Anulare act administrativ fiscal. Decizia 4401/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4401
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE- - - - - Judecător
-- - - Judecător
-- - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Teritorial D e Muncă G, împotriva sentinței nr. 306 din data de 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns avocat pentru intimatul reclamant, lipsind recurentul pârât Inspectoratul Teritorial D e Muncă
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părții prezente pentru a pune concluzii:
Avocat pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 306 din data de 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, instanța a admis contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Inspectoratul Teritorial d e Muncă
A anulat decizia nr.69 din 23.09.2008 emisă de pârâta Inspectoratul Teritorial d e Muncă G și exonerează reclamantul de plata sumei imputate.
A obligat pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată în expresia onorariului de avocat către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că că, reclamantul deține funcția de inspector de muncă în cadrul Serviciului Control Relații de Muncă din cadrul G având atribuțiile stabilite în concret prin fișa postului nr.2, competențele sale fiind de altfel stipulate și prin prevederile art.23 din 108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției, care fac trimitere doar la constatarea și sancționarea contravențiilor. Examinând fișa postului reclamantului reține că, printre alte sarcini de serviciu, acesta are și obligația de a constata și sancționa toate faptele care potrivit legii constituie contravenții în domeniul relațiilor de muncă, dispunând prin procesul verbal și măsuri în sarcina conducătorului persoanei juridice în situația în care nu sunt respectate obligațiile legale, așa cum rezultă din pct.12. Nu există așadar o prevedere expresă în conținutul fișei enunțate și care constituie de altfel cadrul legal de exercitare a sarcinilor de serviciu, cu privire la instituirea în sarcina funcționarului public respectiv, a obligației de urmărire și executare a proceselor verbale de contravenție și respectiv de înaintare a acestora la organele de executare, astfel că, în absența unei asemenea dispoziții, contestația motivată pe aceste considerente se apreciază ca fiind întemeiată. În acest sens, reține că circuitul proceselor verbale în cauză, respectiv înaintarea lor la.P G, urmărirea lor pentru completare și retransmitere potrivit dispoziției interne nr.2401/24.08.2006 a inspectorului șef revin ca și obligații în principal compartimentului de executări al, altor servicii și implicit conducătorilor acestora, nicidecum contestatorului.
Se vor înlătura ca nefondate apărările formulate de către pârâtă privind prorogarea de competențe în sarcina contestatorului prin dispozițiile propriu al G sau prin procesele verbale enunțate în petitul întâmpinării și depuse la dosar, înscrisuri care atestă pe de-o parte enumerarea generică a sarcinilor de serviciu, pe de altă parte, analizarea în cadrul ședințelor de lucru, pe diferite perioade de timp a activității compartimentului în care își desfășoară activitatea reclamantul și care nu pot constitui o completare a sarcinilor de serviciu, în condițiile în care nu au fost valorificate prin emiterea unui act adițional la fișa postului.
Pe de altă parte, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează doar în condițiile legii cadru, respectiv a nr.188/1999 pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice unde funcționează, în speță nefăcându-se dovada vinovăției contestatorului în producerea prejudiciului, a legăturii de cauzalitate care trebuie să existe între faptă și rezultat, antrenarea răspunderii materiale a acestuia prin decizia de imputare ce face obiectul controlului judecătoresc fiind lipsita de temei legal și care conduce la anularea actului administrativ.
Ca un corolar al celor expuse, se apreciază că starea de fapt invocată a fost dovedită pe deplin, prin înscrisurile enunțate și confirmată chiar de către pârâtă care la data de 22.10.2008 întocmește noua fișă a postului nr. 2 privind pe reclamant, menționându-se de această dată în mod expres ca și atribuții de serviciu și obligația transmiterii proceselor verbale de constatare și sancționare a contravențiilor la. precum și alte sarcini delegate ierarhic în limitele postului sau care decurg din actele normative în vigoare, dispoziții care în vechea fișă nu se regăseau, ceea ce echivalează cu o recunoaștere implicită a susținerilor și apărărilor contestatorului privind antrenarea răspunderii sale doar în limita individualizării atribuțiilor de serviciu, prin cadrul legal de exercitare a acestora, în speță fișa postului.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs ITM G solicitând casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei și respingerea contestației.
Un prim motiv de recurs vizează faptul că recurenta pârâtă a făcut dovada vinovăției reclamantului, deși instanța de fond în mod eronat nu a reținut acest lucru. În urma prelucrărilor periodice, fiecare agent constatator avea ca atribuție de serviciu și transmiterea spre executare a proceselor verbale de contravenție, chiar dacă nu era stipulată în mod corect în fișa postului.
Instanța de fond a apreciat în mod nefondat că prin întocmirea unei noi fișe a postului, în care se menționează în mod expres sarcina transmiterii spre executare a procesului verbal de contravenție, s-a admis implicit că nu existau stabilite în mod concret sarcinile de serviciu ale intimatului reclamant, întrucât acesta și-a transmis spre executare celelalte procese verbale de contravenție, în urma prelucrărilor regulate efectuate cu inspectorii de muncă.
O altă critică, vizează faptul că instanța nu a luat în calcul extrasul din regulamentul de organizare al ITM G, ci a făcut analogie cu alte regulamente de la alte inspectorate din țară.
Recursul este nefondat.
Prin decizia nr.69/23.09.2008 a ITM D s-au imputat reclamantului, încadrat în funcția de inspector de muncă clasa I, suma de 28000 RON, reprezentând contravaloarea proceselor verbale de contravenție netransmise în termen la organele de executare.
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că în speță nu s-a făcut dovada vinovăției reclamantului în producerea prejudiciului, antrenarea răspunderii materiale a acestuia fiind lipsită de termen legal. Astfel, prelucrările periodice pe care le invocă recurenta în susținerea ideii că intimatului reclamant i se stabiliseră prin intermediul acestora, ca atribuții de serviciu, transmiterea spre executare a procesului verbal de contravenție, nu pot constitui temei al stabilirii competențelor unui funcționar. Atribuțiile sale de serviciu sunt stabilite de lege și concretizate în fișa postului, acte în al căror conținut nu se regăsește ca sarcină de serviciu a reclamantului, transmiterea spre executare a procesului verbal de contravenție.
În ce privește interpretarea dată de instanța de fond emiterii unei noi fișe a postului pentru intimatul reclamant în care se menționează în mod expres ca sarcină de serviciu obligativitatea transmiterii spre executare a procesului verbal de contravenție, Curtea o apreciază ca pertinentă, de vreme ce individualizarea și stabilirea concretă a acestei sarcini de serviciu a intervenit la data de 22.10.2008, după ce recurenta a luat la cunoștință de motivele de nelegalitate invocate de intimatul recurent față de decizia de impunere contestată. În ipoteza în care ar fi apreciat că pentru stabilirea atribuțiilor de serviciu ale reclamantului sunt suficiente acele prelucrări periodice pe care le invocă și că antrenarea răspunderii materiale în temeiul acestora este în limitele legalității, nu s-ar fi justificat menționarea concretă în fișa postului a acestei sarcini de serviciu. Prin urmare, într-o interpretare logică, numai constatarea unei neregularități în procedura de imputare ar fi putut determina această conduită a recurentei.
În privința criticii referitoare la analogia făcută de instanța de fond cu regulamentele de organizare și funcționare ale altor inspectorate din țară, Curtea reține că, din considerentele sentinței nu se desprinde o asemenea analogie, nefiind indicate astfel de documente, singurul regulament de acest gen menționat fiind al ITM
Din considerentele expuse și în raport de dispoz.art.304 pct.9 și art.312 al.1, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere dispozițiile art.274 civ.Cod Penal și faptul că recurenta este în culpă procesuală, promovând un recurs nefondat, Curtea o va obliga să plătească reclamantului intimat cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea căii de atac, în măsura dovedirii, respectiv 600 lei reprezentând onorariu avocat și contravaloare carburant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul formulat de pârâtul Inspectoratul Teritorial D e Muncă G, împotriva sentinței nr. 306 din data de 2 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Obligă recurentul pârât la plata către intimatul reclamant a sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Augustina Carmina Mitru - - - | JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță - - | JUDECĂTOR 3: Teodora - |
Grefier, |
Red./2ex./ 02 2009 / Jud.fond-
Președinte:Augustina Carmina MitruJudecători:Augustina Carmina Mitru, Magdalena Fănuță, Teodora
