Anulare act administrativ fiscal. Sentința 444/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.444/CA
Ședința publică din data de 14 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta - CONFORT SRL - cu sediul în C, nr.9, județ C, în contradictoriu cu pârâții C - SERVICIUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII - cu sediul în C, str. -.- nr.18, județ C și C - - ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL- cu sediul în C,-, - județ C, având ca obiect anulare act administrativ fiscal.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 7 mai 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 14 mai 2008.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios fiscal de față;
1.Obiectul litigiului și părțile din proces.
Prin cererea înregistrată sub nr.1349/118/09.08.2006 la Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ, reclamanta - Cas olicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice - Serviciul Soluționare Contestații și - - Activitatea de Control Fiscal, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a Deciziei nr.55/05.07.2006, a Deciziei de impunere nr.155/10.05.2006 și a Raportului de inspecție fiscală din data de 10.05.2006; suspendarea actelor administrative contestate în temeiul art.15 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a arătat, în esență, că la data de 22.07.2005 cu cererea înregistrată sub nr.397.435 la Cas olicitat rambursarea soldului negativ de TVA în valoare de 568.078 lei aferent lunii septembrie 2005, și urmare solicitării în urma controlului efectuat s-a încheiat Raportul de inspecție fiscală din data de 15.11.2005 și emisă decizia de impunere nr.11194/17.11.2005.
În urma formulării contestației nr.24165/27.12.2005 s-a emis decizia nr.1/2006 prin care s-a dispus anularea actelor atacate cu consecința efectuării reverificării societății.
Urmare reverificării efectuate a fost încheiat raportul de inspecție din 10.05.2006 și emisă decizia de impunere nr.155/10.05.2006. Prin Decizia nr.55/5.07.2006 emisă de către DGFP C s-a respins contestația formulată.
Reclamanta apreciază că în temeiul art.145 alin.(3) din Codul fiscal beneficiază de dreptul de a deduce TVA, întrucât realizează operațiuni supuse TVA (taxabile), este persoană impozabilă înregistrată ca plătitor TVA, taxa dedusă fiind aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării de operațiuni taxabile sau aferent investițiilor proprii finanțate din bugetele locale folosite pentru realizarea de operațiuni taxabile.
Mai mult chiar, sursa realizării cheltuielilor o constituie sumele acordate de la bugetul local, sub forma majorării de capital, s-a prevăzut în mod expres posibilitatea deducerii TVA-ului aferent acestor cheltuieli.
Reclamanta a mai arătat că cele două contracte (convenția încheiată cu Primăria C sau contractul de închiriere cu Consiliul Local C) nu sunt contracte de acordare a gestiunii delegate, ci contracte pe baza cărora societatea obține venituri impozabile ca urmare a gestiunii delegate.
Astfel, constatările organului fiscal ce derivă din considerarea acestor acte juridice ca acte de delegare a gestiunii sunt lovite de nulitate, urmare unei aprecieri eronate a situației de fapt și de drept.
Privitor la cererea de suspendare reclamanta a învederat instanței că împiedicarea societății de a-și desfășura activitatea va avea consecințe grave asupra infrastructurii urbanistice și conduce la imposibilitatea realizării obligațiilor asumate prin contractele de gestiune delegată.
Obligarea societății la plata obligațiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere ar pune societatea în imposibilitatea prestării serviciilor, ceea ce ar avea consecințe importante asupra activității.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.145 alin.3, art.188 al.2 Cod fiscal.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea de probe cu interogatoriul pârâtei, expertiză contabilă și înscrisuri.
Pârâta, legal citată a depusîntâmpinare(filele 138-144) prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată, anexând și documentația ce a stat la baza soluționării contestației.
Prin Sentința civilă nr.462 din 9 mai 2007 Tribunalul Constanțaa admis excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea litigiului și a declinat cauza în favoarea Curții de APEL CONSTANȚA.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA la data de 01.08.2007 sub nr-.
2.Curtea
Din analiza probelor administrate în cauză, curtea reține că prin Decizia nr. 55/05.07.2006 emisă de DGFP C - Serviciul Soluționare Contestații a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva măsurilor dispuse prin Decizia de impunere nr. 155/10.05.2006 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală și a raportului de inspecție fiscală din data de din data de 10.05.2006, acte administrative întocmite de - Activitatea de Control Fiscal C pentru suma 642.486 lei reprezentând:
- 568.078 ei - TVA respinsă la rambursare;
- 74.408 lei - TVA de plată;
Soluționând contestația organul administrativ a reținut că prin decontul de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare înregistrat la Administrația Finanțelor Publice C sub nr.-/24.10.2005 societatea a solicitat rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adăugată aferent lunii septembrie 2005 în sumă de 568.078 ei.
Pe baza acestei solicitări, organele de inspecție fiscală din cadrul - C au efectuat verificarea societății, întocmind raportul de inspecție din data de 15.11.2005 prin care au constatat că societatea nu are drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată în cuantum de 568.078 lei aferentă cheltuielilor efectuate pentru reabilitarea sistemului de iluminat stradal și modernizarea și reabilitarea tramei stradale, temeiul de drept invocat fiind art.145 alin. (3) și art.11 alin.(l) din Legea 571/2003.
În baza acestui raport de inspecție a fost emisă Decizia de impunere nr.11194/17.11.2005 prin care au fost stabilite obligații suplimentare.
Împotriva acestor măsuri societatea a formulat contestație ce a fost admisă prin Decizia nr.1/2006 a DGFP C în sensul desființării actelor atacate, dispunându-se reverificarea cererii de rambursare. Reverificarea a fost finalizată prin raportul de inspecție din 10.05.2006 care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 155 din 10.05.2006.
În emiterea deciziei nr.55/2006 organul fiscal a reținut, sub aspect formal, că decizia de rambursare a taxei pe valoarea adăugată a fost emisă de către - C și are înscrise numele, prenumele, funcția precum și semnăturile persoanelor care au întocmit, verificat și aprobat acest act. În aceste condiții, s-a reținut că decizia de rambursare conține toate elementele obligatorii prevăzute de art.88 alin.2 Cod de procedură fiscală, nelipsindu-i nici unul din cele care atrag nulitatea actului administrativ fiscal conform art.46 din Codul fiscal.
De asemenea s-a reținut că societatea ar putea să deducă TVA aferentă acestor operațiuni numai în situația în care ar primi facturile de la firmele prestatoare și ar refactura la rândul său către Consiliul local C, colectând TVA.
Până la momentul soluționării contestației, societatea nu a putut proba încheierea în formă scrisă a contractului de delegare de gestiune,nerespectându-se astfelrevederile p. art.18 din Legea nr.326/2001.Singurul document (act) în formă scrisă încheiat între M C și SRL în temeiul Legii serviciilor publice de gospodărie comunală nr.326/2001 cu modificările ulterioare și al C nr.351/2001 prin care a fost aprobată delegarea gestiunii străzilor, trotuarelor, aleilor și parcajelor aflate în patrimoniul municipiului C ("Drumuri Publice") îl reprezintăConvenția nr.757/25.03.2004între Primăria Municipiului C și CONFORT " SRL, completată prin Protocolul adițional nr. 1252/16.04.2004, având ca obiect prestări de servicii generate de gestiunea delegată a străzilor, trotuarelor, aleilor, parcajelor, sistemului de indicatoare rutiere și sistemului de semaforizare aflate în patrimoniul municipiului
Deși instituția gestiunii delegate este reglementată în detaliu de Ordonanța Guvernului nr.71/29.08.2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local, în convenția încheiată ulterior acesteia, respectiv în 25.03.2004, nu se face nici o referire la acest act normativ.
Organul fiscal a mai reținut că, convenția a fost încheiată fără respectarea prevederilor art.39, alin.1 și 4 din nr.OG71/2002 prin care se instituie obligativitatea fundamentării prețurilor/tarifelor pentru plata serviciilor prestate, deoarece prețul inițial al prestației a fost stabilit la nivelul sumei de 400.000 lei, iar prin Protocolul adițional nr.2/2005 s-a majorat la nivelul sumei de 430.000 lei, conform fundamentării prezentate de SRL prin Anexa nr. 1. Ori, din această anexă rezultă natura cheltuielilor cu prestările de servicii generate de gestiunea delegată, respectiv: autorizații și inspecții în construcții, taxe Registrul Comerțului pentru majorare capital, agent termic, energie electrică, consum apă, telefon, transport persoane, reparații auto, comisioane și dobânzi bancare, amortizare birotică, cheltuieli cu salariile și contribuțiile aferente personalului.
Aceste cheltuieli se referă exclusiv la cheltuielile proprii efectuate de societate generate de activitatea de administrare, nefiind incluse nici un fel de cheltuieli cu prestațiile efectuate de terți pentru reabilitarea și întreținerea efectivă a străzilor, trotuarelor, aleilor, parcajelor, etc.
A concluzionat organul fiscal că prețul prestației stabilit de părți pentru serviciile de delegare a gestiunii acoperă numai cheltuielile administrative proprii ale operatorului fără a acoperi și costurile de întreținere și reparații ale bunurilor din domeniul public preluate în gestiune, cota pentru crearea resurselor necesare dezvoltării și modernizării infrastructurii edilitar-urbane, precum și profitul operatorului, așa cum se stipulează la art.39 din actul normativ care reglementează condițiile și cadrul legal pentru administrarea în gestiune delegată a bunurilor din domeniul public.
S-a apreciat că societatea CONFORT SRL acționează ca un intermediar între prestatorii efectivi ai lucrărilor de reparații, reabilitări, întreținere și dezvoltare a serviciului public și a infrastructurii aferente delegate spre administrare și autoritatea administrației publice locale de care aparțin și care asigură finanțarea acestora prin majorare de capital social a operatorului de servicii publice.
În ceea ce priveștegestiunea sistemului de iluminat public,organul fiscal a constatat că prin Contractele cu nr.27113/22.02.2001 și nr.27115/22.02.2001, Consiliul Local al Municipiului C a delegat serviciul de iluminat public unor societăți comerciale din B și T, iar prin contractele de cesiune nr.-/12.12.2001, respectiv -/12.12.2001, a cesionat drepturile și obligațiile prevăzute în cele două contracte către CONFORT S. Ulterior, prin contractul de închiriere nr.69870/31.05.2002, CONFORT SRL- în calitate de titular,acordă ConsiliuluiLocal C dreptul de folosință exclusivă a componentelorsistemului de iluminat public, iar prin Procesul verbal de negociere directă nr.27/03.01.2005, pentru anul 2005 prețul închirierii a fost stabilit la 430.000 lei/an inclusiv TVA.
Deși delegarea de gestiune a către a fost aprobată prin.nr.351/02.10.2001 în temeiul Legii nr.326/2001, societatea nu demonstrează că a și încheiat contractul de delegare de gestiune a serviciului public, așa cum impun prevederile art.18 și 19 din lege și art.6 din hotărâre. Contractul de închiriere a .. din 31.05.2002 încheiat cu Consiliul Local C (în calitate de proprietar și beneficiar al acestuia) încalcă prevederile Legii nr.326/2001 referitoare la organizarea și funcționarea serviciilor publice de gospodărie comunală, deoarece sistemul de iluminat public este un bun aparținând domeniului public, aflat în patrimoniul Municipiului Reclamanta nu are dreptul și nu este autorizată să realizeze operațiuni impozabile constând în închirierea .. nu justifică calitatea de "titular" al sistemului de iluminat public și nici dreptul de a acorda folosința acestuia, contra cost, autorității publice locale căreia îi aparține de drept.
Referitor la modul de stabilire a "chiriei", ca "venit rezultat din activitatea de administrare", s-a reținut că societatea nu justifică cuantumul acesteia, dar din analiza comparativă a cheltuielilor efectuate lunar de societate cu administrarea și a sistemului de semafoare cu valoarea chiriei încasate, rezultă că operatorul nu își recuperează costurile efective de producție și exploatare pentru această activitate.
În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art.145, alin.13 din Codul fiscal, invocate de reclamantă pe motiv că investițiile realizate sunt finanțate în totalitate din bugetul local sub forma majorării de capital, organul fiscal a arătat că legiuitorul se referă strict la obiectivele proprii de investiții, finanțate de la bugetul de stat sau bugetele locale, pentru care alocațiile/subvențiile se acordă pe obiective de investiții și se înregistrează distinct în evidențele contabile, respectiv în contul 131 "Subvenții pentru investiții".
S-a reținut că societatea nu face dovada că a beneficiat de subvenții/alocații bugetare aprobate prin hotărâre a Consiliului Local, în evidența contabilă nefiind evidențiate sume de această natură. Majorările de capital nu pot fi confundate cu subvențiile/alocațiile bugetare, chiar dacă asociatul unic este o instituție publică; în cazul de față, majorările de capital social fost utilizate în fapt pentru acoperirea pierderilor contabile cauzate de înregistrarea pe cheltuieli a achizițiilor de servicii destinate reabilitării sistemelor publice preluate în delegare de gestiune, cheltuieli care nu au fost recuperate prin tariful de delegare.
Organul fiscal a apreciat că, în fapt, tranzacțiile între SRL și Consiliul Local Municipal C, sunt tranzacții între persoane afiliate, potrivit art.11 alin.(2) din Codul fiscal, fiind aplicabile prevederile art.137 alin.(3) lit.e) din Codul fiscal potrivit cărora nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată "sumele achitatedefurnizor sau prestator în contul clientului și care apoi se decontează acestuia", furnizorul sau prestatorul fiind societatea iar clientul - Consiliul Local
Având în vedere argumentele expuse organul fiscal a reținut că societatea nu întrunește condițiile de deducere a taxei pe valoarea adăugată în sumă de 642.486 lei aferentă achizițiilor efectuate în numele Consiliului local C pentru întreținerea, administrarea, dezvoltarea și modernizarea bunurilor aparținând domeniului public.
La solicitarea reclamantei s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă care a concluzionat următoarele:
- pentru operațiunile desfășurate de - SRL, în baza relației de gestiune delegată și veniturile obținute în baza prestărilor de servicii în conformitate cu convenția 1757/2004 și a contractului de închiriere 69870/2002, aceasta realizează operațiuni supuse TVA și are drept de deducere pentru suma respinsă la rambursare, nedatorând accesoriile calculate prin raportul de inspecție fiscală;
- - are dreptul de a deduce TVA aferentă cheltuielilor proprii efectuate, precum și TVA aferentă cumpărărilor efectuate în contul investițiilor în conformitate cu dispozițiile art.145 alin.3 și alin.13 din Legea nr.326/2001.
Examinând susținerile părților, raportat la probele administrate în cauză, Curtea apreciază că acțiunea reclamantei este nefondată pentru următoarele considerente:
Astfel, în ceea ce privește nulitatea formală a deciziei de rambursare, instanța constată că decizia cuprinde toate elementele prevăzute de art.46 Cod de procedură fiscală sub sancțiunea nulității absolute. Lipsa datei și a numărului de înregistrare nu ar putea atrage decât eventual o nulitate relativă, însă reclamanta nu a dovedit producerea unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
În referire la susținerea privind lipsa de consecvență a organelor fiscale curtea apreciază că nu constituie un argument în susținerea contestației, instanța fiind ținută să se pronunțe doar asupra argumentelor juridice invocate.
Cu privire la fondul cererii curtea reține că prin C nr.351/2.10.2001 s-a aprobat, în temeiul Legii nr.326/2001 privind serviciile publice de gospodărie comunală, delegarea gestiunii străzilor, trotuarelor, aleilor și parcajelor aflate în patrimoniul municipiului C, precum și a sistemului de iluminat public, către CONFORT
Potrivit art.4 din hotărârea menționată, bunurile urmau fi evidențiate în patrimoniul societății separat, ca bunuri aparținând domeniului public, neputând fi înstrăinate sau schimbată destinația acestora. De asemenea, se prevede laart.6 cărdonatorul principal de credite, respectiv Primarul Municipiului C, urma să încheie cu SRL contractul de delegare a gestiunii.
Reclamanta realizează activitatea de gestiune în baza Convenției nr.1757/2004 completată prin Protocolul adițional nr.2252/16.04.2004, ce are ca obiect prestări servicii generate de gestiunea delegată a străzilor, trotuarelor, aleilor și parcajelor aflate în patrimoniul Municipiului C și a contractului de închiriere nr.69860/31.05.2002 privind acordarea de către societatea reclamantă către Consiliul Local a unui drept exclusiv de folosință a componentelor sistemului de iluminat public reabilitat.
În esență, reclamanta susține că din activitatea desfășurată obține venituri, pentru care societatea înregistrează cheltuieli acoperite prin alocarea unor sume din bugetul Municipiului C prin majorarea capitalului social. Pentru cheltuielile înregistrate, societatea consideră că îndeplinește condițiile cerute de art.145 alin.3 și 13 Cod fiscal pentru deducerea taxei pe valoarea adăugată.
Curtea apreciază că soluția organului fiscal este legală deoarece reclamanta nu îndeplinește condițiile invocate.
Potrivit art.18 alin.1 din Legea nr.326/2001, în cazul gestiunii delegate autoritățile administrației publice locale pot apela, pentru realizarea serviciilor, la unul sau mai mulți operatori de servicii publice, cărora le încredințează - în baza unui contract de delegare de gestiune - gestiunea propriu-zisă a serviciilor, precum și administrarea și exploatarea sistemelor publice tehnico-edilitare necesare în vederea realizării acestora.
Art.19 din lege impune, de asemenea, ca desfășurarea activităților specifice fiecărui serviciu public de gospodărie comunală, organizat și realizat în sistemul de delegare a gestiunii, să se facă pe bază de contract .
Aceeași condiție este reluată în art.12 din OG nr.71/2002 care prevede că în cazul gestiunii delegate autoritățile administrației publice locale pot apela pentru realizarea serviciilor la unul sau mai mulți operatori, cărora le încredințează, în totalitate sau numai în parte, în baza unui contract de delegare a gestiunii, sarcinile și responsabilitățile proprii cu privire la gestiunea propriu-zisă a serviciilor, precum și la administrarea și exploatarea infrastructurii edilitar-urbane, necesare realizării serviciilor, iar art.13 alin.6 și 7 prevede anexele ce trebuie în mod obligatoriu să însoțească contractul de delegare a gestiunii, respectiv elementele pe care cesta trebuie să le cuprindă.
Față de dispozițiile menționate, Curtea apreciază că nu poate fi reținută susținerea reclamantei potrivit căreia legea nu impune în mod obligatoriu o anumită formă a contractului de delegare de gestiune, nr.351/2001 fiind suficientă pentru a proba existența unui astfel de contract, care a fost și executat. Hotărârea Consiliului Local nu poate suplini existența contractului deoarece nu cuprinde clauze cu privire la condițiile de acordare a gestiunii serviciilor publice, de administrare și exploatare a bunurilor din domeniul public, dar și cu privire la tariful aferent serviciilor prestate.
Mai mult, nu se poate considera că gestiunea delegată nu a fost acordată prin Convenția nr.1757/2004 ci prin nr.351/2001, astfel că nu ar fi incidente prevederile OG nr.71/2002. Însăși Hotărârea CLM prevede obligația ordonatorului de credite de a încheia contractul de delegare de gestiune, iar în baza acestei hotărâri a fost încheiată Convenția nr.1757/2004 ce are ca obiect prestări servicii generate de gestiunea delegată a străzilor, trotuarelor, aleilor și parcajelor. Ori, această convenție, deși încheiată ulterior intrării în vigoare a OG nr.71/2002, nu respectă dispozițiile legale impuse.
Este adevărat că art.13 alin.9 din OG nr.71/2002 prevede că dispozițiile noi nu sunt aplicabile operatorilor care la data intrării în vigoare a ordonanței își desfășoară activitatea în baza unor contracte de delegare de gestiune încheiate anterior, însă condiția impusă de lege este ca aceste contracte să fie "legal încheiate", situație ce nu se verifică în cauză.
Singurul contract existent la momentul intrării în vigoare a OG 71/2002 era contractul de închiriere nr.69860/31.05.2002 privind acordarea de către societatea reclamantă către Consiliul Local a unui drept exclusiv de folosință asupra componentelor sistemului de iluminat public reabilitat. Ori, astfel cum a reținut și organul fiscal, reclamanta nu avea dreptul de a închiria către autoritatea localăbunuri ce aparțineau în realitate domeniului public al unității administrativ teritoriale.În situația dată, reclamanta nu este îndreptățită să solicite deducerea TVA în condițiile în care obținerea veniturilor taxabile se întemeiază pe un contract nelegal încheiat.
De asemenea, potrivit art.145 alin.3 Cod fiscal, "Dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugatăare dreptulsă deducă:
a) taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bu nurilor ce i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate și pe ntru prestările de servicii care i-au fost prestate sau urmează săîifie prestate de o altă persoană impozabilă".
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a dedus pe lângă TVA aferentă activităților proprii, comerț, alimentație publică, și TVA aferentă operațiunilor efectuate pentru reabilitarea sistemului de iluminat stradal, modernizarea și reabilitarea tramei stradale, activități în gestiunea delegată care nu au fost utilizate în folosul operațiunilor sale taxabile și nu au legătură cu obiectul său de activitate ci cu obiectul de activitate al Consiliului local al municipiului
Curtea reține că, în speță, cheltuielile efectuate pentru întreținerea, exploatarea și reabilitarea drumurilor publice și a sistemului de iluminat public nu pot fi considerate ca fiind efectuate de societate în scopul obținerii de venituri taxabile. Fiind vorba de bunuri de utilitate publică, pentru exploatarea acestora nu se percep tarife de la utilizatori.
Autoritatea locală nu poate fi considerată "utilizator", astfel cum susține reclamanta, care arată că în fapt finanțarea cheltuielilor aferente gestiunii delegate se asigură, în conformitate cu art.8 alin.2 din Legea nr.326/2001, respectiv din bugetul propriu al operatorului prin încasarea tarifelor de la utilizatori și prin alocații bugetare, în completare. Operațiunile menționate sunt fără plată, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.126 alin.1 Cod fiscal, potrivit cu care în sfera de aplicare a TVA se cuprind operațiuni care constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuatăcu plată.
În schimbul prestării serviciilor de administrare, - SRL are dreptul, în baza unui contract de gestiune delegată, la perceperea unui tarif care trebuie stabilit în conformitate cu prevederile nr.OG71/2002 și care trebuie să acopere toate costurile generate de întreținerea și administrarea bunurilor publice, modernizarea și dezvoltarea acestora, precum și costurile proprii administrative.
În speță, astfel cum au constatat organele de inspecție fiscală, prețul prestației convenit de părți cuprinde doar cheltuielile proprii efectuate de reclamantă, nefiind incluse nici un fel de cheltuieli cu prestațiile efectuate de terți pentru reabilitarea și întreținerea efectivă a sistemului de iluminat public, a străzilor, trotuarelor, aleilor, parcajelor, etc. Aceste cheltuieli sunt acoperite prin majorările de capital social efectuate de asociatul unic - consiliul local, ele nu se recuperează prin prețul prestațiilor de delegare. Prin urmare, cheltuielile menționate nu contribuie la obținerea de venituri taxabile în baza convenției de delegare de gestiune.
Conform prevederilor art.145 alin.(13) din Codul fiscal "Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții, stocurilor de produse cu destinație specială, finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale.
Reclamanta nu îndeplinește condițiile impuse de art.145 alin.13 deoarece investițiile realizate vizează bunuri aflate în domeniul public al municipiului și nu pot fi considerate investiții proprii. Împrejurarea că reclamanta nu a procedat la calculul amortizării legale a investițiilor realizate confirmă faptul că ea însăși le-a considerat ca fiind bunuri publice și nu investiții proprii. Mai mult, deducerea TVA-ului se face și în situația dată potrivit prevederilor legale, ceea ce înseamnă că obiectivele de investiții trebuie să fie realizate în scopul obținerii de venituri taxabile, condiție pe care reclamanta de asemenea nu o îndeplinește, după cum s-a precizat anterior.
Se constată că, față de condițiile concrete în care s-au desfășurat operațiunile de delegare de gestiune, organul fiscal a procedat corect la încadrarea reclamantei în prevederile art.137 alin.3 lit.e din Codul Fiscal care arată că"nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului și care apoi se decontează acestuia", după ce, în considerarea art.11 alin.2 din Codul Fiscal a calificat tranzacțiile derulate între Consiliul Local C și - ca fiind "tranzacții afiliate".
Curtea va înlătura concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză având în vedere că, fără a contrazice în vreun fel constatările de fapt ale organelor fiscale, acesta cuprinde doar interpretări ale normelor legale, atribut exclusiv al instanței de judecată.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de reclamantă sunt nefondate, curtea urmează a respinge contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamanta - CONFORT SRL - cu sediul în C, nr.9, județ C, în contradictoriu cu pârâții C - SERVICIUL SOLUȚIONARE CONTESTAȚII - cu sediul în C, str. - nr.18, județ C și C - - ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL- cu sediul în C,-, - județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 14 mai 2008.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
tehnoredact.jud.CN/ 9.06.2008
5 ex.
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis
