Anulare act administrativ fiscal. Decizia 443/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 443
Ședința publică de la 4 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
Judecător Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Apostu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta SOCIETATEA COOPERATIVĂ MESTESUGAREASCA - FOCSANI, cu sediul în F,-, jud. V împotriva sentinței nr. 172 din 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit intimata pârâtă PRIMARIA ORASULUI și recurenta reclamantă SOCIETATEA COOPERATIVĂ MESTESUGAREASCA - FOCSANI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea având în vedere faptul că intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la nr-, reclamanta F, prin reprezentantul său legal a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria, anularea contractului de concesiune nr. 1540/30.03.1996 și a Autorizației de construcție nr. 67/11.09.1997.
În motivarea cererii a precizat că este succesoarea în drepturi a fostei Cooperative Meșteșugărești din și, în această calitate a primit în administrare operativă, prin Decizia nr. 260/8.10.1969 a V și 67/5.03.1971, conform Decretului nr.244/1955, terenul de 437,61. din care 249,79. sub construcție și 177,64. teren curți construcții, situate în,--133, suprafețe intabulate în Registrul de Carte funciară conform încheierilor 743/2001 a Judecătoriei Panciu și nr. 3087/2006 a
Din suprafața de 177,64. suprafața de 130. a fost concesionată în mod ilegal de pârâtă, prin contractul de concesiune nr. 1540/1996, către numiții și, ambii domiciliați în Adjud, aceștia ulterior au înstrăinat dreptul de concesiune asupra terenului - prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1439/15.09.1997 către Com, cu sediul în,-, iar această societate, la rândul său a înstrăinat acest drept către, prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 1992/31.08.1998.
În prezent, terenul este deținut de Com.
Reclamanta a susținut că a luat cunoștință de concesionarea acestei suprafețe la data de 26.09.2007, ca urmare a cererii formulate de ultima posesoare, prin care s-a solicitat acordul pentru construirea unui imobil cu două nivele.
Din adresa nr. 15534/1.11.2007 a Primăriei rezultă că în suprafața de 177,64. este inclusă și suprafața de 130. care este în administrarea reclamantei.
În ce privește procedura plângerii prealabile, la data de 15.10.2007 a emis adresa nr. 594 către Consiliul Local, prin care a solicitat remedierea situației,răspunsul fiind dat prin adresa nr. 15534/1.11.2007, cu conținutul menționat anterior.
A invocat disp. art. 1.13 și următoarele din Legea nr. 554/2004.
A solicitat obligarea pârâtei să depună copie de pe contractul de concesiune.
La data de 08.01.2008 a depus întâmpinare Primăria, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 4.02.2008 a depus răspuns la întâmpinare reclamanta, prin care a precizat că reclamanta, în calitate de succesoare în drepturi a fostei Cooperative Meșteșugărești " " din, nu este o cooperativă de consum sau de credit, astfel încât nu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 109/1996 ci cele ale Decretului Lege nr. 60/1990.
În ce privește terenul de 135. contractul nr. 1540/1996 a fost încheiat în mod ilegal de către pârâtă numiților și, deoarece nu era aferent construcției.
Comisia de lichidare a vândut numiților și doar spațiul comercial, conform actului de vânzare cumpărare nr. 72/1995, în suprafață de 56.65. care reprezintă 18,8% din suprafața totală construită a clădirii, în timp ce 135. reprezintă 76% din totalul terenului liber de 177, 64.
În contractul nr.72/1995 nu se prevede situația juridică a terenului, iar pârâta nu a prezentat nici o probă din care rezultă că respectiva concesiune s-a efectuat legal ( anunț de licitație, proces verbal etc. ).
A depus la dosar actul de vânzare cumpărare.
Din actele dosarului, tribunalul a reținut:
Reclamanta a solicitat anularea contractului de concesiune nr. 1540/30.03.1996 și a autorizației de construcție nr. 67/11.09.1997- act subsecvent, susținând că 130. din 177,64. din acest teren a fost concesionat în mod ilegal de pârâtă, deși terenul este în administrarea sa.
În răspunsul la întâmpinare, a apreciat că terenul respectiv nu era aferent construcției care s-a vândut prin contractul nr. 72/1995, înstrăinându-se mult mai mult.
Cauzele de nulitate a contractului de concesiune nr. 1540/1996 nu pot fi decât cele prevăzute de dispozițiile legale care reglementau regimul juridic al bunurilor aparținând cooperativei meșteșugărești la momentul încheierii sale, respectiv Decretul Lege nr. 66/1990.
Potrivit art. 21 din acest act normativ, bunurile mobile sau imobile pot fi transmise în proprietate sau folosință numai cu plată.
Din capitolul IV al respectivului contract rezultă că transmiterea în proprietatea numiților și s-a făcut cu titlu oneros, contra sumei de 135.000 lei.
Chiar dacă ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 109/1996, regimul juridic al bunurilor proprietatea cooperației de consum, reglementat de art. 160 și următoarele, prevăd aceeași modalitate de înstrăinare - numai cu plată.
Nu pot fi avute în vedere susținerile reclamantei, în sensul că s-a înstrăinat o suprafață mai mare decât cea aferentă construcției, motivat de faptul că această interdicție a fost prevăzută abia prin dispozițiile Legii nr. 219/1998 - privind regimul concesiunilor, lege care, la data încheierii contractului, nu era în vigoare, iar potrivit art. 1 Cod civil, nu retroactivează.
Reclamanta nu a contestat că pârâta nu ar fi avut dreptul să încheie acest act, însă susține că, în calitate de administrator, nu a fost înștiințată.
Nu a invocat un text de lege care să-i impună pârâtei o astfel de obligație sau care să determine nulitatea contractului de concesiune.
De altfel, din conținutul adresei de la fila 11, emisă de reclamantă rezultă că aceasta recunoaște calitatea de proprietar al pârâtei, asupra terenului concesionat.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat cererea ca neîntemeiată, și a respins-o pe cale de consecință.
Împotriva sentinței nr.172/2008 a Tribunalului Vrancea în termen legal a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că instanța de fond a reținut în mod eronat că dispozițiile art. 21 alin. 1 din Decretul Lege nr. 66/1990 s-ar aplica privitor la condițiile de fond și de formă ale contractului de concesiune nr. 1540/1996.
Prevederile acestui articol sunt valabile doar dacă bunul înstrăinat este proprietatea cooperativei meșteșugărești, și nu dat în administrare cum este cazul de față, recurenta având terenul în administrare pe toată perioada existenței construcției.
Primăria nu a procedat la înștiințarea recurentei în legătură cu concesionarea suprafeței de 130. din terenul care deja îi era concesionat și nici nu a depus vreun act care să dovedească legalitatea procedurii de concesiune, singurul act fiind contractul de concesiune care nu a fost prezentat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu,sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie și o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o sentință legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Stabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți,instanța a dat o corectă dezlegare pricinii.
Sunt nefondate susținerile recurentei, prima instanță făcând o corectă aplicare a dispozițiilor nr.66/1990, Legea nr. 109/1996 și Legea nr. 219/1998, reținând în mod temeinic,în raport de succesiunea în timp a operațiunilor comerciale și de modificările legislative intervenite, că actele în discuție, respectiv contractul de concesiune nr. 1540/30.03.1996 și actele ce l-au succedat, au fost încheiate în condiții legale.
În consecință, instanța de fond a reținut în mod temeinic faptul că nu pot fi avute în vedere susținerile reclamantei, în sensul că s-a înstrăinat o suprafață mai mare decât cea aferentă construcției, motivat de faptul că această interdicție a fost prevăzută abia prin dispozițiile Legii nr. 219/1998 care la data încheierii contractului nu era în vigoare.
Curtea constată că la dosarul cauzei au fost depuse toate actele necesare soluționării cauzei și apreciind că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinice a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta SOCIETATEA COOPERATIVĂ MESTESUGAREASCA- FOCSANI cu sediul în F,-, jud. V împotriva sentinței nr.172 din 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2008.
PREȘEDINTE: Vasile Susanu - - | JUDECĂTOR 2: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile - - |
Grefier, - - |
Red./14.10.2008
Tehnored. /2 Ex./15.10.2008
Fond: -.
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Ioan Apostu, Dorina Vasile
