Anulare act administrativ fiscal. Sentința 46/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--
SENTINȚA NR. 46/CA/2009 -
Ședința publică din 9 martie 2009.
PREȘEDINTE: Daniela Sotoc judecător
GREFIER: - -
Pe rol, soluționarea acțiunii de contencios administrativ în primă instanță, formulată de reclamantaDE PE LÂNGĂ Pcu sediul în O,- în contradictoriu cu pârâțiiCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Ocu sediul în- și COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU cultelor DIN ROMÂNIA cu sediul în B, Calea nr.202, sector 1, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantaDE PE LÂNGĂ Pprin consilier juridic în baza delegației nr.154/4.02.2009 lipsă fiind pârâții.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru precum și faptul că pârâta a depus la dosar documentația solicitată de instanță,după care:
Reprezentanta reclamantei susține acțiunea și arată că nu are alte cereri și probe de administrat.
Nefiind alte probe instanța consideră cauza lămurită închide faza probatorie și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și motivată, fără cheltuieli de judecată. Arată că decretul de naționalizare a stipulat expres ce s-a luat din proprietatea reclamantei iar pârâta a procedat doar la retrocedarea imobilului existând posibilitatea cererii bunurilor mobile legea neprevăzând că nu pot fi făcute cereri separate. În drept invocă OUG 83/1999 și Legea 147/2005.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria Oradea la data de 22 mai 2008, reclamanta de pe lângă P în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local O - Administrația Imobiliară O și Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 1692/1.04.2008 emisă de pârâta de rd.2 ca fiind netemeinică și nelegală solicitând anularea deciziei respective și obligarea pârâtei de rd.2 de a da o decizie prin care să dispună retrocedarea bunurilor mobile preluate împreună cu Liceul de fete din O- jud.
În motivare a arătat că Liceul de fete din O- jud. Baf ost retrocedat reclamantei în baza OUG.83/1999, HG.1334/2000 și a Notei de constatare nr.69/2002 a Comisiei speciale de retrocedare. Având în vedere că în actul normativ nu s-a stipulat și retrocedarea bunurilor mobile preluate împreună cu imobilul, pârâta de rd.2 a dispus numai retrocedarea imobilului, nu și bunurilor mobile - conform procesului verbal de predare-preluare nr. 10587 din 17.07.2002.
Reclamanta a depus cererea nr. -C din 19.01.2006 prin care a solicitat retrocedarea în natură a bunurilor mobile preluate împreună cu imobilul, constând în colecția de cărți, mobilierul bibliotecii, a cabinetelor profesorale, a sălii festive și arhiva veche a liceului.
Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România a respins cererea reclamantei motivând că acesta nu se încadrează în obiectul de reglementare a OUG.94/2000, dar această ordonanță nu este aplicabilă în acest caz, deoarece imobilul a fost retrocedat prin OUG.83/1999 care a reglementat numai retrocedarea imobilului, nu și a bunurilor mobile, iar Legea 247/2005 prevede un nou termen de 6 luni pentru depunerea cererilor de restituire atât pentru imobile cât și pentru bunurile mobile nesolicitate până la această dată, drept pentru care este irelevant că reclamantei i s-a restituit imobilul preluat de stat iar bunurile mobile naționalizate s-au solicitat ulterior și separat în baza actului normativ menționat.
În drept au fost invocate prevederile OUG.83/1999, HG.1334/2000, 247/2005, OUG.184/2002.
Prin întâmpinarea depusă pârâții Consiliul Local al mun. O și Comisia Specială de au invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Oradea.
În subsidiar pârâta Comisia Specială de a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor din România a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată față de dispozițiile art.1 alin.11 din OUG nr.94/2000 din care rezultă că restituirea bunurilor mobile este posibilă doar odată cu restituirea unui imobil ce face obiectul ordonanței, intenția legiuitorului fiind aceea de a include în obiectul de aplicare a OUG nr.94/2000 doar bunurile mobile care se află la momentul depunerii cererii de retrocedare, într-un imobil ce se restituie în temeiul acestui act normativ.
Prin sentința nr. 7390/17 noiembrie 2008, Judecătoria Oradeaa admis excepția de necompetență materială invocată de pârâți și declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantă în favoarea Curții de Apel Oradea.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că art. 2 alin. 2 din nr.OUG 83/1999 republicată prevede că partea nemulțumită de soluția dată pe cale administrativă o poate ataca la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială se află imobilul.
Determinarea cu exactitate a instanței de contencios administrativ competente, în absența unei prevederi exprese, trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. 10 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 544/2004.
Astfel, întrucât Comisia Specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut Cultelor este un organ central, competența va reveni Curții de Apel Oradea.
Asupra contestației formulate, având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.1692 din 01.04.2008 Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a respins cererea depusă de către de pe lângă P, cu privire la restituirea în natură a bunurilor mobile naționalizate odată cu Liceul de din O cu motivarea că, obiectul OUG nr.94/2000 îl constituie doar imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv iar potrivit art.1 alin.11 din același act normativ odată cu imobilele retrocedate în natură se restituie bunurile mobile, dacă acestea au fost preluate împreună cu imobilul respectiv și dacă acestea mai există în imobil la data depunerii cererii de retrocedare.
Se mai arată că, bunurile mobile pot fi restituite de către comisia specială de retrocedare doar împreună cu un imobil ce se restituie prin decizie emisă de către această comisie și dacă sunt îndeplinite cumulativ, două condiții, respectiv aceea ca respectivele bunuri mobile să fi fost preluate împreună cu imobilul și aceea ca bunurile mobile să mai existe la data depunerii cererii de retrocedare, ori imobilul din incinta căruia au făcut parte bunurile mobile solicitate, a fost restituite reclamantei în baza OUG nr.83/1999 și a HG nr.1334/2000.
Potrivit art. 1 alin.11 din OUG 94/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 " odată cu imobilele retrocedate în natură se restituie și bunurile mobile, dacă acestea au fost preluate împreună cu imobilul respectiv și dacă acestea mai există la data depunerii cererii de retrocedare".
Este adevărat că actul normativ nu prevede expres obligativitatea ca acestea să existe în imobil la data depunerii cererii de retrocedare, însă această cerință rezultă implicit din teza a II-a a acestui articol potrivit căreia "deținătorul actual al imobilului, la solicitarea și în prezența reprezentantului cultului religios care a depus cererea de retrocedare va proceda la efectuarea inventarului bunurilor mobileexistente în imobil, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de retrocedare".
Pe de altă parte, tot din același text legal rezultă că, pârâta poate să dispună restituirea bunurilor mobile doarodatăcu retrocedarea imobilelor, dacă bunurile mobile au fost preluate împreună cu imobilul și dacă acestea mai există la data depunerii cererii de retrocedare, ori, așa cum arată chiar reclamanta bunul imobil a fost restituit în baza deciziei nr. 69/2002 a Comisiei Speciale de.
Față de cele arătate mai sus în mod corect Comisia Specială de a reținut că nu poate dispune restituirea bunurilor mobile decât odată cu restituirea imobilului și dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții arătate mai sus.
Pentru considerentele arătate instanța apreciază că decizia atacată este legală și temeinică și va respinge contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de reclamantaDE PE LÂNGĂ Pcu sediul în O,- împotriva deciziei nr.1692/01.04.2008 emisă deCOMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU CULTELOR DIN ROMÂNIAcu sediul în B, Calea nr.202, sector 1.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 9 martie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.sent.
Tehnored.5 ex.în17. 03.2009.
3 com.
.- DE PE LÂNGĂ P O,-
Pârât- CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI O-
Pârâta- COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU CULTELOR DIN ROMÂNIA B, Calea nr.202, sector 1
Președinte:Daniela SotocJudecători:Daniela Sotoc
