Anulare act administrativ fiscal. Decizia 4631/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4631
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI împotriva sentinței nr.1203 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C și intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea scrisă de la dosar prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 CPC, după care;
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.1203/22.06.2009, Tribunalul Dolja admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C și a anulat adresa nr.4302/2009.
A obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 6292 lei, reprezentând contravaloarea taxei de primă înmatriculare.
La pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a apreciat că prevederile art.2141Cod fiscal sunt de natură să înfrângă reglementările art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, care reglementează obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru, impuneri interne de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare și nu poate stabili impuneri interne de natură a proteja indirect alte produse naționale.
Tribunalul a arătat în sentința pronunțată că, prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art.2141Cod fiscal, România a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, explicându-se în acest sens că, în cazul autoturismelor second hand, deja înmatriculate în România, nu se percepe,în cazul vânzării pe piața națională, taxa de primă înmatriculare de la noul cumpărător.
Prin introducerea taxei de primă înmatriculare, statul român a creat premisele discriminării între produsele provenite din alte state membre ale comunității europene și produsele similare de pe piața internă, ceea ce este de natură a încălca principiul neutralității impozitării interne în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața națională și produsele importate, încălcându-se în mod evident prevederile art.90 din Tratat.
În cauza de față, arată în continuare Tribunalul Dolj, ne aflam în fața unei discriminării indirecte, prin măsuri fiscale noi, față de cele existente până la data aderării, impuse produselor de origine străină, fără a se face distincție între proveniența acestora din spațiul Uniunii Europene și o altă piață care nu are legătură cu comunitatea europeană.
În baza art.148 din Constituția României, care instituie preeminența dreptului comunitar în raport cu legislația națională, prima instanță a înlăturat prevederile din legislația internă, care nesocoteau normele Tratatului Uniunii Europene, tratat care are caracter obligatoriu între statele membre.
S-a mai precizat de către prima instanță că, din modul de redactare al art.2141Cod fiscal, nu rezultă că taxa de primă înmatriculare ar fi o taxă de mediu, ci dimpotrivă rezultă că aceasta este taxă fiscală.
Împrejurarea că taxa ar fi avut o componentă de mediu pentru a se evita importul în România a unor autoturisme cu grad ridicat de poluare este, atâta vreme cât textul art.214 din codul Fiscal nu conturează în nici un fel taxa respectivă ca fiind o taxă de mediu.
Concluzionează instanța că regimul fiscal este discriminatoriu între produsele second-hand aflate pe piața românească și produsele de aceiași natură provenite dintr-o piață a Uniunii Europene și tocmai aceasta reprezintă o încălcare a prevederilor art.90 din Tratatul Uniunii Europene.
Împotriva sentinței Tribunalului Dolj s-a declarat recurs de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului D în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice C, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta a arătat că instanța de fond a dat o soluție greșită deoarece nu a avut în vedere prevederile din nr.1899/2004 privind procedura de restituire și rambursare a sumelor de la buget, conform căreia organul fiscal competent în soluționarea cererilor este organul căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare potrivit art.33 din OG nr.92/2003
În acest sens, recurenta a mai precizat că între părți s-a născut un raport juridic de natură fiscală și, pe cale de consecință, drepturile și obligațiile părților urmează a fi reglementate de Codul d e Procedură Fiscală, inclusiv procedura de restituire a taxei din speță.
Având în vedere criticile expuse anterior, recurenta a considerat acțiunea formulată de reclamant ca fiind inadmisibilă deoarece nu a fost respectată procedura prev.de art.205 din Codul d e procedură fiscală.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a precizat că dispoziția din Codul Fiscal invocată ca fiind discriminatorie de Tribunalul Dolj nu poate fi astfel caracterizată deoarece ea se aplică fără nici o discriminare tuturor autoturismelor importate, atât din statele membre cât și din cele nemembre ale Uniunii Europene.
De asemenea, recurenta a mai arătat că instituirea acestei taxe a fost necesară pentru evitarea importării în România unor autoturisme cu grad ridicat de poluare iar aceasta se aplică tuturor autovehiculelor înmatriculate în România, indiferent de proveniența acestora.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a importat un autoturism second- hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, aceasta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 6292 lei.
Reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice C, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr. 4302 din data de 18.03.2009, Administrația Finanțelor Publice C a răspuns reclamantului, în sensul că cererea nu poate fi soluționată favorabil întrucât 571/2003 privind codul fiscal nu prevede restituirea taxei de primă înmatriculare.
În aceste condiții, Curtea apreciază că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și art.205 din Codul d e procedură Fiscală.
La data formulării cererii de restituire a sumei de către reclamant, procedura de restituire era reglementată de art.113 din Codul d e procedură Fiscală(în prezent art.117) care prevedea că sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere, acest din urmă act fiind deci cel care reglementează declanșarea procedurii de restituire.
Conform art.70 din Codul d e procedură Fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire în termen de 45 de zile, lucru care s-a realizat în speță prin respingerea cererii reclamantului. În aceste condiții, Curtea apreciază că reclamantul a parcurs procedura prealabilă fiscală, însă organul fiscal a refuzat să restituie sumele solicitate.
De asemenea, Curtea apreciază că în speță nu sunt aplicabile nici prevederile art.205 Cod procedură fiscală deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, pe când reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu, în condițiile în care legiuitorul a asimilat, potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim
În ceea ce privește fondul cauzei, soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitar.
Taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr.civilă, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D în numele și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI împotriva sentinței nr.1203 din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehnored.2 ex.
24 2009
Jud.fons.
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Robert Emanoil Condurat, Laura
