Anulare act administrativ fiscal. Decizia 4400/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4400
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustina Carmina Mitru JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
-- - - JUDECĂTOR 3: Teodora
-- - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice D, împotriva sentinței nr. 970 din data de 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală A Finanțelor Publice D și avocat pentru intimata reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier arătându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen legal.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată a pus recursul în dezbaterea părților prezente:
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă Direcția Generală A Finanțelor Publice D solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Avocat pentru intimata reclamantă - SRL pune concluzii de respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 970 din data de 06 mai 2009 Tribunalul Dolja admis acțiunea reclamantei - SRL, a dispus anularea deciziei nr.101/21.09.2007 emisă de DGFP D și a obligat pârâta să soluționeze pe fond contestația formulată împotriva raportului de inspecție fiscală parțială din 28.06.2007, a procesului-verbal din 28.06.2007, a procesului verbal din 28.06.2007 și deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilită de inspecția fiscală nr. 172/2007.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr.101/21.09.2007 emisă de DGFP D s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate împotriva raportului de inspecție fiscală din data de 28.06.2007, a procesului verbal din aceeași dată si a deciziei de impunere nr.172/2007 până la soluționarea definitivă a laturii penale.
Conform art.214 din OG 92/2003 republicată, organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă.
Instanța a constatat că s-a înaintat de pârâtă prin adresa nr.54689/2007 către IPJ D-Serviciul de Investigare a Fraudelor, actele administrative ce fac obiectul contestației, apreciindu-se că faptele săvârșite de reprezentanții societății intră sub incidenta prevederilor art.11 lit.c) din Lg.87/1994 si art.9 lit.b) din lg.241/2005.
Prin rezoluția din 05.12.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reprezentantului societății reclamante pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a sesizat organul de urmărire penală, soluția nefiind atacată in instanță.
În consecință, tribunalul a apreciat că au încetat motivele care au condus la suspendarea soluționării pe fond a contestație formulate de reclamantă.
S-a apreciat că dispozițiile art. 175 -188 Cod procedură fiscală instituie o procedură administrativă specială care, fără a fi calificată drept jurisdicție administrativă derivă de la normele de drept comun privind procedura prealabila cuprinse în art.7 din Legea din Legea 554/2004.
Din prevederile 205 al 1 rezultă că "Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii.
Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii"
S-a mai reținut că potrivit dispozițiilor art.218 al.2 Cod procedură fiscală "Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivitart. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii".
Rezultă că instanța nu poate fi sesizată în vederea exercitării controlului de legalitate asupra substanței măsurilor dispuse decât după finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal.
Stabilirea unor condiții pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a dreptului de liber acces la justiție, art.52 alin.2 din Constituția României prevăzând că prin lege organică se stabilesc condițiile și limitele exercitării dreptului la acțiune al persoanei vătămate de autoritate publică.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că sumele stabilite prin decizia de impunere nr.172 din 29.06.2007 au rezultat din neînregistrarea în contabilitate a sumei de 204.126 lei, reprezentând contravaloarea unor mărfuri care au fost comercializate fără îndeplinirea formalităților contabile.
În raport de această situație, organul de soluționare a contestațiilor a apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.214 Cod pr.fiscală, având în vedere strânsa interdependență care există între obligațiile bugetare stabilite în sarcina reclamantei și caracterul infracțional al faptelor săvârșite de administratorul acesteia.
A mai susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra temeiniciei actului administrativ atacat, reținând doar ca unic motiv al admiterii contestației soluția dată prin rezoluția din 5 decembrie 2008 Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, care nu a fost atacată în instanță.
A precizat recurenta că această rezoluție nu le-a fost comunicată, pentru a se putea aprecia că a expirat termenul în care se putea formula plângere la instanță și cu toate că prin adresa nr.15208 din 30.03.2009, a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova informații referitoare la stadiul soluționării plângerii, organul de urmărire penală nu a dat un răspuns oficial.
În această situație, recurenta a apreciat că se află în termenul procedural de a contesta măsura dispusă prin rezoluția din 5.12.2008, având în vedere că termenul de formulare a plângerii împotriva acestuia curge de la data comunicării.
Examinând sentința, sub aspectul criticilor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Acțiunea introductivă vizează nelegalitatea Deciziei 101/21.09.2007, emisă de DGFP D -Serviciul soluționare contestații, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de reclamanta -" "SRL împotriva raportului de inspecție fiscală parțială din 28 iunie 2007 și deciziei de impunere privind plata unor obligații fiscale suplimentare cu nr.172 din 29.06.2007, până la soluționarea definitivă a laturii penale.
În acest sens, organul fiscal a constatat aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.214 alin.3 din OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, reținând că actele fiscale contestate au fost înaintate Inspectoratului de Poliție al Județului D - Serviciul de Investigare a Fraudelor, cu adresa nr.54689/29.06.2007, apreciindu-se că faptele săvârșite de reprezentanții societății intră sub incidența art.11 lit.c din Legea 87/1994 și art.9 lit.b din Legea 241/2005.
Ulterior emiterii acestei decizii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, în dosarul nr.4020/P/2006, a emis rezoluția din 5.12.2008, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a administratorului societății reclamante -, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și fals intelectual, prevăzute de art.9 lit.b din Legea 241/2005, respectiv art.43 din Legea 82/1991, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
Din actele depuse la dosar, rezultă că în speță inspecția fiscală a fost efectuată la cererea organelor de urmărire penală, care au finalizat cercetările prin rezoluția de scoatere de sub urmărire penală a administratorului societății, ceea ce face ca prevederile art.214 din OG nr.92/2003 R să nu mai fie aplicabile, astfel că autoritatea competentă trebua să procedeze la soluționarea pe fond a contestației cu care a fost investită.
Este adevărat că la data când a fost emisă decizia nr.101/21.09.2007 de către Serviciul soluționare contestații, măsura dispusă, aceea de suspendare a soluționării contestației a fost legală, având în vedere că începuse urmărirea penală împotriva administratorului societății reclamante la data de 20.08.2007 - astfel cum rezultă din adresa nr.-/03.04.2008 a Inspectoratului de Poliție a Județului O -Serviciul de Investigare a Fraudelor, însă finalizarea cercetărilor prin rezoluție de scoatere de sub urmărire penală, rezoluție care nu a fost atacată de pârâtă la instanță, impune acesteia din urmă să soluționeze contestația formulată împotriva actelor fiscale.
Susținerea pârâtei că nu i-a fost comunicată rezoluția Parchetului este lipsită de relevanță juridică, deoarece, așa cum s-a arătat inspecția fiscală a fost efectuată, nu din inițiativa organului fiscal, ci la cererea organelor de urmărire penală, care s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către administratorul societății reclamante a unor fapte de evaziune fiscală, constând în nedeclararea veniturilor obținute din activități comerciale în perioada 2005-2006.
Organul fiscal nu s-a constituit parte civilă la urmărirea penală și-n atare situație nu se impunea să-i fie comunicată rezoluția de scoatere de sub urmărire penală a administratorului societății și cum această rezoluție a rămas irevocabilă, motivul care a determinat aplicarea măsurii suspendării soluționării contestației a încetat și-n atare situație în mod corect prima instanță, a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea deciziei prin care s-a aplicat această măsură, obligând să analizeze actele fiscale contestate.
Față de cele expuse, constatându-se nefondate toate motivele invocate, urmează ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
CIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, împotriva sentinței nr. 970 din data de 6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 2 ex/24.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Augustina Carmina MitruJudecători:Augustina Carmina Mitru, Magdalena Fănuță, Teodora
