Cluj, Cabinetul Președintelui prin care s-a arătat că adresa nr 1651/18.07.2007 nu a fost semnată de președintele instanței, că acesta se afla în concediu legal de odihnă fiind înlocuit de drept, de vicepreședinte care a semnat adresa în virtutea atribuțiilor de înlocuitor ( fila 15 dosar - Tribunalul Cluj ), adresa emisă de Inspectoratul Județean de Jandarmi C privind raporturile de serviciu ale jandarmilor care își exercită atribuțiile la sediul instanțelor ( fila 64 dos nr - CA Bv ), adresă emisă de Curtea de Apel Cluj prin care se comunică faptul că jandarmul nu este angajatul acestei instituții, indicându-se dispozițiile legale în baza cărora acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul emitentei (fila 66 același dosar), adresă comunicată reclamantului de către Inspectoratul Județean de Jandarmi C ( fila 67 din același dosar ).
Pentru a fi analizate în concret motivele de recurs invocate de recurenții reclamanți, se impune a se stabili cu exactitate care a fost obiectul acțiunii introductive și cadrul procesual al cauzei.
Potrivit cererii de chemare în judecată, reclamanții și au solicitat următoarele:
- 1.anularea dispoziției de trimitere spre competentă soluționare, în baza art 45 al 5 din Legea nr 317/2004, la Comisia de Disciplină din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a "sesizării" făcute de jandarmul, cuprinsă în procesul verbal al ședinței extraordinare a Colegiului de conducere al Curții de Apel Cluj din 3 iulie 2007;
- 2.eliminarea din acest proces-verbal a declarațiilor părților;
- 3.ca o consecință a admiterii capetelor de cerere anterioare, anularea în întregime a procesului-verbal mai sus menționat;
- 4.anularea adresei nr 1651/18.07.2007 a Curții de Apel Cluj prin care procesul-verbal al ședinței din 3 iulie 2007 fost înaintat Comisiei de Disciplină pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Ca urmare, s-a solicitat anularea a două acte și anume a procesului-verbal întocmit cu ocazia ședinței extraordinare din 3 iulie 2007 Colegiului de conducere al Curții de Apel Cluj și a adresei emise de Curtea de Apel Cluj nr 1651/18.07.2007, anularea primului act solicitându-se ca o consecință a anulării unor mențiuni din cuprinsul procesului-verbal, respectiv a dispoziției de trimitere la Comisia de Disciplină și a declarațiilor reclamanților.
Se impune a se analiza cu prioritate motivul de recurs ce privește încălcarea dreptului la apărare ca urmare a judecării cauzei la termenul la care cauza a fost reținută în pronunțare, în lipsa părților citate pentru ora 10, 00 zilei de 27.06.2008, dată la care instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității de act administrativ a adresei Curții de Apel Cluj nr 1651/18.07.2007.
Față de susținerile reclamanților, se constată că la judecarea cauzei în fond a avut loc la două termene de judecată, citațiile emise fiind pentru ora 10, 00 în cazul ambelor ședințe de judecată. În cuprinsul încheierii din data de 06.06.2008 se menționează că reclamanții au depus la dosarul cauzei o cerere de strigare a cauzei la ora 11, 00, cerere respinsă de instanță, dispunându-se însă, raportat la Regulamentul de Ordine Interioară, lăsarea cauzei la a doua strigare. Cu această ocazie a fost prezent reclamantul care a formulat o cerere în probațiune admisă de instanță.
Pe parcursul judecării cauzei în cadrul dosarului inițial înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, se constată că părțile au fost prezente sau au formulat note scrise. Astfel, părțile au dat dovadă de diligență în susținerea acțiunii promovate, termenul de judecată la care instanța a rămas în pronunțare fiind primul la care părțile nu s-au prezentat și nu au formulat note scrise, cu atât mai mult cu cât solicitaseră o cerere în probațiune, iar înscrisul emis în acest sens de către Curtea de Apel Cluj fusese înregistrat la dosar cu două zile înainte de termenul de judecată.
Ca urmare, prin prisma dispozițiilor art 129 al 1 cod procedură civilă, reclamanții au dat dovadă de respectare a obligațiilor procesuale ce le revin. Această diligență se reflectă, de altfel și în participarea activă în cursul derulării procesului ulterior pronunțării hotărârii atacate.
Potrivit art 129 al 3 cod procedură civilă, judecătorul trebuie să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în acțiune sau întâmpinare. Ca urmare, și excepția invocată de instanță în ședința publică din 27.06.2008 trebuia pusă în dezbaterea părților pentru asigurarea efectivă a dreptului la apărare.
De asemenea, în favoarea reclamanților se reține și dubiul cu privire la asigurarea de către instanță, ca o componentă a dreptului la apărare, a participării la ședința de judecată la care instanța a rămas în pronunțare.
Garantarea participării reclamanților la soluționarea cauzei în primă instanță ar fi dat posibilitatea acestora să formuleze în apărare cererile de probe despre care se face vorbire în cererea de recurs și, totodată să formuleze concluzii în susținerea acțiunii introductive.
Soluționarea cauzei fără administrarea tuturor probelor care ar fi putut contribui la stabilirea corectă a stării de fapt echivalează cu necercetarea fondului cauzei. În acest sens, urmează a fi avut în vedere faptul că în recurs au fost atașate la dosarul cauzei o serie de înscrisuri ce au legătură cu aspectele invocate în susținerea cererii introductive.
Toate aceste aspecte conduc la incidența în cauză a dispozițiilor art 312 al 5 cod procedură civilă, astfel că celelalte motive de recurs nu se mai impune a fi analizate. Având în vedere și necesitatea asigurării dreptului la apărare, Curtea, în baza art 312 al 1, 2 și 5 cod procedură civilă, va admite recursul formulat de recurenții reclamanți și, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov.
Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza cu titlu de apărări ale reclamanților și criticile aduse prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanții - și - împotriva sentinței civile nr. 1233/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2.06.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - - -
Grefier,
Red. LB 26.06.2009/dact. VP 26.09.2009
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Clara Elena Ciapă, Lorența
