Anulare act administrativ fiscal. Sentința 459/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIAL, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVIL NR. 459/2008
Ședința public din data de 28 mai 2008
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - spre pronunțare - acțiunea în contencios administrativ formulat de reclamantul împotriva pârâtului SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII prin 0198, având ca obiect anulare act administrativ - ordin trecere în rezerv.
La apelul nominal fcut în ședința public, se constat lipsa prților.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
Acțiunea este timbrat cu tax judiciar de timbru în valoare de 19 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Dezbaterile au avut loc în ședința secret din data de 14 mai 2008, în prezența reclamantului și a reprezentantului acestuia, precum și a reprezentantului pârâtului, fiind consemnate în încheierea de la acea dat, când Curtea, pentru a da posibilitatea prților s depun concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 21 mai 2008 ți apoi pentru data de 28 mai 2008.
CURTEA:
Prin sentința civil nr. 345/21.06.2007, pronunțat în dosar nr- al Curții de Apel Cluj, a fost admis cererea formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII, dispunându-se anularea Ordinului nr. 01393/31.10.2006 și reîncadrarea reclamantului în funcția avut anterior trecerii în rezerv.
Pârâtul a fost obligat la plata drepturilor salariale, în favoarea reclamantului, începând cu data trecerii în rezerv și pân la reîncadrarea efectiv precum și la cheltuieli de judecat.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut c prin cererea de chemare în judecat înregistrat în 05.04.2007, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII B, a solicitat instanței pronunțarea unei hotrâri prin care s se dispun anularea ordinului nr. 01393/31.10.2006 emis de ctre pârât și obligarea acestuia la reîncadrarea reclamantului în ultima funcție deținut, cu plata drepturilor salariale de la data trecerii în rezerv cu drept de pensie și pân la zi.
În motivarea cererii, reclamantul a artat c în baza actului administrativ menționat anterior a fost trecut în rezerv din oficiu, în considerarea disp. art. 43, alin. 1 lit. b și art. 85 alin. 1 lit. e și alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu motivarea c msura a fost determinat "pentru motive determinate de nevoi ale "
Reclamantul a mai susținut c actul administrativ atacat este nelegal și neîntemeiat fiind bazat doar pe considerente de natur politic. De asemenea, a solicitat a se constata c acesta nu este motivat în fapt, așa cum prevede legea, ci doar este indicat o sintagm general și neclar, respectiv "nevoi ale instituției" motivare ce nu poate fi primit atât timp cât pârâtul avea obligația de a arta în concret care sunt faptele pentru care a fost trecut din oficiu în rezerv la 45 de ani și în deplin maturitate profesional.
A mai apreciat reclamantul c prin acel act administrativ i-au fost înclcate dreptul fundamental la munc și cel privitor la alegerea liber a profesiei.
Pârâtul s-a opus admiterii cererii de chemare în judecat artând c reclamantul a fost trecut în rezerv prin actul administrativ artat anterior ca urmare a hotrârii Consiliului Director al Serviciului Român de Informații din data de 18.08.2006, prin care s-a dispus trecerea în rezerv cu prioritate a cadrelor care au lucrat pe probleme de munc aferente fostelor Direcții a I-a și a VI-a din cadrul fostei "Securitți".
Referitor la motivele emiterii actului administrativ, pârâtul a artat c în contextul orientrii clare a societții românești ctre valorile europene și euro-atlantice, s-a impus cu necesitate și stringenț schimbarea personalului instituției prin trecerea în rezerv a celor care au activat în fostele organele de securitate ale statului, fr a se pune în discuție existența unor motive imputabile acestora. S-a mai artat c în ultima perioad de timp pârâta a fost obiectul unor atacuri mediatice, în sensul punerii semnului de egalitate între și fosta "Securitate", iar utilizarea acestei modalitți de trecere în rezerv a unor cadre militare din Serviciul Român de Informații nu privește și nu are ca fundament prev. art. 26 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța național a României și nici cele ale art. 27 alin. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații.
Pârâtul a solicitat ca la judecarea cererii instanța s aib în vedere disp. art. 5 alin. 3 din Legea nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ artând c actele administrative care privesc "securitatea național" pot fi atacate în fața instanțelor competente numai pentru exces de putere.
A apreciat pârâtul c "motivele și nevoile" menționate anterior pot fi considerate ca fiind de securitate național, astfel încât msurile respective nu pot face obiectul cenzurii instanțelor de judecat, întrucât acestea țin strict de interesele instituției, iar legea nu stabilește obligația definirii lor ori justificrii lor faț de terți.
A mai artat pârâtul în finalul exprimrii poziției procesuale c msura trecerii în rezerv pe acest temei nu l-a vizat doar pe reclamant, ci pe toate cadrele serviciului care anterior anului 1990 și-au desfșurat activitatea pe linii de munc aferente Direcțiilor a I-a și a VI-
Curtea s-a pronunțat în sensul admiterii acțiunii, constatând c actul atacat nu se încadreaz în categoria celor care privesc securitatea național, motiv pentru care nu se impune analiza cauzei prin prisma dispozițiilor art. 5 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
S-a reținut, de asemenea, c pârâtul a indicat în mod expres c nu înțelege s se prevaleze în aprare de prev. art. 26 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 și nici de cele ale art. 27 alin. 2 din Legea nr. 14/1992, iar având în vedere c reclamantului nu i se imput înclcarea îndatoririlor de serviciu, s-a considerat c nu a fost respectat principiul egalitții în fața legii, iar efectele deciziei sunt disproporționate în raport de scopul urmrit.
În egal msur s-a apreciat c dreptul la munc al reclamantului a fost înclcat, fr a se oferi motivații obiective, iar dreptul la alegerea liber a profesiei a fost limitat.
Împotriva acestei hotrâri a declarat recurs pârâtul, admis prin decizia nr. 163 din 17.01.2008 de ctre, care a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Din considerentele deciziei rezult c, în mod corect, prima instanț a apreciat c nu sunt aplicabile în speț dispozițiile art. 5 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, îns, având în vedere faptul c la dosarul cauzei nu a fost depus întreaga documentație care a stat la baza emiterii actului atacat.
În aceste condiții, au fost date îndrumri în sensul în care este necesar completarea probațiunii prin înscrisuri concludente, pe baza crora s se poat stabili cu certitudine în ce anume au constat acele nevoi ale pârâtului care au determinat trecerea în rezerv a reclamantului, din oficiu, în baza art. 85 alin. 1 lit. e și alin. 2 din Legea nr. 80/1995.
Ca urmare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, sub nr. de mai sus, la data de 28.02.2008.
În rejudecare, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul în care a solicitat și anularea actelor care au stat la baza emiterii deciziei contestate, în msura în care acestea se refer la reclamant, iar pe de alt parte, prin cerea în probațiune depus la dosar la data de 25.03.2008, a solicitat pârâtului depunere la dosar a înscrisurilor expres menționate în cuprinsul acesteia ( 6 - 8), cerere creia i s-a dat curs.
În consecinț, având în vedere și cele dispuse de ctre instanț din oficiu prin încheierea ședinței publice din data de 26 martie 2008, pârâtul a depus în probațiune: aprecierile de serviciu din perioada august 1987, 1988 si 1989; extras din procesul-verbal al ședințelor Biroului Executiv al Consiliului Director al din 17 - 18.08.2006 si din 29.09.2006; copii dup file dintr-o lucrare literar publicat la sfârșitul anului 2006 la Editura B care conțin trunchiat si dispersat Regulamentul de organizare si funcționare a Consiliului Securitții Statului din anii 1950 - 1960, note și rapoarte cu privire la activitatea Direcției I din Departamentul Securitții Statului.
Pârâtul a mai relevat faptul c reclamantului nu i se imput nimic, iar trecerea în rezerva s-a fcut din oficiu pe considerente de o bun imagine a instituției, pe baza celor discutate în Biroul Executiv al, care a hotrât trecerea în rezerv a tuturor cadrelor care au fost angajate si în fosta Securitate, începând cu cadrele care au activat în fosta Direcția a I-a a
De asemenea, s-a precizat în mod expres de ctre reprezentantul pârâtei c actele care au stat la baza lurii hotrârii sunt numai procesele-verbale din 18 august 2006 si 29 septembrie 2006 ale Biroului Executiv al, fr a exista alte înscrisuri sau probe din care s rezulte necesitatea msurii luate și nevoile obiective ale instituției ( 93 - 94).
Totodat, pârâtul a mai depus în copie xerox, cu specificația c sunt clasificate și aprecierile de serviciu ale reclamantului pe ultimii 17 ani de activitate din cadrul (1990-1996), rapoartele de avansare în grad înainte de termen, rapoarte în baza crora i s-au acordat distincții de merit sau de evaluare cu ocazia absolvirii cursului de perfecționare tip B, precum și copii dup Regulamentul de organizare și funcționare a Direcției I din fostul, etc.
Raportat la probațiunea administrat în rejudecare și la precizrile fcute, conform celor de mai sus, reclamantul a susținut c actul atacat este nelegal și din perspectiva faptului c pârâtul a încercat s induc în eroare instanțele de judecat, pentru a da o mai mare putere hotrârii ca fiind luat de un organ superior si singurul cu atribuții deliberative, conform art. 16 din Legea nr. 14/1991, care prevede c numai Consiliul Director al are atribuții deliberative, de a lua hotrâri, iar biroul executiv asigur îndeplinirea hotrârilor Consiliului Director, fiind un organ execuțional.
Potrivit art. 26 din Legea 14/1991, Biroul executiv, în funcție de nevoi, în limitele stabilite prin lege si ale efectivelor aprobate, are dreptul numai de a propune îmbuntțirea structurii și redistribuirea efectivelor, dar o asemenea hotrâre a Consiliului Director al din 18.08.2006 nu s-a depus și nu s-a susținut c ar exista.
În legtur cu procesul-verbal din data de 17 - 18.08.2006, reclamantul a artat c din cuprinsul acestuia rezult c este numai "un punct de vedere", care a fost elaborat pe loc, iar nu pe baza unei analize sau a unor studii, ca o posibilitate și nu ca o certitudine, cu referire colectiv și subiectiv, nu individual și obiectiv și cu o posibilitate de trecere în rezerv pentru cadrele care au activat și în vechiul sistem de informații al României, pe baza numai a unor rapoarte personale și nu din oficiu.
În aceste condiții, fr existența unui raport de trecere în rezerv întocmit de reclamant, la data de 29.09.2006, tot printr-un proces-verbal de ședinț, pârâtul a decis trecerea mai multor cadre în rezerv, respectiv cei care nu au fcut raport personal, printre care și reclamantul. S-a apreciat de acesta c actul conține serioase semne de fals, având mai multe date, iar data înregistrrii sub nr. 1.531 este completat cu ștersturi si modificri, neconfirmate, ca fiind din data de 04.10.2006.
Potrivit Hotrârii Parlamentului României nr. 25 din 20 septembrie 2006 si publicat în Oficial al României nr. 800/22.09.2006, numai la aceast dat și prin aceast hotrâre s-a luat act de demisia directorului, dl, iar la data ședinței Biroului Executiv din 17-18 august, dl avea calitatea de director al Prim adjunctul directorului nu poate semna actele în numele directorului ce aparțin în mod exclusiv acestuia în competenț decât în caz de existenț a unei imposibilitți (concedii, medical, internri, delegații, etc.) și din actele depuse de ctre pârât nu rezult c directorul se afla într-o astfel de imposibilitate.
Deoarece au existat discuții cu privire la legalitatea actelor încheiate de ctre adjunctul directorului cât timp directorul era în funcție, Comisia de Control al Activitții a dat un comunicat prin care s-a artat c "Drept urmare, primul adjunct al directorului nu poate fi director interimar, desemnat de la, ci doar conform legii, înlocuitor legal, în cazurile de imposibilitate temporar (concedii, boala, etc.), în caz contrar, ordinele si actele pe care ar urma s le emit ar fi lovite de nulitate."
Prin Hotrârea nr. 32/04.10.2006 a Parlamentului României a fost numit noul director al în persoana dl. publicat în Oficial din 05.10.2006, astfel se explic din ce cauz apar tot felul de date pe procesul-verbal al ședinței din 29.09.2006, iar data înregistrrii este corectat grosolan ca fiind 04.10.2006.
Reclamantul apreciaz, în consecinț, c pentru a-și acoperi actul abuziv si politic, primul adjunct al semneaz ordinul de trecere în rezerv, cu toate c aceasta este atribuția exclusiv a directorului și fr a face dovada imposibilitții acestuia de a semna, înclcând și prev. Legii nr. 14/1991.
Reclamantul a susținut c cele doua procese-verbale din 17 - 18 august si 29 septembrie 2006 nu sunt fundamentate nici în drept și nici în fapt cu privire la aspectul care intereseaz cauza, nu au viza oficiului juridic care este obligatorie, potrivit legii profesiei de consilier și a ordinului cu atribuțiile acestuia, iar pe baza acestor procese-verbale nelegale si abuzive, primul adjunct al directorului, fr nici un drept, a emis ordinul de trecere în rezerv a reclamantului, fr s fie motivat legal în drept, ci numai pe baza unei prevederi neclare si imprecise ce contravine drepturilor fundamentale reglementate prin Constituție și tratatele internaționale și fr nici o motivare în fapt. Cu toate acestea, ordinul de trecere în rezerv nu face trimitere la aceste procese-verbale ca acte sau operațiuni tehnico-administrative.
Cu referire la aceste aspecte, reprezentantul pârâtului a relevat faptul c actul atacat respect pe deplin condițiile de form prevzute de lege.
Analizând actele dosarului, instanța reține urmtoarele:
Prin Ordinul nr. 01394 din 31.10.2006, în considerarea disp. art. 43 alin. 1 lit. b), art. 85 alin. 1 lit. e) și alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, reclamantul a fost trecut în rezerv din oficiu pentru motive determinate de nevoi ale Serviciului Român de Informații, cu drept la pensie potrivit Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat. Actul administrativ a fost semnat pentru Directorul de ctre prim-adjunctul acestuia și contra semnat de ctre Șeful Direcției Management, Resurse Umane ( 27 din dosar nr-).
Din copia livretului militar depus la dosar rezult c reclamantul, dup ce a absolvit Școala militat de ofițeri activi a Ministerului d e Interne, și-a desfșurat activitatea, de la încadrare, în 23.08.1987 și pân în 01.07.1990, în cadrul Ministerului d e Interne, pe linii de munc aferente Direcției I, iar mai apoi în cadrul I, fiind înaintat periodic în grad.
La data de 17 - 18.08.2006, a avut loc ședința Biroului Executiv al Consiliului Director al, procesul-verbal al ședinței fiind înregistrat la Secretariatul General sub nr. 01525/28.08.2006 ( 9 - 10), membrii acestuia elaborând pe loc, în unanimitate, urmtorul punct de vedere: "având în vedere c dup predarea unui numr mare de dosare ctre, exist posibilitatea ca activitțile informativ-operative s fie percepute ca având legtur cu poliția politic, iar s fie etichetat ca unul dintre continuatorii Securitții, s-a oferit oportunitatea ca ofițerii care au lucrat în profile de munc ale crora activitți ar putea fi catalogate ca poliție politic s treac în rezerv, în baza solicitrii lor personale". Se menționeaz, de asemenea, c vor avea prioritate cadrele care au activat în structurile Direcției I (informații interne) și Direcției a VI-
Ulterior, la data de 29.09.2006, a avut loc ședința operativ a aceleiași structuri, procesul-verbal aferent fiind înregistrat la Secretariatul General sub nr. 01531/04.10.2006, hotrându-se trecerea în rezerv, la nevoile instituției, a mai multor ofițeri, printre care și reclamantul ( 36 - 38).
Ambele aceste acte sunt aprobate, pentru directorul, de ctre prim-adjunctul acestuia.
În privința viciilor de form ale actelor atacate, reclamantul a susținut c acestea nu sunt motivate, iar pe de alt parte, a invocat lipsa de competenț a Biroul Executiv al Consiliului Director al, pentru luarea unor asemenea decizii, precum și faptul c nu s-au dovedit motivele obiective pentru care ele ar fi fost semnate de ctre prim-adjunctul directorului, în locul acestuia.
Curtea apreciaz c aceste considerente nu pot fi reținute, întrucât, din coroborarea tuturor aspectelor mai sus prezentate rezult c motivarea, deși sumar, este totuși prezent, astfel încât instanța nu poate concluziona c se impune anularea actului pentru imposibilitatea realizrii controlului judiciar ca urmare a inexistenței în cuprinsul acestuia a motivelor ce au determinat adoptarea lui.
Astfel, relevant este, mai ales, conținutul procesului-verbal al ședinței din data de 17 - 18.08.2006, care explic contextul în care s-a considerat oportun trecerea în rezerv a unor cadre, motivele aici artate fiind reluate și în întâmpinarea depus la dosarul cauzei.
Referitor la procedura de adoptare a actului, Curtea constat urmtoarele:
Potrivit art. art. 43 alin. 1 lit. b) din Legea 80 / 1995 privind statutul cadrelor militare:
"Trecerea cadrelor militare din activitate în rezerva sau direct în retragere, precum și chemarea din rezerva în activitate se fac dup cum urmeaz: b) ceilalți ofițeri, prin ordin al ministrului aprrii naționale;" iar potrivit al. 2 al aceluiași text:" Trecerea în rezerva sau direct în retragere se face din oficiu, în condițiile prevzute la alin. 1 lit. a), b), d), e), f) și l) ".
Potrivit art. art. 23 Legea nr. 14/ 1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului R de Informații, aceast instituție public este condus de un director, cu de ministru, iar potrivit art. 24 din același act normativ, directorul are un prim-adjunct, care este șiînlocuitorul su legal.
Art. 16 și 21 din același act normativ nu pot fi reținute ca fiind aplicabile, întrucât ele se refer la componența și nu la competențele celor dou structuri menționate de ctre reclamant, nefiind invocat vreun temei legal care s enumere expres atribuțiile fiecreia.
De asemenea, conținutul art. 26 nu este neechivoc în sensul susținut de ctre reclamant, reducerile de personal neintrând sub incidența lui.
Actul administrativ atacat nu este deci afectat de un viciu de form, în sensul artat de ctre reclamant, semnarea acestuia de ctre primul adjunct al directorului fiind în concordanț cu textele legale menționate anterior.
Reclamantul a invocat în rejudecare și faptul c, în privința procesului-verbal înregistrat la data de 04.10.2006, exist și alte motive de nulitate, derivând din împrejurarea c data înregistrrii ar fi fost falsificat, pentru a fi corelat cu cea a numirii noului director al
Deși, inițial, reclamantul a solicitat ca aceste aspecte s fie verificate de ctre instanț, prin depunerea la dosarul cauzei a registrului Secretariatului General, care s se refere strict la înscrisurile care au primit numr de înregistrare în data de 04.10.2006, cerere în probațiune asupra creia instanța nu s-a pronunțat în cadrul ședinței publice din data de 16.04.2008, prorogând soluționarea ei pân la momentul completrii probațiunii în cauz, prin prisma îndrumrilor date de ( 79 - 80), la termenul urmtor reclamantul nu a mai insistat în aceast solicitare, considerând c probațiunea administrat este suficient pentru pronunțarea unei sentințe temeinice și legale ( 93 - 94).
În aceste condiții, neavând suport probator, susținerile reclamantului referitoare la falsificarea datei de înregistrare, nu au fost reținute de ctre instanț, regularitatea actului prezumându-se pân la proba contrar, chestiunile invocate fiind apreciate ca erori materiale.
În ceea ce privește celelalte motive de nulitate invocate de ctre reclamant, referitoare la nelegalitatea actelor contestate prin prisma înclcrii drepturilor fundamentale ale reclamantului, instanța reține c dreptul la munc și la libera alegere a profesiei a fost analizat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, ca intrând sub incidența prev. art. 8 din Convenție.
Aceeași instanț a relevat faptul c dreptul de acces la o funcție public a fost în mod intenționat omis din domeniul de aplicare al Convenției, ceea ce nu înseamn îns c o persoan numit ca funcționar nu poate denunța revocarea sa din funcție, dac încetarea raportului su de serviciu s-a fcut prin înclcarea unuia dintre drepturile garantate prin Convenție ( cauza Vogt împotriva Germaniei).
În cauza Sidabras și împotriva Lituaniei, pentru a se pronunța asupra cererii reclamanților care au invocat înclcarea prev. art. 8 și 14 din Convenție, prin prisma faptului c au fost revocați din funcțiile deținute, respectiv inspector fiscal și procuror, Curtea a invocat prev. art. 1 parag. 2 din Carta Social European, ratificat de România prin Legea nr. 74/1999, conform creia prțile contractante se angajeaz s protejeze, de o manier eficient, dreptul lucrtorului de a-și câștiga existența printr-o munc liber întreprins.
Curtea a constatat c aceast dispoziție a fost interpretat în mod constant de ctre Comitetul European al Drepturilor Sociale și în sensul în care ea garanteaz dreptul de a nu fi discriminat la locul de munc.
Acest organism a fost preocupat în mod constant de problema revocrii funcționarilor din cauza activitților prestate în timpul regimurilor totalitare, iar dispozițiile interne referitoare la aceste aspecte au fost analizate prin prisma principiilor mai sus enunțate.
Astfel, analizând legislația pertinent din Germania, Comitetul a reținut c aceasta nu respect obligațiile derivând din Carta Social, prin prisma faptului c nu exist o enumerare expres și limitativ a funcțiilor din care o persoan poate fi exclus, fie prin refuzul angajrii, fie prin concediere, din cauza activitților politice din timpul regimului comunist sau a activitților prestate în cadrul fostelor organe de securitate.
Comitetul a analizat aceste prevederi prin raportare la art. 31 al Cartei Sociale, conform cruia orice restricție a unui drept garantat de ctre aceasta este admisibil doar dac este prevzut de lege, dac este necesar într-o societate democratic și dac urmrește unul dintre scopurile expres enumerate în legea care o conține.
S-a concluzionat în sensul în care restricțiile prevzute de ctre legislația german sunt prevzute de ctre lege și au fost adoptate în scopul protejrii securitții naționale, îns msura nu poate fi considerat ca necesar întrucât ea nu privește doar instituțiile care au atribuții în materia ordinii și securitții publice sau funcțiile care implic astfel de responsabilitți.
De asemenea, în jurisprudența Curții Europene s-a subliniat faptul c adjectivul "necesar" nu are suplețea termenilor ca "admisibil, normal, rezonabil sau oportun", întrucât întotdeauna necesitatea implic existența unei nevoi sociale imperative.
Aceast problem a intrat și în atenția Organizației Internaționale a, care a adoptat Convenția nr. 111/1958 referitoare la discriminare în ceea ce privește ocuparea forței de munc și exercitarea profesiei, iar Comisia de experți instituit în vederea aplicrii acestei convenții și a efecturii recomandrilor, a analizat, la rândul su, prevederile pertinente ale mai multor legislații naționale.
Comisia s-a pronunțat în sensul în care legislația leton care interzice persoanelor care au activat în cadrul s activeze ca funcționari publici sau polițiști, nu respect convenția mai sus artat, întrucât orice restricționri ale dreptului la munc trebuie s fie limitate la caracteristicile unui post determinat și s fie proporționale cu exigențele inerente ale acestuia.
În acest context, s-a relevat c orice msur luat în acest domeniu, pentru a nu fi considerat discriminatorie, trebuie s afecteze numai o persoan cu privire la care exist o suspiciune legitim c a avut activitți în msur s aduc atingere securitții statului sau cu privire la care astfel de activitți sunt dovedite.
Din cele mai sus expuse, rezult c orice restricționare a dreptului la munc și la libera alegere a profesiei trebuie s îndeplineasc, pe de o parte, cele 3 condiții mai sus artate, iar pe de alt parte, s fie motivat prin referire la situația particular a fiecrei persoane.
Aceste principii se desprind, așa cum a artat în mod corect reclamantul, și din nr. 80 (2) a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, cu privire la exercitarea puterilor discreționare de ctre autoritțile administrative, conform crora cetțeanul are dreptul la o bun administrație, care presupune și faptul c autoritțile trebuie s fie obiective și imparțiale, luând în considerare numai factorii relevanți într-un caz particular (pct. II. 2) și s respecte principiul egalitții în fața legii, evitând discriminarea (pct. II. 3).
Revenind la împrejurrile cauzei, Curtea reține c reclamantul a fost repartizat în cadrul Inspectoratului Județean C al Ministerului d e Interne ( Securitate ) în 23.08.1987 și a devenit ofițer începând cu data de 01.07.1990, deci a activat în cadrul Direcției de securitate C pe o perioad de 2 ani, 10 luni și 8 zile, iar ulterior, timp de 16 ani și 4 luni ( 01.07.1990 - 31.10.2006 ) a urmat cariera militar în cadrul, înaintând în grad de la cel de cpitan pân la cel de locotenent-colonel.
În acest rstimp, activitatea sa a fost apreciat de ctre superiori, având preocupri pentru perfecționarea pregtirii sale profesionale, aspecte ce rezult din notrile de serviciu depuse la dosar, certificatele de absolvire a unor cursuri, precum și brevete și distincții.
Din poziția procesual exprimat de ctre pârât rezult în mod expres c reclamantului nu i se imput fapte prev. de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 51/1991 privind siguranța național a României și art. 27 alin. 2 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului R de Informații, care interzic celor care, fcând parte din structurile represive ale statului totalitar, au comis abuzuri, informatorilor și colaboratorilor securitții, precum și foștilor activiști ai partidului comunist, vinovați de fapte îndreptate împotriva drepturilor și libertților fundamentale ale omului, s activeze în cadrul
Singurele considerente invocate în susținerea actului contestat sunt cele ale art. 85 alin. 1 lit. e teza a II-a din Legea nr. 80/1995, respectiv motive care nu sunt imputabile militarului, ci sunt circumscrise noțiunii de "nevoi sau motive ale "
În acest context, se arat c la baza trecerii în rezerv a reclamantului a stat necesitatea schimbrii personalului, prin încetarea raportului de serviciu al acelora care au acționat în fostele organe de securitate ale statului, necesitate determinat de contextul orientrii societții românești ctre valorile europene și euro-atlantice și de atacurile mediatice a cror . a fost pârâtul, generate de percepția unei prți a populației care pune semnul egalitții între și fosta Securitate.
S-a relevat c democrația se construiește și este aprat prin, în primul rând, încrederea pe care trebuie s o aib cetțeanul în autoritți, iar aceasta este direct proporțional cu imaginea public a unei instituții, fcându-se referire implicit și la conceputul unei "democrații apte s se apere" (jurisprudența, cauza Zdanoka împotriva Lituaniei).
În consecinț, ceea ce se pune în balanț este dreptul constituțional la munc al reclamantului, prin prisma dispozițiile art. 41 alin. 1 și art. 53 din Constituția României și interesul public mai sus artat.
Curtea apreciaz c justul echilibru dintre aceste dou deziderate nu a fost respectat în cauz prin emiterea actelor contestate, întrucât, pe de o parte, motivul pentru care s-a apreciat c este necesar trecerea în rezerv a reclamantului nu este prevzut în lege, astfel cum acest concept a fost dezvoltat în jurisprudența, deoarece sintagma conținut în textul art. 85 alin. 1 lit. e din Legea nr. 80/1995 nu este suficient de clar și previzibil pentru a permite oricrui particular s-și adapteze conduita în funcție de cerințele sale.
Fiind trecut în rezerv pe considerentul c anterior anului 1989 fcut parte din fostele organe ale securitții statului, fr îns a i se imputa acțiuni prin care ar fi adus atingere securitții naționale sau drepturilor și libertților fundamentale ale omului, reclamantul a fost discriminat inechitabil, fiind asimilat, fr a exista o prevedere legal în acest sens, persoanelor menționate de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 51/19991 și art. 27 alin. 2 din Legea nr. 14/1992.
În consecinț, situația personal a reclamantului nu este una care s excead exigenței "loialitții faț de Stat", astfel cum acest concept a fost dezvoltat în jurisprudența, în cauzele mai sus citate.
În același context, efectele deciziei sunt disproporționate în raport de scopul urmrit, întrucât deși îndeprtarea persoanelor compromise în regimul anterior este de natur s contribuie la formarea unei imagini publice pozitive, îndeprtarea reclamantului, în condițiile mai sus artate, creeaz un dezechilibru între scopul urmrit și efectele actului administrativ atacat.
De asemenea, dreptul la munc al reclamantului este înclcat, fr a se oferi motivații obiective, iar dreptul la alegerea liber a profesiei este limitat, fiind discriminat fr ca pentru aceasta s existe o justificare obiectiv și rezonabil.
Curtea constat c au fost invocate de ctre pârât otive subiective care au devenit colective dup 17 ani de la desființarea acelei structuri, în care reclamantul a activat o perioad de numai 2 ani, din care o parte semnificativ a fost utilizat pentru depșirea statului de debutant, ignorându-se c a activat în actualul serviciu peste 16 ani.
Nelegalitatea actelor contestate este relevat și prin prisma acestor aspecte, întrucât chiar pârâtul a fost cel care a apreciat c reclamantul își poate continua activitatea în cadrul, cu atât mai mult cu cât acesta a artat c a lucrat pe un domeniu ce și astzi constituie amenințare la adresa securitții statului, prevzut de art. 3 lit. h) din Legea nr. 51/1991.
Faț de cele menționate anterior, în temeiul art. 1 alin. 1 rap. la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 544/2004, constatându-se c actele atacate au fost emise prin exces de putere, în sensul art. 2 alin. 1 lit. n din același act normativ, se va admite cererea formulat și se va dispune anularea acestora, cu consecința repunerii reclamantului în funcția avut anterior trecerii în rezerv și a obligrii pârâtului la plata drepturilor salariale în favoarea reclamantului, începând cu data trecerii în rezerv și pân la reîncadrarea efectiv.
În baza dispozițiile art. 274.pr.civ. pârâtul va fi obligat s plteasc reclamantului cheltuieli de judecat în toate instanțele în cuantum de 4.294 lei, conform celor solicitate prin concluziile scrise și a actelor justificative depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOT R ȘTE:
Admite cererea formulat de reclamantul, domiciliat în C-N,-, jud. C, în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII, cu sediul în B, sector 5,- D și în consecinț:
Dispune anularea Ordinului nr. 01393/31.10.2006, precum și anularea parțial a actelor care au stat la baza emiterii lui, respectiv a procesului verbal al ședinței operative a Biroului Executiv al Consiliului Director al din 17 - 18 august 2006 și a procesului-verbal al ședinței operative al Biroului Executiv al Consiliului Director al din data de 29 septembrie 2006, în ceea ce privește situația specific a reclamantului.
Dispune reîncadrarea reclamantului în funcția avut anterior trecerii în rezerv.
Oblig pârâtul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII la plata drepturilor salariale, în favoarea reclamantului, începând cu data trecerii în rezerv și pân la reîncadrarea efectiv.
Oblig pârâtul s achite reclamantului 4.294 lei, cheltuieli de judecat în toate instanțele.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședința public din 28 mai 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./6 ex/18.06.2008.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
