Anulare act administrativ fiscal. Sentința 43/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 43/CA
Ședința publică de la 11 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
Grefier: - -
S-a luat în examinare acțiunea de contencios administrativ promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 9 martie 2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11 martie 2009.
În termenul de pronunțare, reclamantul a depus concluzii scrise.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.1075/45 din 2 decembrie 2008, reclamantul - a solicitat, în contradictor cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea parțială a hotărârii Plenului nr. 423 din 8 mai 2008, precum și obligarea pârâtului să continue procedura de numire în funcția de procuror, fără concurs, declanșată prin hotărârea Plenului nr. 172 din 21.02.2008, respectiv să aloce și să indisponibilizeze un post la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răducăneni, corespunzător cererii pe care a formulat-o, sau, în subsidiar, un alt post vacant pentru care își rezervă dreptul de a opta, luându-se totodată măsurile organizatorice necesare în vederea efectuării vizitelor medicale, a testelor psihologice și a interviului în fața Secției pentru procurori, pe motiv că aceasta încalcă principiul securității raporturilor juridice, principiul predictibilității legii, principiul neretroactivității legilor și Carta Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul dreptului la acces la profesiune.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, pe motiv că rațiunea emiterii actului administrativ contestat a fost determinată de abrogarea prevederilor alin. 5) - 107) ale art.33 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, că faptul îndeplinirii condițiilor legale pentru numirea în funcția de procuror și judecător nu asigură candidaților un drept la numire în funcție, ci doar o vocație și că aplicarea imediată a legii noi, cu privire la efectele viitoare ale unei situații juridice create sub vechea lege, nu înseamnă că noua lege retroactivează, continuarea procedurii declanșată prin hotărârea nr.172/2008 echivalând cu o ultraactivare a legii civile vechi, în condițiile în care numirea în funcția de judecător sau procuror, fără concurs, se constituia într-o modalitate excepțională de recrutare de noi magistrați, vocația la numire a candidatului neputându-se transforma într-un drept de numire.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că, la data de 21 februarie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr.172, prin care a dispus declanșarea procedurii de numire în funcțiile de judecător și procuror, în temeiul art. 33 alin.5, 7 și 8 din Legea nr. 303/2004, în vederea ocupării unui număr de 15 posturi vacante de judecător și 30 de posturi vacante de procuror, la judecătoriile și parchetele de pe lângă judecătorii, prevăzute în anexele 1 și 2, printre care figurează și un post de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni; număr de posturi ce a fost suplimentat prin Hotărârea nr. 405 din 22 aprilie 2008 cu 15 posturi de judecător și 30 de posturi de procuror.
În baza hotărârii nr. 172 din 21 februarie 2008, pârâtul a emis un anunț, prin care aducea la cunoștință publică declanșarea procedurii de numire în funcția de procuror și judecător, fără concurs, anunț prin care se făcea cunoscut termenul pentru depunerea cererilor pentru ocuparea posturilor vacante, documentele ce trebuiau să însoțească cererea și necesitatea de a se indica postul pentru care se optează.
Urmare acestui anunț, reclamantul - a înaintat Consiliului Superior al Magistraturii o cerere prin care își manifesta opțiunea pentru ocuparea postului de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni, județul I, cerere a cărei primire pârâtul o confirmă.
Concomitent inițierii procedurii de numire în funcția de judecător și de procuror, fără concurs, Consiliul Superior al Magistraturii, a adoptat Hotărârea nr. 152/21.02.2008, prin care a aprobat organizarea la data de 13 aprilie 2008, a concursului de admitere în magistratură, în condițiile art. 33 alin.1 din Legea nr. 303/2004, în vederea ocupării unui număr de 30 de posturi de judecător și a 50 de posturi de procuror, concurs la care s-au înscris 760 de candidați.
În baza lucrărilor întocmite de Comisia de organizare a concursului, Plenul a adoptat Hotărârea nr. 419 din 8 mai 2008, prin care a validat rezultatele concursului de admitere în magistratură din data de 13 aprilie 2008; prin Hotărârea nr.522 din 5 iunie 2008 Plenul propunând Președintelui României numirea în funcția de judecător a unui număr de 47 de candidați și în funcția de procuror a unui număr de 81 de candidați, printre cei propuși figurând și - pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni.
Tot la data de 8 mai 2008, Plenul, sesizat de Direcția resurse umane și organizare, "având în vedere că la data intrării în vigoare a Legii nr.97/2008 privind aprobarea nr.OUG100/2007, nu mai există temei legal pentru continuarea procedurii numirii directe, în funcțiile de judecător sau procuror, fără concurs", a decis, prin Hotărârea nr.423 "sistarea procedurii de numire în funcția de judecător sau procuror, fără concurs, declanșată prin Hotărârea nr.172 din data de 21.02.2008", precum și încunoștiințarea candidaților care au formulat cereri în termenul de 30 de zile.
În baza hotărârii menționate, Direcția Resurse Umane și Organizare, prin adresa nr.990/1154//2008 din 22.07.2008, a adus la cunoștința reclamantului faptul sistării procedurii de numire în funcție fără concurs.
Luând cunoștință de conținutul Hotărârii nr. 423/08.05.2008, reclamantul a formulat, la data de 15.06.2008, o plângere, prin care a solicitat revocarea hotărârii menționate, cerere la care i s-a răspuns prin adresa nr-//2008 din 22 iulie 2008, în sensul că admiterea în magistratură va fi posibilă "numai prin concurs".
Apreciind că măsura luată de pârât încalcă prevederile constituționale și principiile Cartei Europene a Dreptului Omului, reclamantul a promovat acțiunea de față, în procedura prevăzută de Legea nr.554/2004.
Raportat la această situație de fapt, Curtea constată ca fiind necontestat faptul că pârâtul a declanșat procedura de numire în funcțiile de judecător și procuror, fără concurs, că reclamantul a depus o cerere pentru ocuparea postului de procuror, vacant la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răducăneni, județul I, că, în cadrul procedurii inițiale în baza Hotărârii nr. 172/21.02.2008, nu s-a îndeplinit nici unul din actele premergătoare înaintării propunerii numirii în funcție către Președintele României, că, motivat de schimbarea cadrului normativ, Plenul a decis sistarea definitivă a procedurii de numire în funcția de judecător sau procuror, fără concurs, și că postul din Anexa nr.2 la Hotărârea nr.172/21.02.2008, poziția 22, a fost ocupat, prin concurs, făcându-se legala propunere de numire.
În aceste condiții, Curtea consideră că cererea de anulare, formulată de reclamant, trebuie cercetată exclusiv prin prisma dispozițiilor art. 1 din Legea nr.554/2004, care stabilește că doar persoanele care se consideră vătămate într-un drept fundamental prevăzut de Constituție sau de lege, căruia i se aduce atingere printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.
Ori, prin prisma dispoziției normative evocate, Curtea constată că, prin actul administrativ contestat, reclamantului nu i s-a îngăduit dreptul de a accede în funcția de procuror sau de judecător, singurul care îi este recunoscut.
Prevederea de la art.33 alin.7 din Legea nr.303/2004, pe care reclamantul o invocă ca temei al acțiunii sale, nu consacră un drept subiectiv absolut, opozabil pârâtului, ci doar crează cadrul organizatoric al manifestării unei vocații, folosirea de către legiuitor a formei "pot", în sensul de: e posibil, e probabil, e cu putință, semnificând că această modalitate de selectare a personalului este la libera apreciere a celui care, potrivit art.125 și art. 134 din Constituția României, are atributul de a face propuneri de numire, promovare, transferare și sancționare a magistraților.
Chiar dacă judecătorii și procurorii au un statut special, acest fapt nu are nici o înrâurire asupra naturii juridice a raportului în care ei figurează ca angajați, în sensul larg al acestui termen.
În atare condiții, Curtea constată că ceea ce se contestă prin acțiunea de față este, prin simplificarea lucrurilor la esența lor, procedura prin care angajatorul își selecționează personalul.
Fiind vorba de un proces de selecție, angajatorul are libertatea de a alege, într-un cadru normativ dat, în mod liber, fără nici o constrângere, procedura care îi asigură maximum de eficiență în realizarea scopului propus, cu atât mai mult cu cât, în prezent, sistemul judiciar românesc face, sub acest aspect obiectul evaluării periodice din partea Comisiei Europene.
Ori, în condițiile în care procedura prevăzută de art.33 alin.7 din Legea nr.303/2004 era una din excepție, facultativă pentru angajator, creată doar pentru a satisface nevoi de moment ale sistemului judiciar, nimic nu împiedica pe angajator să renunțe, temporar sau definitiv, la această modalitate de selecție a viitorilor angajați, generalizând, ca singură formă de admitere în magistratură, concursul, procedură în cadrul căruia toți cei care și-au manifestat intenția de a accede în magistratură se bucură de un tratament egal, nealterat de situații de fapt străine competențelor profesionale, precum este activitatea desfășurată în alte domenii de activitate cu profil juridic.
Nici legislația națională, nici convențiile la care România este parte, nu recunosc vreunei persoane care dorește să acceadă într-o funcție publică dreptul la un regim privilegiat, în raport cu alte persoane care au aceeași vocație, renunțarea la calea extraordinară de recrutare a angajaților în favoarea unei forme de selecție unică, egală pentru toți, în orice moment al procedurii, fiind de competența exclusivă a angajatorului, fără drept de control din partea potențialilor competitori.
Doar în ipoteza în care angajatorul ar utiliza practici discriminatorii și în afara cadrului legal s-ar putea cere desființarea măsurilor luate prin exces de putere, situație ce nu se regăsește în cauza de față, din moment ce pârâtul și-a motivat hotărârea pe modificarea cadrului normativ ce reglementează selecția persoanelor ce urmează a fi propuse Președintelui României pentru a fi numite în funcția de judecător sau procuror și pe recomandările Comisiei Europene, care monitorizează România în cadrul de cooperare și verificare.
Faptul de a depune o cerere, prin care se aduce la cunoștința angajatorului intenția de a ocupa un post vacant și nevalorificarea acesteia de către angajator nu dă naștere la nici un raport obligațional între angajator și potențialul angajat, din moment ce angajatorul are libertatea de a alege procedura de selecție și de a opta oricând în favoarea procedurii de drept comun, atâta timp cât, în orice sistem de drept, concursul este considerat a fi modalitatea cea mai democratică și mai echitabilă pentru atingerea scopului propus.
Ori, în cauza de față, schimbarea opțiunii de selecție a viitorilor angajați, în favoarea procedurii celei mai echitabile, și în condițiile modificării cadrului normativ în care pârâtul este obligat să acționeze, nu poate fi calificată ca fiind un abuz, însăși Înalta Curte de Casație și Justiție apreciind, prin decizia nr.3889 din 4 noiembrie 2008, ca fiind "semnificativ faptul că, în urma abrogării alineatelor 5 - 107ale articolului 33 din Legea nr.303/2004, realizată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 46 din 16 aprilie 2008, modalitatea de acces în magistratură, fără concurs, nu a mai fost menținută".
Ca atare, constatând că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.432 din 8 mai 2008 a fost adoptată în limita competențelor și în aplicarea legii, că simplul fapt al depunerii cererii pentru ocuparea postului de procuror, neurmat de nici un act specific procedurii prealabile formulării de către pârât a propunerii de numire în funcție, nu dă naștere nici unui drept subiectiv în favoarea reclamantului, care avea și are doar o simplă vocație, că renunțarea la procedura de numire fără concurs nu face decât să-l pună pe reclamant pe picior de egalitate cu celelalte persoane care aveau aceeași vocație și care și-au manifestat opțiunea prin participarea la concursul organizat la data de 13 aprilie 2008 și că, prin necontinuarea procedurii inițiate prin Hotărârea nr.172/2008, nu a fost încălcat nici unul din principiile enumerate de reclamant, dreptul de acces la profesie putând fi exercitat oricând în condiții de egalitate cu alte persoane, Curtea, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, va respinge cererea de anulare a Hotărârii nr. 423/08.05.2008.
Cât privește cererea reclamantului de a se indisponibiliza un anumit post, convenabil lui, acesta trebuie considerată ca fiind inadmisibilă, chiar și în condițiile vechii reglementări, pentru că, pe de o parte, procedura numirii fără concurs a fost instituită pentru a asigura satisfacerea nevoilor stringente ale sistemului judiciar și nu pentru rezolvarea nevoilor personale ale aspiranților la numire, iar pe de altă parte pentru că potențialul angajat nu poate să impună viitorului său angajator condițiile în care acesta să-l folosească, atâta timp cât candidatul nu a câștigat postul respectiv prin concurs.
În ceea ce privește cererea de a se continua procedura de numire, aceasta nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, a dispărut suportul legislativ care să permită numirea în funcția de judecător sau procuror fără concurs, iar pe de altă parte pentru că angajatorul este liber să renunțe, în orice moment, la o anumită procedură de selecție a personalului, dacă consideră că aceasta nu mai răspunde nu numai nevoilor sale, dar și exigențelor celor care monitorizează sistemul judiciar românesc, în cadrul angajamentelor pe care România și le-a asumat prin Tratatul de aderare, considerente pentru care și aceste cereri urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTARAȘTE:
Respinge acțiunea introdusă de reclamantul -, având domiciliul în I,-, - 6,.A,.3, în contradictor cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, având sediul în B, nr. 141 B, Sector 6, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.
4 ex./13.03.2009.-
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc
