Anulare act administrativ fiscal. Sentința 457/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința civilă nr.457/CA

Ședința publică de la 20 octombrie 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Kamelia Vlad

Grefier - -

S-a luat în examinare acțiunea formulată în contencios administrativ de reclamanta, cu domiciliul în T,-,.6,.2, județul T, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI - SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI, cu sediul în B, sector 1, nr.1, având ca obiect anulare act administrativ - suspendare executare act administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12 octombrie 2009, și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 19.2009, 20.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.

CURTEA

Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:

1. Obiectul și părțile litigiului

Prin cererea formulată la 18.08.2009, reclamanta a învestit Curtea de Apel Constanța cu o acțiune în contradictoriu cu Guvernul României solicitând anularea OUG37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, anularea preavizului nr.23307/2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, suspendarea executării OUG37/2009 și a preavizului nr. 23318/2009 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În fapt:

A arătat reclamanta că ocupă funcția publică de director executiv al Direcției Județene pentru Accize și operațiuni vamale T începând cu 26.09.2007.

Prin preavizul nr. 23307/2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice i-a fost comunicat faptul că începând cu 23.05.2009, funcția publică de conducere se desființează în temeiul prev. de OUG 37/2009 astfel că trebuie să opteze pentru ocuparea unei alte funcții până la 15.05.2009.

La 22.09.2009, Ministerul Finanțelor Publice a emis ordinul nr. 1094 prin care fost eliberată din funcția publică deținută.

Conform legii (Statutul funcționarilor publici ), singurele posibilități legale de modificare, suspendare ori încetare a raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici sunt cele prevăzute la art. 87 - 92 (modificare), art. 94-96 (suspendare) și art. 97 - 102 (încetare) din actul normativ în cauză. Însă, indiferent de situație, trebuie observat că legiuitorul a instituit, prin norme clare, măsuri de protecție a funcționarului public împotriva oricăror abuzuri ale conducătorilor autorităților și instituțiilor publice, cele mai relevante vizând: obligativitatea existenței acordului funcționarului pentru modificarea raporturilor de serviciu, limitarea la minimum a posibilității angajatorului de a avea inițiativa suspendării din funcția publică, enumerarea, cu caracter limitativ, a situațiilor în care poate interveni încetarea raportului de serviciu.

Caracterul vădit nelegal și abuziv al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/11.04.2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, precum și premeditarea acestui abuz sunt evidențiate, în special, de următoarele:

Ordonanța de urgență nr. 37/2009 conține aceleași modificări ale Legii 188/1999 privind Statutul funcționarului public ca și legea declarată neconstituțională, singura diferență fiind aceea că în anexa cuprinzând serviciile deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale au fost incluse și " direcțiile regionale, județene, respectiv a municipiului B pentru accize și operațiuni".

Dincolo de faptul că denumirea înscrisă în ordonanță este incompletă sunt de altfel și singurele unități administrative cu statut special incluse în listă. Se poate observa că pe lângă posturile inițial vizate de legea declarată neconstituțională, Guvernul a dorit extinderea sferei de aplicare a împărțirii pe criterii politice a posturilor și în domeniul vamal, domeniu reglementat prin statut special.

Guvernul ignoră faptul că autoritatea vamală este învestită să aplice politicile Uniunii Europene și nu pe cele ale actualului Guvern, așa cum s-a angajat la momentul aderării la În această situație, motivația oficială a schimbării funcționarilor publici de conducere cu manageri care vor duce la îndeplinire politica Guvernului nu are nici un fel de suport.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 nu este, practic, motivată din punct de vedere al urgenței și nu cuprinde justificarea situației excepționale care a determinat recurgerea la această modalitate de reglementare.

Ori, adoptarea de către Guvern a Ordonanței de urgență nr.37/2009 nu a fost motivată de necesitatea reglementării într-un domeniu în care legiuitorul public, ci, lucru foarte grav, de contracararea posibilelor efecte ale exercitării unui drept constituțional de către un număr de parlamentari împotriva unei legi deja adoptate de Parlament. Așa fiind, în condițiile în care legiuitorul primar a reglementat deja domeniul, Guvernul, prin intervenția sa ulterioară, intră în conflict cu prevederile art.61 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora " Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării".

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 este emisă cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituția României, republicată, potrivit cărora " Ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție ". În context, trebuie subliniat că prin acest act normativ sunt afectate drepturi fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecție socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent, așa cum sunt consfințite în prevederile constituționale ale art. 41 și art.47 alin. (1).

Întrucât Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2009 nu satisface exigențele constituționale ale art.61 alin. (1) și art. 115 alin. (6), rezultă că aceasta este viciată de neconstituționalitate. Nerespectarea acestor norme constituționale atrage și înfrângerea prevederilor constituționale ale art.1 alin. (5), potrivit cărora " În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie". În aceste condiții, motivele de ordin financiar invocate de emitent că ar fi stat la baza emiterii ordonanței nu pot justifica încălcarea dispozițiilor constituționale menționate.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 are și prevederi cel puțin bizare, care permit emitentului ca, prin interpretarea sistematică a Statutului funcționarilor publici și fără a recurge la reglementări subsecvente, să poate transforma din nou funcțiile contractuale de director coordonator în funcții publice, după o anumită perioadă, potrivit intereselor sale din acel moment.

Condițiile prevăzute de nr.OUG37/2009 pentru ocuparea funcției de director coordonator sunt identice cu cele prevăzute la art.54 din Legea nr. 188/1999 pentru ocuparea unei funcții publice.

Cu toate acestea, Guvernul a dorit să elimine funcția publică de conducere de sub incidența Legii 189/1999 deoarece aceasta prevede în art.49 ca " funcționarii publici au obligația să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese și al incompatibilităților, stabilite potrivit legii".

Prin această ordonanță, Guvernul a făcut posibilă numirea ca și directori coordonatori a unor persoane care dețin funcții de administratori sau asociați ai unor societăți comerciale. În această ipoteză societatea comercială urmează a fi controlată tocmai de instituția managerială de administratorul ei ceea ce va afecta în mod evident calitatea actului de control prin apărarea intereselor proprii.

Reclamanta invocat și excepția de neconstituționalitate a OUG37/2009.

Și-a motivat reclamanta excepția arătând că în opinia sa actul normativ susmenționat este neconstituțional, în integralitatea lui, din următoarele motive:

- încălcarea art.11 din Constituția României, prin faptul că are prevederi ce nu corespund exigențelor Convenției Europene a Drepturilor Omului privind accesibilitatea și previzibilitatea normei juridice.

- încălcarea art.54 alin. (2) și a art. 120 alin.(1) din Constituția României, prin faptul că, persoanei care va ocupa funcția de director coordonator al serviciului public, i se încredințează o funcție publică cu nerespectarea imperativului de fidelitate stabilit de textul constituțional invocat; deci, răspunderea va fi una contractuală, și nu legală, așa cum prevede Constituția. Concomitent, se încalcă și art.120 alin. (1) din Constituție, întrucât deconcentrarea unui serviciu public nu presupunea preluarea conducerii acestuia de către o persoană privată, serviciul public fiind supus regimului juridic de drept public.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/22 aprilie 2009 nu este, practic, motivată din punct de vedere al urgenței și nu cuprinde justificarea situației excepționale care a determinat recurgerea la această modalitate de reglementare.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 este emisă cu încălcarea prevederilor art.115 alin. (6) din Constituția României, republicată, potrivit cărora "Ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție ". În context, trebuie subliniat că prin acest act normativ sunt afectate drepturile fundamentale, precum dreptul la muncă și la protecție socială a muncii și dreptul la un nivel de trai decent, așa cum sunt consfințite în prevederile constituționale ale art.41 și art. 47 alin. (1). Prin conținutul lor, acestea sunt drepturi complexe care includ și dreptul la salariu și dreptul la condiții rezonabile de viață, care să asigure un trai civilizat și decent cetățenilor. Or, aplicarea Ordonanței de urgență Guvernului nr.37/22.04.2009 are ca efect imediat încetarea raporturilor de serviciu ale celor vizați (potrivit art.III alin.11), cu pierderea tuturor drepturilor salariale aferente.

Prin prisma aceleiași critici, privind încălcarea dreptului la muncă, este încălcat și art. 20 din Constituție prin raportare la prevederile art.6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, care recunoaște și garantează dreptul de muncă.

Întrucât Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2009 nu satisface exigențele constituționale ale art. 61 alin. (1) și art. 115 alin. (6), rezultă că aceasta este viciată de neconstituționalitate. Nerespectarea acestor norme constituționale atrage și înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie". În aceste condiții, motivele de ordin financiar invocate de emitent că ar fi stat la baza emiterii ordonanței nu pot justifica încălcarea dispozițiilor constituționale menționate.

În susținerea acțiunii reclamanta s-a prevalat de proba cu înscrisuri anexând la dosarul cauzei preavizul nr. 23307/2009, ordinul 1094 al Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală privind calitatea sa din funcția publică deținută, ordinul 8227/25.09.2007, OUG37/2009.

Pârâta Guvernul României a formulat întâmpinare invocând în cererea de suspendare și anulare Ordinului 1094/2009 lipsa calității sale procesuale pasive, inadmisibilitatea cererii de suspendare a executării OUG 37/2009 precum și a cererii de anulare a OUG37/2009.

Pe fondul cauzei a solicitat pârâta respingerea acțiunii ca nefondată.

2. Curtea

Curtea exercitându-și rolul activ a pus în vedere reclamantei să-și precizeze cadrul procesual corelativ obiectului acțiunii sale și să-și precizeze poziția procesuală față de excepțiile invocate (a se vedea încheierea din 14 09 2009).

Deși a răspuns în scris la excepțiile invocate în apărare de pârât, reclamanta, nu a înțeles să-și precizeze acțiunea în sensul completării cadrului procesual cu emitentul (Ministerul Finanțelor Publice) celor 2 acte criticate ca fiind nule pe calea prezentei cereri.

Analizând cu prioritate excepțiile invocate în lumina disp. art. 137 Cod procedură civilă, Curtea va reține următoarele.

Referitor la admisibilitatea sesizării Curții Constituționale în privința OUG37/2009, instanța reține că aceasta apărare a pârâtului are caracter fondat.

Aceasta pentru că potrivit disp. art. 29 alin.1 din Legea 47/100, republicată Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanței judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe în vigoare, ce are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Ori în speță OUG37/2009 criticată pe calea excepției de neconstituționalitate, a fost expres abrogată prin OUG105/2009, publicată în Monitorul Oficial din 6.2009, astfel că la data cercetării admisibilității sesizării Curții Constituționale - 20.10.2009 - actul normativ criticat pe această cale nu era în vigoare.

În acest context, instanța va reține că sesizarea Curții Constituționale pentru cercetarea constituționalității OUG37/2009 este inadmisibilă.

În ce privește capătul principal de cerere referitor la anularea OUG 37/2009 prin prisma neconstituționalității acesteia, Curtea reține că la 7.2009 prin decizia 1275 Curtea Constituțională a cercetat constituționalitatea legii ce a aprobat OUG37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice reținând că aceasta este neconstituțională întrucât Guvernul a emis o ordonanță de urgență într-un domeniu ce potrivit art.116 alin.6 din Constituție este sustras competenței sale.

S-a mai reținut că prin dispozițiile sale OUG37/2009 exprimă o tendință de protejare atribuțiilor guvernamentale din unitățile administrativ -teritoriale mai precis la nivelul județelor și pune în discuție regimul constituțional și legal actual al funcției publice.

În contextul celor arătate, cererea reclamantei, privind anularea OUG37/2009, apare ca fiind rămasă fără obiect.

În ce privește cererile privind anularea preavizului nr. 23307/2009 și a ordinului 1094/2009 ambele emise de Ministerul Finanțelor Publice -, instanța le va respinge motivat de împrejurarea că nu există identitate între partea chemată să stea în proces ca pârât - anume Guvernul României - și emitentul actelor administrative contestate și care este cel îndrituit să stea în proces, avându-se în vedere tocmai această calitate a sa.

Relativ la cererea de suspendare a efectelor OUG37/2009 și a preavizului 23307/2009 până la soluționarea irevocabilă a cauzei se reține că nu poate fi primită întrucât pe de o parte capătul de cerere principal anume anularea OUG37/2009 a fost respins, acest act normativ fiind constatat ca fiind neconstituțional.

Pe de altă parte nici suspendarea efectelor preavizului nr. 23307/2009 nu poate fi considerată ca având caracter fondat atâta vreme cât anularea acestui preaviz ( ce este capăt de cerere principal, în raport cu cererea de suspendare a efectelor sale) a fost solicitată în contradictoriu cu Guvernul României și nu cu emitentul actului.

Pe cale de consecință cum suspendarea efectelor acestui preaviz nu poate fi cercetată în contradictoriu cu altă autoritate decât cea emitentă și nici considerată ca fiind fondată, această cerere va fi de asemenea respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca inadmisibilă sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a OUG 37/2009.

Respinge ca rămasă fără obiect cererea privind anularea OUG 37/2009, formulată în contencios administrativ de reclamanta, cu domiciliul în T,-,.6,.2, județul T, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI - SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI, cu sediul în B, sector 1, nr.1.

Respinge cererile privind anularea preavizului nr.23307/24.04.2009 și a Ordinului nr.1094/22.05.2009, ambele emise de Ministerul Finanțelor Publice -, ca fiind formulate în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă.

Respinge ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării OUG 37/2003 și a preavizului emis.

Definitivă.

Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2009.

Președinte,

- -

Grefier,

- -

21 octombrie 2009

red.hot.jud.- 2.XII.2009

tehnored.Gref.

4ex/14.XII.2009

Președinte:Kamelia Vlad
Judecători:Kamelia Vlad

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Sentința 457/2009. Curtea de Apel Constanta