Anulare act administrativ fiscal. Sentința 461/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 461
Ședința publică de la 26.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stănișor Denisa Angelica
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul Oficiul Român pentru, reprezentat de consilier juridic, lipsă fiind reclamantul -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta pârâtului solicită acordarea cuvântului în combaterea cererii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, Curtea constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pune concluzii de respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- din data de 14.07.2009 reclamantul - a chemat în judecată pârâtul ORI -MIRA, solicitând instanței anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României nr.-/25.02.2008, comunicată la data de 03.07.2008 și obligarea pârâtului la prelungirea dreptului său de ședere în România în scopul desfășurării de activități comerciale.
Totodată a solicitat anularea interdicției de intrare pe o perioadă de 6 luni de la data ieșirii din țară.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că decizia pârâtului este nelegală și netemeinică, întrucât s-a prezentat în termen legal pentru prelungirea dreptului de ședere, însă autoritatea pârâtă a refuzat să-i primească actele pe motiv că nu sunt complete, astfel încât a ajuns să depună cererea de prelungire după expirarea dreptului anterior.
Arată reclamantul că în realitate, practica pârâtului este aceea de a nu dispune măsuri de returnare și de a accepta depunerea cererii de prelungire a dreptului de ședere și după expirarea perioadei aprobată anterior.
Prin întâmpinarea formulată la data de 14.10.2008, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât la data depunerii cererii de prelungire a dreptului de ședere pentru desfășurarea activității comerciale s-a constatat că reclamantul avea dreptul de ședere expirat din data de 09.01.2008, astfel acumulând o ședere ilegală pe teritoriul țării noastre de 147 zile.
La data de 09.12.2008 (fila 74) reclamantul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a disp. art.11 alin.1 coroborat cu art.82 alin.3 din OUG 194/2002. În raport de dispozițiile constituționale prev. de art.44 alin.2 și art.1 alin.1 Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin încheierea pronunțată la data de 10.02.2009 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis cererea și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a disp. art.11 alin.1, coroborat cu art.82 alin.3 din OUG 194/2002, dispunând suspendarea judecării cauzei potrivit art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992.
Prin Decizia nr.1416/05.11.2009 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.11 alin.1, coroborat cu art.82 alin.3 din OUG 194/2002.
Analizând probatoriul administrat în cauză, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a formulat o cerere de prelungire a dreptului de ședere temporară pe teritoriul României în scopul desfășurării de activități comerciale la data de 05.06.2008.
Urmare a verificărilor efectuate de pârât s-a constatat că reclamantul - cetățean chinez, a intrat în România la data de 12.11.2006 în baza unei vize de lungă ședere tip D/AC valabilă 6 luni și a beneficiat de o prelungire a dreptului de ședere temporară în perioada 10.01.2007 - 09.01.2008.
Astfel, în raport de data depunerii cererii de prelungire a dreptului de ședere 05.06.2008 și având în vedere că dreptul de ședere anterior expirase la data de 09.01.2008, reclamantul cumulase 147 zile de ședere ilegală pe teritoriul României, ceea ce a justificat emiterea deciziei de returnare nr.- din 25.06.2008, obiect al prezentei cauze.
Potrivit art.11 alin.1 din OUG 194/2002 străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau după caz prin permisul de ședere.
În situația în care reclamantul intenționa să-și prelungească șederea în mod legal pe teritoriul României, conform disp. art.51 alin.1 din OUG 194/2002, trebuia să solicite cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care i s-a aprobat șederea, prelungirea acestuia.
Reclamantul invocă în sprijinul cererii sale faptul că s-a prezentat la sediul pârâtei în termenul prev. de lege, însă nu i-a fost primită cererea cu motivarea că dosarul nu este complet.
Întrucât aceste afirmații nu sunt susținute de nicio dovadă în acest sens, Curtea le apreciază ca neîntemeiate.
În consecință, în mod corect pârâtul potrivit disp. art.82 alin.3 lit.c, pct.i din OUG 194/2002 a emis cu privire la reclamant actul administrativ contestat în prezenta cauză, astfel că pe temeiul art.84 și urm. din OUG 194/2002 va fi respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul -, cetățean chinez, născut la data de 27.04.1958, în, cu reședința în B-, Bl.6,.33, sector 2, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU - MIRA, cu sediul în B Str.-.-. nr.2. sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.01.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Gh./ 4 ex.
12.04.2010
Președinte:Stănișor Denisa AngelicaJudecători:Stănișor Denisa Angelica
