Anulare act administrativ fiscal. Decizia 469/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 469
Ședința publică din data de 16 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Niculescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Ion
JUDECĂTOR 3: Cristina Petrovici
GREFIER: ---
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anulare formulate de contestatorul CLUBUL SPORTIV în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL LOCAL SECTOR 2, prin Primarul sectorului 2.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.02.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 16.02.2009.
CURTEA
Prin contestația în anulare înregistrată la data de 10 decembrie 2008, contestatorul CLUBUL SPORTIV a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL LOCAL SECTOR 2, prin Primarul sectorului 2, anularea deciziei civile nr. 1998/25.09.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar nr-, iar urmare a rejudecării recursului, admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și anularea în cele din urmă a HCL nr. 143/15.12.2006 adoptată de pârât, cu cheltuieli de judecată.
Contestatorul și-a fundamentat contestația în anulare pe prevederile art. 318.pr.civ. ambele teze, text potrivit căruia " Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Astfel, contestatorul a arătat că, în raport de criticile grupate de el în primul motiv de recurs, instanța nu a analizat incidența în cauză a disp. art. 39-41 din OG nr. 26/2000, în raport de:
- nemodificarea temeiului juridic în baza căruia i s-a atribuit inițial terenul în folosință;
- principiul irevocabilității actului administrativ intrat în circuitul civil;
- lipsa din cuprinsul Legii nr. 246/2005 a unor norme cu caracter tranzitoriu în ce privește drepturile câștigate sub imperiul vechii reglementări, care, la rândul său, nu a fost modificată;
- inexistența unui monopol cât privește declararea utilității publice în procedura instituită prin disp. art. 39-40 din OG nr. 26/2000, în forma modificată prin Legea nr. 246/2005;
- corelarea disp. art. 381din OG nr. 26/2000 modificată cu disp. art. 2 alin. 1 din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000 cu trimitere la art. 21 alin. 1 din reglementarea respectivă, împrejurare cu o relevanță deosebită în cauză.
În raport de motivul al doilea de recurs, contestatorul arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra criticii potrivit cu care din moment ce neîndeplinirea scopului pentru care ni s-a atribuit folosința terenului în discuție nu a reprezentat un motiv de retragere a dreptului de folosință, acesta nu poate fi motiv de menținere a actului administrativ contestat și nici a sentinței recurate, fiind de principiu că excede dezbaterii judiciare. Tot în raport de al doilea motiv de recurs, contestatorul arată că "erorile materiale ce au condus la neluarea în considerație a înscrisurilor - existente la dosar - din care rezultă cu certitudine că a efectuat investiții materiale pe terenul atribuit în folosință, erori ce au avut o înrâurire decisivă în soluția pronunțată în recurs, deosebit de faptul că față de cele reținute prin decizia contestată se încalcă flagrant principiul non reformatio in pejus".
Ultimul motiv al contestației în anulare vizează inexistența unei minime analize a motivului al treilea de recurs, "deși desființarea unei baze sportive în lipsa unei autorizări prealabile a Agenției Naționale pentru sport este expres interzisă prin art. 28 lin. 3 din Legea nr. 69/2000", la fel și faptul că prin pierderea unicei baze sportive a contestatorului se ajunge la desființarea unei persoane juridice în condiții neprevăzute de lege, fiind aspecte importante, de natură a influența decisiv soluția în cauză, aspecte pe care instanța de recurs nu le-a examinat.
Prezent în fața instanței în ședința publică din data de 9 februarie 2009, intimatul CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 2 s-a opus admiterii prezentei contestații în anulare.
Examinând prezenta contestație în anulare în raport de decizia contestată și prevederile art. 318.pr.civ. Curtea o apreciază ca întemeiată, însă doar din perspectiva unuia dintre motivele invocate, după cum urmează:
1. Potrivit disp. art. 318.pr.civ. "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Motivul contestației în anulare vizând pretinsele greșeli materiale care ar fi antrenat dezlegarea dată recursului nu este întemeiat.
Contestatorul invocă în mod eronat greșelile materiale în sensul art. 318 teza a I-a pr.civ, aspectele invocate de către el cu acest titlu neconstituind astfel de greșeli, ci aspecte ce țin de soluționarea cauzei, din perspectiva evaluării de către instanța de judecată a concludenței și pertinenței înscrisurilor depuse, recte cele privind efectuarea de investiții pe terenul în discuție.
2. În ceea ce privește teza a II-a a articolului 318.pr.civ. vizând omisiunea instanței, din greșeală, de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau casare, instanța o apreciază ca incidentă exclusiv din perspectiva motivului 3 de recurs, care - așa cum reiese din lecturarea deciziei contestate - nu a fost deloc analizat de instanța de recurs.
Acest motiv vizează incidența în cauză, în opinia recurentului, a disp. art. 28 alin. 3 din Legea nr. 69/2000, în raport de care HCL duce automat la desființarea bazei sportive pe cale ocolită și cu încălcarea flagrantă a textului invocat, a faptului că un club sportiv nu poate exista decât în măsura în care deține, într-o formă oarecare, o bază sportivă, astfel că se va ajunge la desființarea sa pe o cale neprevăzută de legislația de profil, respectiv a faptului că ajunge să fie deposedat de patrimoniul lui în condiții vădit nelegale.
În lumina celor expuse mai sus, Curtea apreciază întemeiată prezenta contestație în anulare, astfel că - în temeiul disp. art. 320 rap. la art. 318 teza a II-a pr.civ. - o va admite, va anula decizia civilă nr. 1998/25.09.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar nr-.
3. În ce privește invocata neanalizare a motivelor 1 și 2 de recurs, instanța apreciază ca neîntemeiată prezenta contestație.
Ele au fost abordate de instanța de recurs, împrejurarea că rezultatul evaluării acesteia nu este în acord cu opinia contestatorului sau analizarea lor nu foarte detaliată nu echivalează cu ceea ce textul legii numește omisiuneadin greșealăa cercetării unuia/unora din motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulate de contestatorul CLUBUL SPORTIV în contradictoriu cu intimatul CONSILIUL LOCAL SECTOR 2, prin Primarul sectorului 2.
Anulează decizia civilă nr. 1998/25.09.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția
a VIII-a Contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar nr-.
Fixează termen pentru rejudecarea recursului pentru data de 23 martie 2009.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
---
Red./dact.MN/MN
2 ex. 17.03.2009
Președinte:Monica NiculescuJudecători:Monica Niculescu, Eugenia Ion, Cristina Petrovici
