Anulare act administrativ fiscal. Sentința 460/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ nr. 460/2008
Ședința publică de la 29 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE - UM 02216, având ca obiect anulare decizie sancționare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de 08.05.2008 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.02.2008, reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii Consiliului de onoare a 02216 C-N din 7.02.2008 precum și a deciziei Consiliului de onoare pentru soluționarea apelului din data de 20.02.2008.
În motivarea cererii de chemare în judecată, cu privire la legalitatea deciziilor atacate, reclamantul a arătat că desfășurarea procedurii legale de judecată în cauza sa a fost compromisă prin numirea ca ofițer cu primele cercetări penale și desfășurarea cercetărilor de către cpt. care anterior cercetărilor a făcut parte din comisia de control, ocazie cu care prin raportul nr. 177 și-a exprimat opinia cu privire la faptul că reclamantul se face vinovat de abaterile pentru care a fost ulterior sesizat, fiind încălcată astfel disp. art. 15 alin. 4 din Regulamentul Consiliilor de onoare.
În aceeași situație s-a aflat și mr. care a avut calitatea de semnatar al aceluiași act de control.
A mai arătat reclamantul că în instituirea Consiliului de onoare pentru judecarea apelului nu au fost respectate dispozițiile art. 4 alin. 2 din Regulament, în sensul că nu a intrat în componența acestuia nici un sub ofițer.
În finalul motivării cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că există o contradicție între considerentele de la pct. 2 și dispozitivul de la pct. 3 din cadrul hotărârii Consiliului de onoare din 20.02.2008, în sensul că la pct. 2 din hotărârea menționată anterior, se face vorbire de o altă abatere disciplinară care nu poate fi regăsită în pct. 2 al hotărârii Consiliului de onoare din 07.02.2008.
Ulterior, reclamantul și-a întregit acțiunea solicitând și anulare sancțiunii privind amânarea înaintării în gradul următor pe timp de un an dispusă de către comandantul Unității Militare 02216 C-
În motivarea acestei întregiri ( 24), reclamantul a reiterat cele arătate în conținutul cererii de chemare în judecată.
Pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ( 129), arătând cu privire la motivele de nelegalitate invocate de către reclamant următoarele:
Mr. nu a făcut parte din nici unul dintre consiliile de onoare constituite pentru judecarea abaterilor disciplinare săvârșite de către reclamant, iar cu privire la incompatibilitatea mr., a arătat că nu există în cuprinsul art. 9 alin. 3 și art. 17 alin. 1 din Regulament vreo interdicție în privința participării acestuia la activitatea de judecată a abaterii disciplinare, iar în condițiile art. 17 alin. 2 din același regulament, reclamantul avea posibilitatea de a solicita recuzarea ofițerului, ceea ce nu a făcut.
Referitor la neparticiparea vreunui subofițer la Consiliul de onoare constituit pentru soluționarea apelului, pârâtul a arătat că în condițiile art. 26 alin. 5 din Regulamentul Consiliul de onoare pentru soluționarea apelului este numit de către comandatul/șeful unității militare și nu este ales în condițiile art. 4 și urm. din același act.
Referitor la existența unei contradicții între considerentele și dispozitivul actelor atacate, pârâtul a arătat că procedura specială a apelului are un caracter devolutiv, în apel având loc o rejudecare a fondului, fapt care impune aplicarea și în această fază a uneia dintre sancțiunile expres prev. de art. 24 din Regulament, în cazul stabilirii vinovăției celui în cauză pentru oricare dintre faptele menționate în ordinul de trimitere în fața consiliului de onoare.
În urma întregirii cererii de chemare în judecată de către reclamant, pârâtul a depus o completare la întâmpinare, ( 26) invocând excepția lipsei de obiect pentru capătul de cerere referitor la anularea sancțiunii dispune de către comandantul unității, arătând că sancțiunea a cărei anulare este cerută nu există în fapt.
A arătat pârâtul că în cazul reclamantului, comandantul unității militare nu are, potrivit competențelor în materie, dreptul de a aplica sancțiunea disciplinară de amânare a înaintării în gradul următor, ci doar poate propune această sancțiune dacă aceasta a fost hotărârea consiliului de onoare, urmând ca propunerea să fie aprobată sau nu de către organul ierarhic superior, cu competență în domeniu.
Din examinarea lucrărilor din dosar, Curtea constată următoarele:
Prin hotărârea consiliului de onoare din 07.02.2008 ( 6) s-a stabilit vinovăția reclamantului pentru următoarele fapte: folosirea de practici disciplinare neregulamentare cu subordonații, încălcându-se prev. art. 44 lit. a pct. 2/3; consum ocazional de băuturi alcoolice în timpul serviciului, fapt ce contravine art. 44 lit. a pct. 10/3; proliferarea de amenințări (verbale și telefonice) la adresa șefilor și subordonaților; neexecutarea controalelor stabilite, fapt ce contravine art. 44 lit. b pct. 3 precum și a art. 44 lit. c pct. 8/3 și s-a hotărât adoptarea propunerii amânării în gradul următor pe timp de un an.
Apelul formulat de către reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia Consiliului de onoare pentru soluționarea apelului din data de 21.02.2008 ( 5).
Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de către reclamant în cererea de chemare în judecată, Curtea, din analiza actelor dosarului stabilește următoarele:
În privința competenței Consiliului de onoare, atât art. 9 alin. 3("Nu pot fi propuși pentru a fi aleși în consiliile de onoare comandanții/șefii unităților militare în care acestea se constituie, ofițerii cu cercetarea penală specială, consilierii comandanților pentru problemele maiștrilor militari și subofițerilor, precum și cadrele militare cercetate și găsite vinovate de fapte care au compromis onorarea și demnitatea militară") cât și art. 17 alin. 1 din Regulament (" Cauza se judecă de către membrii titulari ai consiliilor de onoare. Aceștia nu pot fi dintre șefii nemijlociți, subordonații celui în cauză și nici mai mici în grad decât acesta") prevăd unele cazuri de incompatibilitate, una din acestea fiind și situația ofițerului desemnat cu cercetarea penală.
Din conținutul celor două rapoarte, cel din data de 29 ianuarie 2008 și cel din 11 ianuarie 2008, rezultă că ofițerul desemnat cu efectuarea primelor cercetări a fost cap..
Anterior, în comisia de cercetare, a cărei modalitate de constituire nu apare ca fiind reglementată în regulamentul depus la dosar, a fost inclus și mr., alături de cpt..
Din cele două consilii de onorare constituite pentru analizarea abaterii disciplinare imputată reclamantului precum și pentru soluționarea apelului, a făcut parte mr. (cu prilejul analizării abaterii).
Așa cum s-a arătat anterior, art. 14 alin. 2 și art. 15 alin. 1, 2 din Regulament, menționează că cercetarea prealabilă a abaterii se va realiza de către un singur ofițer, desemnat de comandantul/șeful unității militare și nu de către o comisie.
Se poate concluziona din conținutul celor două acte că cercetarea a fost realizată de către ofițerul desemnat, cpt..
Rezultă însă că la aceea procedură a participat și mr.. Din conținutul actului semnat și de acest ofițer se poate constata că acesta, mr., a concluzionat că există nereguli în conducerea activității cabanei de instrucție, imputabile reclamantului.
În mod cert, mr. a emis, cu caracter public, o opinie în privința celor reținute în sarcina reclamantului.
Chiar și în această situație, din prisma prevederilor Regulamentului referitoare la compunerea consiliilor de onoare, mr. nu era incompatibil pentru că nu a fost desemnat ca ofițer cu cercetarea penală.
Art. 17 alin. 2 din Regulament (" Cadrul militar chemat în fața consiliului de onoare are dreptul să ceară recuzarea a 1 - 2 membri din compunerea consiliului de onoare. De asemenea, oricare membru al consiliului de onoare are dreptul să declare că se abține de a participa în ședința consiliului pentru un anumit caz.") conferă reclamantului dreptul de a solicita recuzarea ofițerului în cauză, tocmai în considerarea acestei exprimări anterioare a opiniei cu privire la vinovăția reclamantului.
Deși mr., din prisma conținutului art. 23 alin. 1 ("Membrii consiliilor de onoare nu depun jurământ. Președintele consiliului de onoare le va atrage însă atenția să-și dea votul fără patimă și prejudecăți, îndeplinindu-și datoria de conștiință în spiritul, al onoarei și demnității militare.")ar fi avut obligația morală, de a se abține de a participa la ședința consiliului pentru acel caz, conform art. 17 alin. 2 teza a II-a ("De asemenea, oricare membru al consiliului de onoare are dreptul să declare că se abține de a participa în ședința consiliului pentru un anumit caz."), acesta nu a apreciat că este necesar.
Indiferent însă de conduita ofițerului în cauză, mr., reclamantul putea cere recuzarea acestuia, ceea ce nu a făcut.
Din conținutul raportului din data de 11 ianuarie 2008 rezultă că reclamantul a fost ascultat de către cei 2 ofițeri, astfel încât a cunoscut faptul că mr. a efectuat acte în cadrul procedurii prealabile.
Nici în calea de atac a apelului, reclamantul nu a criticat hotărârea de stabilire a vinovăției ci doar, pentru prima dată, direct la instanța de judecată.
Art. 17 alin. 3 din Regulament (" Cererea de recuzare sau declarația de abținere se face în scris, în termen de 1 zi lucrătoare de la luarea la cunoștință a conținutului dosarului și trebuie să fie temeinic argumentată. Consiliul de onoarea va stabili dacă cererea de recuzare ori declarația de abținere este sau nu întemeiată, iar hotărârea luată va fi consemnată într-un proces-verbal care se introduce în dosarul cauzei și se aduce la cunoștința celui trimis în fața acestui consiliu.") prevede procedura de soluționare a unei cereri de recuzare sau a unei declarații de abținere. Este prevăzut un termen de o zi lucrătoare de la luarea la cunoștință a conținutului dosarului.
Față de faptul stipulării unui termen, demult depășit pentru exercitarea dreptului, care începe să curgă de la o anumită dată procedurală (comunicarea conținutului dosarului), Curtea apreciază că termenul de o zi lucrătoare este unul de decădere, iar împlinirea termenului determină sancțiunea decăderii din drept, în urma neexercitării lui în termenul prescris de norma incidentă.
Dacă reclamantul și-ar fi exercitat dreptul de a solicita recuzarea ofițerului, iar această cerere ar fi fost respinsă, Curtea ar fi fost în măsură să realizeze o analiză pe fond a eventualei incompatibilități a mr., însă neexercitarea dreptului în termenul legal atrage imposibilitatea analizării pe fond a acestui aspect al cauzei.
Referitor la componența consiliului de onoare numit pentru soluționarea apelului, Curtea constată următoarele:
Art. 26 alin. 5 din Regulament (" Cererea de apel va fi soluționată în termen de 10 zile lucrătoare de la înregistrarea acesteia, de către consiliul de onoare numit pentru soluționarea apelului, format din 3 membri, alții decât cei care au făcut parte din consiliul care a analizat cazul, numit de comandantul/șeful unității militare.") prevede o procedură diferită de constituire a consiliului de onoare competent să soluționeze apelul. Textul art. 26 alin. 5 prevede că acest consiliu este numit de către comandatul/șeful unității militare.
față de consiliul format pentru stabilirea vinovăției este esențială. Acest consiliu este ales, cu respectarea procedurii prev. de art. 4 - 13 din Regulament, în timp ce consiliul constituit pentru soluționarea apelului este numit. Art. 26 alin. 5 din Regulament nu face nici o trimitere la normele menționate anterior și care se referă la constituirea consiliilor de onorare obișnuite (art. 4 - 13 din Regulament), astfel încât nu este permisă concluzia susținută de către reclamant.
În privința contradicțiilor dintre cele două acte atacate:
La pct. 2 din hotărârea din data de 7 februarie 2008 ( 6) sunt arătate abaterile disciplinare reținute în sarcina reclamantului, după cum urmează: " folosirea de practici disciplinare neregulamentare cu subordonații încălcându-se prev. art. 44 lit. a pct. 2/ 3;", iar la pct. 2 din hotărârea din 20 februarie 2008 ( 5) se reține că reclamantul se face vinovat de: "dezinformarea sau ascunderea unor fapte de indisciplină săvârșite în unitate sau subunitate" prev. de art. 44 alin. 1 pct. a, alin. 4 din 3/2000, Regulamentul Disciplinei Militare.
Această fapta este menționată la pct. 1 din hotărârea din 7 februarie 2008 ( 6) - liniuța a 3-
În cadrul apelului, consiliul numit pentru soluționarea acestuia, realizează o analiză proprie a probelor administrate și poate adopta, potrivit art. 27 alin. 1 din Regulament, două categorii de decizii, fie de menținere, fie de schimbare a hotărârii.
În mod evident, în urma analizării probelor, consiliul numit pentru soluționarea apelului a ajuns la concluzia că în sarcina reclamantului trebuie reținută și fapta prev. de art. 44 alin. 1 pct. a) alin. 4 din 3/2000, însă în luarea deciziei a trebuit să țină cont de faptul că reclamantului în cauză nu îi poate fi agravată situația în propria-i cale de atac, așa cum arată art. 27 alin. 1 lit. b) teza a II-a din Regulament, astfel încât a adoptat decizia de menținere a hotărârii inițiale (art. 22 alin. 1 lit. a din Regulament).
Nu se constată astfel o contradicție de natură să conducă la anularea actului atacat, întrucât aceasta este justificată din prisma faptului că s-a realizat o nouă analiză a probelor, care au condus la concluzia că reclamantul se face vinovat și de abaterea prev. de art. 44 alin. 1 pct. a, alin. 4, însă nu i s-a înrăutățit reclamantului situația în propria cale de atac, menținându-se hotărârea inițială.
Referitor la excepția de inadmisibilitate, curtea constată următoarele:
Prin hotărârea din 07.02.2008 consiliul de onoarea propusși nua stabilitsancțiunea amânării înaintării în grad pe timp de un an. Analiza legalității acestei măsuri ( de propunere și nu de aplicare a sancțiunii propriu-zise ) este subsecventă rezultatului analizei legalității măsurii de stabilire a vinovăției. S-a constatat anterior că motivele de nelegalitate ale actelor atacate nu sunt fundamentate, astfel încât nu este permisă o analiză pe fond a măsurii luate (de propunere).
Cererea de anulare a măsurii propriu-zise de amânare a înaintării în grad apare ca fiind permatură întrucât această măsură nu a fost încă luată.
Față de cele menționate anterior e va espinge cererea formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul -, cu reședința în C-N,-, Cămin Militar d e,. IV,. 416, jud. C, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE - UM 02216, cu sediul în B, sector 6,-, având ca obiect anulare decizie sancționare.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Dact./5 ex./03.06.2008.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac
