Anulare act administrativ fiscal. Sentința 441/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 441
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 26.01.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâta SC SRL prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul reclamantei solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul SC SRL și proba cu martori pe cererea de acordare a daunelor morale.
Reprezentantul pârâtei arată că nu se opune la încuviințarea probei cu înscrisuri și solicită respingerea probelor cu interogatoriu și martori întrucât în cauză nu se dezbate fondul cauzei, ci legalitatea hotărârii CNCD. Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Curtea, față de probele solicitate, apreciază că este utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei proba cu înscrisuri și o încuviințează pentru ambele părți. Respinge proba cu interogatoriu și proba testimonială apreciind că, în raport de obiectul contestației, aceste probe nu sunt utile soluționării cauzei.
Curtea pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SRL invocată prin întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei solicită admiterea excepției în raport de obiectul cauzei, respectiv contestarea legalității și temeiniciei unui act administrativ jurisdicțional emis de o autoritate publică.
Apărătorul reclamantei solicită respingerea excepției arătând că în cazul admiterii contestației hotărârea trebuie să fie opozabilă și SC SRL.
Curtea acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea contestației, anularea hotărârii CNCD și constatarea unor acte de hărțuire efectuate de pârâta SC SRL. În luna septembrie 2008, reclamanta a suferit o intervenție chirurgicală și din acel moment a suferit acte de discriminare, fiind convinsă să-și dea demisia.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea hotărârii contestate ca fiind legală și temeinică arătând că aceasta a fost luată în conformitate cu prev. OG 137/2000. Susține că reclamanta nu a adus la cunoștință societății, printr-un înscris, că este însărcinată.
CURTEA,
Prin contestația înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.06.2009, reclamanta a chemat în judecată pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și SC SRL solicitând anularea Hotărârii CNCD nr.210/08.04.2004, să se constate existența unor acte de hărțuire conform art.2 alin.5 și 7 din OG 137/2000 efectuate de SC Imex SRL împotriva sa în perioada 01.09.2008 - 05.01.2009, înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii și restabilirea situației anterioare discriminării și plata de daune morale aferente prejudiciului suferit.
În motivarea contestației a arătat că s-a considerat discriminată și a sesizat CNCD solicitând înlăturarea consecințelor faptelor discriminatorii și restabilirea situației anterioare discriminării, apreciind că în cadrul SC Imex SRL există fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte.
Astfel, reclamanta a fost marginalizată în perioada sus menționată de societatea angajatoare pe considerentul că a fost în concediu medical datorat unei sarcini gemelare pe care nu a dus-o la bun sfârșit.
Faptul că efectua un tratament medical a fost adus verbal la cunoștința angajatorului, în mod indirect, deoarece purta discuții amicale cu persoanele cărora le era subordonată și cu colegii de birou.
Reclamanta a susținut că din momentul în care a anunțat intenția sa de a fi mamă, s-a produs o clară atitudine de discriminare deoarece s-a considerat că periclita pentru o lungă perioadă de timp coordonarea departamentului de CS unde era angajată.
Deși reține existența unor relații de muncă tensionate, CNCD a reținut ipsa facto afirmațiile efectuate, fără a încerca să interogheze societatea și să afle dacă exista un mediu degradant și ostil anterior emiterii deciziei de restructurare a postului său.
Societatea urmărea ca reclamanta să-și dea demisia, să plece de bună voie și întrucât nu a făcut acest lucru a restructurat postul.
S-a apreciat că se impune a fi reținută existența raportului de cauzalitate între faptele manifestate de societate și prejudiciul creat prin relațiile de muncă desfășurate într-un mediu ostil și degradant, prejudiciu care s-a finalizat prin pierderea sarcinii.
Reclamanta a mai făcut referire la hărțuirea morală la locul de muncă și consecințele acesteia care în cazul său s-au concretizat în pierderea sarcinii.
Pârâta SC Imex SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât actul administrativ jurisdicțional contestat în cauză este emis de o autoritate publică ce acționează în regim de putere publică, or pârâta este o persoană juridică ce nu funcționează în regim de putere publică și nu poate emite acte administrative.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației având în vedere că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația prev. de art.20 alin.6 din OG 137/2000, în sensul că nu a dovedit în nici un fel existența unei discriminări directe sau indirecte.
Pârâtul CNCD a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea contestației.
Au fost depuse la dosar hotărârea contestată și documentația care a stat la baza emiterii acesteia.
Curtea apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de SC Imex SRL este neîntemeiată, având în vedere că sesizarea CNCD de către reclamantă privește fapte pretins discriminatorii săvârșite de această societate care a fost citată în cadrul procedurii desfășurate de CNCD și și-a prezentat punctul de vedere referitor la aspectele semnalate în sesizare.
Astfel, citarea sa în calitate de pârâtă în litigiul având ca obiect contestarea hotărârii prin care CNCD a soluționat sesizarea este necesară pentru respectarea dreptului la apărare al acesteia, pentru a-i da posibilitatea de a-și susține punctul de vedere exprimat la CNCD și de a propune probe în dovedirea caracterului neîntemeiat al sesizării, în aceste condiții fiind respectat și principiul contradictorialității care guvernează procesul civil.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea reține în fapt că prin petiția înregistrată la CNCD sub nr.577/15.01.2009 reclamanta a invocat săvârșirea împotriva sa de către SC Imex SRL a unor fapte de hărțuire și victimizare.
Reclamanta a susținut în petiție că i s-a desfăcut contractul de muncă pe motiv de reducere a postului, iar anterior acestui moment societatea a încercat prin diverse mijloace de intimidare să o determine să plece din societate. În perioada septembrie 2008 - 05.01.2009 a fost supusă la înjosiri și ofensări repetate având parte de un tratament degradant din momentul în care s-a opus deciziei prin care a fost retrogradată din funcția de director Puncte Desfacere B în responsabil, aceasta fiind o decizie unilaterală și nu bilaterală cum prevede legea.
Reclamanta a menționat că tratamentul degradant la care a fost supusă a constat în: tăierea accesului în societate prin oprirea cardului de control acces; înregistrarea în concediu de odihnă în data de 19.09.2008 fără a avea cererea de concediu semnată, reclamanta fiind prezentă la serviciu; obligarea să predea mașina, laptop-ul și restul mijloacelor necesare desfășurării activității, încetarea contractului cu în perioada în care era în concediu medical; neacordarea celui de-al 13-lea salariu, a bonurilor de masă și a "micii atenții" (cozonac, agendă) în ciuda faptului că le-a cerut insistent și ceilalți colegi le-au primit.
Prin Hotărârea nr.210/08.04.2009, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit că faptele sesizate nu întrunesc elementele constitutive prev. de art.2 alin.5 și 7 din OG nr.137/2000,dispunând clasarea dosarului.
Curtea apreciază că decizia CNCD este legală, fiind adoptată cu respectarea OG 137/2000 care la art.2 alin.5 definește hărțuirea ca fiind orice comportament pe criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv.
Se constată că hărțuirea reprezintă o formă de discriminare care presupune adoptarea față de o persoană a unui comportament având drept consecință crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant sau ofensiv pentru persoana respectivă, comportament întemeiat pe apartenența persoanei la una din categoriile menționate în art.2 alin.5 din ordonanță sau la o altă categorie.
Din probele administrate nu se poate reține că atitudinea societății pârâte față de reclamantă, ulterioară deciziei de retrogradare se bazează pe unul din criteriile legale care sunt de natură să clarifice această atitudine ca fiind hărțuire.
Nu orice faptă care ar determina crearea unui cadru de genul celor menționate la art.2 alin.5 din OG 137/2000 intră sub incidența acestei ordonanțe, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării având competența de a analiza și sancționa asemenea fapte exclusiv în situația în care ele se întemeiază pe criteriile prevăzute în ordonanță sau pe alte criterii având aceeași natură.
Aceste criterii sunt, de fapt, elementul care diferențiază faptele de discriminare de faptele care sunt de natură să producă aceleași consecințe, dar care intră sub incidența altor acte normative.
Faptul că societatea pârâtă a emis decizia la care face referire reclamanta, i-a solicitat predarea mașinii, a laptop-ului și a celorlalte mijloace necesare desfășurării activității, nu i-a acordat al 13-lea salariu și "atenția" de C nu a fost determinat de unul din criteriile prev. de art. 2 alin.5 din OG 137/2000, ci de considerente care țin de legislația muncii ce pot fi analizate de instanțele specializate în soluționarea litigiilor de muncă și nu din perspectiva OG 137/2000.
De altfel, reclamanta a contestat în justiție decizia nr.660/16.09.2008 emisă de pârâtă, privind modificarea unilaterală a contractului de muncă, dar a renunțat la judecata acestei cereri.
Împrejurările de fapt invocate de reclamantă ca fiind circumscrise noțiunii de hărțuire nu se află într-un raport de cauzalitate cu unul din criteriile prevăzute de dispozițiile legale sus menționate, astfel cum s-a reținut în mod corect în considerentele hotărârii CNCD contestate, atitudinea societății pârâte față de reclamantă nefiind cauzată de apartenența reclamantei la una din categoriile menționate în această reglementare.
Decizia CNCD este legală și sub aspectul constatării că faptele sesizate nu întrunesc elementele constitutive prev. de art.2 alin.7 din OG 137/2000, potrivit cărora constituie victimizare și se sancționează contravențional conform prezentei ordonanțe orice tratament advers venit ca reacție la o plângere sau acțiune în justiție cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării.
Și victimizarea reprezintă, de asemenea, o formă de discriminare pentru existența căreia se cer îndeplinite cumulativ trei condiții și anume: existența unui tratament advers față de o persoană, respectivul tratament să aibă drept cauză introducerea unei plângeri sau acțiuni în justiție, iar acestea să vizeze încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării.
Se constată că nu orice acțiune în justiție poate fi invocată ca temei al victimizării, OG 137/2000 având în vedere exclusiv acele acțiuni și plângeri care au ca obiect încălcarea celor două principii sus menționate.
Sub acest aspect, Curtea reține că reclamanta a adresat Inspectoratului Teritorial d e Muncă al Municipiului B mai multe petiții la care a primit răspuns prin adresa nr.P 3635/59079/R/22.12.2008 în care se precizează că din verificările efectuate la SC Imex SRL s-a constatat că reclamanta a încheiat cu această societate un contract individual de muncă înregistrat la ITM sub nr.3534/24.11.2007.
Decizia nr.660/16.09.2008 emisă de pârâtă nu și-a produs efectele întrucât orice modificare a unuia dintre elementele contractului individual de muncă în timpul executării impune încheierea unui act adițional la contract.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prin cererea înregistrată la data de 17.01.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanta a solicitat anularea deciziei nr.660/16.09.3008 emisă de SC Imex SRL și reintegrarea în funcția de director la PS B CS cu data de 16.09.2008, ulterior completându-și acțiunea cu solicitarea de obligare a intimatei la plata a 70 ore suplimentare și la plata daunelor morale.
Nu se poate considera că petițiile adresate ITM și acțiunea în justiție introdusă de reclamantă pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale au determinat săvârșirea de către societatea pârâtă a unei fapte de victimizare a reclamantei atâta timp cât prin acestea nu s-a invocat încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării.
Faptele menționate în sesizarea adresată CNCD nu constituie un tratament advers venit ca o reacție a pârâtei la demersurile reclamantei (petiții și acțiune în justiție) care să poată fi calificat drept victimizare în sensul OG 137/2000 întrucât această ordonanță condiționează existența faptei de discriminare în forma victimizării de un anumit obiect care nu se regăsește în cauză.
Manifestarea unui comportament contrar sau advers împotriva persoanei care inițiază o asemenea procedură poate fi calificată ca o faptă de victimizare numai în situația în care este determinată de invocarea în cadrul respectivei proceduri a încălcării anterioare a unuia din cele două principii, în absența acestui obiect al procedurii nefiind incidente disp. OG 137/2000.
Având în vedere că reclamanta a invocat în acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, încălcarea unor prevederi din legislația muncii și nu încălcarea principiilor tratamentului egal și al nediscriminării, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art.2 alin.7 din OG 137/2000, fiind neîntemeiată susținerea reclamantei că a fost supusă victimizării de către societatea pârâtă.
În raport de toate aceste considerente, se reține că hotărârea CNCD este legală, nefiind pentru reclamantă un act administrativ vătămător în sensul art.1 din Legea nr.554/2004, întrucât nu a fost adoptată cu încălcarea prevederilor OG 137/2000.
Cât privește cererea de obligare a pârâtei SC Imex SRL la plata de daune morale, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată față de neîndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale prev. de art.998 - 999 Cod civil, respectiv existența faptei ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției pârâtei.
Întrucât nu s-a reținut săvârșirea de către pârâtă a faptelor de discriminare invocate de reclamantă ca fiind cauzatoare de prejudicii morale, constând în hărțuire și victimizare, nu este îndeplinită condiția privind existența faptei ilicite, astfel încât nu se poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtei în situația în care nu este îndeplinită una din cele patru condiții sus menționate.
În consecință, Curtea va respinge contestația ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC Imex SRL.
Respinge, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamanta, cu domiciliul ales în B,-, Bl.12,.A,.1,.7, sector 3 în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B--3, sector 1 și SC SRL, cu sediul în B-, sector 4.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.01.2010.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./5 ex.
19.02.2010
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
