Anulare act administrativ fiscal. Decizia 469/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia civilă nr 469
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cristina Petrovici
JUDECĂTOR 2: Ion Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stanisor Denisa
GREFIER:
*************
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 2 și recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr. 2252 din data de 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimata - reclamantă TRANS SRL.
Dezbaterile in fond și concluziile părților au avut loc in ședința publică din data de 8 februarie 2010, fiind consemnate in incheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă din prezenta, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera a amanat pronunțarea pentru astăzi 15 februarie 2010, cand a hotarat următoarele.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. -, reclamanta - Trans SRL chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 2 B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 59/11.02.2009 privind soluționarea contestației și, pe cale de consecință, anularea Deciziei de calcul taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 47447/03.11.2008, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5.467 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Decizia de calcul taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 47447/03.11.2008 fost obligată să achite suma de 5467 lei cu titlu de taxă pe poluare, în temeiul OUG nr. 50/2008, act normativ care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care se face venit la bugetul Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Reclamanta mai arată că OUG nr. 50/2008 intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, iar la data intrării ei în vigoare au fost abrogate prevederile art. 2141-2143din Legea nr. 271/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare.
Pornind de la disp. art. 1 alin. 3 și art. 4 din Codul fiscal, din care rezultă că dispozițiile acestuia prevalează față de orice alte acte, că nu pot fi modificate decât prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia, reclamanta a susținut că, la data de 1 iulie 2008, nu au fost abrogate dispozițiile art. 2141-2143din Codul fiscal și pct. 311-312 din Normele metodologice de aplicare Codului fiscal, că prevederile ce reglementează taxa pe poluare sunt discriminatorii, întrucât veritabilă "taxă de poluare", așa cum se regăsește în legislațiile altor state comunitare ar fi trebuit să ia în considerare totalitatea autovehiculelor aflate în circulație, indiferent de momentul înmatriculării, pentru evita nouă situație de discriminare între autovehiculele deja înmatriculate în România, pe de parte, și autovehiculele noi și second-hand importate din spațiul comunitar, pe de altă parte.
Reclamanta a făcut trimitere la prevederile secțiunii 6, art. III - 170 din Tratatul Comunității Europene subliniind că acestea limitează libertatea statelor membre în materie fiscală cu referire la restricționarea liberei circulații mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În final, reclamanta precizat că a formulat contestație împotriva actului administrativ-fiscal, înregistrată sub nr. -/02.12.2008, la care nu a primit răspuns în termenul legal de 30 de zile.
Prin încheierea din data de 28.04.2009, instanța dispus citarea în cauză, în calitate de pârâte, atât Administrației Finanțelor Publice Sector 2 B, cât și Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului
Pârâtele, deși au fost legal citate, nu au formulat întâmpinare în cauză.
În ședința publică din data de 09.06.2009, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în privința capătului de cerere având ca obiect restituirea sumei de 5467 lei, în temeiul disp. art. 1 alin. 1 și art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, apreciind că această competență revine administrației financiare de sector.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal pronunțat Sentința civilă nr. 2252/16.06.2009, prin care dispus: respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, admiterea cererii formulată de reclamantă, anularea Deciziilor nr. 59/11.02.2009 și nr. 47447/03.11.2008, restituirea sumei de 5467 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare, și obligarea pârâtelor la plata sumei de 418,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru hotărî astfel, tribunalul a reținut că:
Excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice Municipiului B este neîntemeiată, având în vedere că prin cererea formulată de reclamantă s- solicitat și anularea Deciziei nr. 59/11.01.2009 emisă de aceasta.
Reclamanta a achiziționat din Germania la data de 16.09.2008 un autoturism, an de fabricație 2003, pentru înmatricularea căruia plătit taxă specială pentru autoturisme în cuantum de 5467 lei, conform Deciziei de calcul nr. 47447/03.11.2008. Autoturismul fost încadrat la categoria M1 norme poluare E3.
Reclamanta s- adresat Administrației Finanțelor Publice Sector 2 pentru restituirea acestei taxe, considerată discriminatorie în raport de prevederile europene, dar pârâta refuzat restituirea taxei.
Tribunalul a considerat că refuzul de restituire taxei către reclamantă este nejustificat, pentru următoarele motive.
Potrivit art. 3 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M (1) - M (3) și N (1) - N (3), astfel cum acestea sunt definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 213/2003.
Autoturismul reclamantei nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare prev. de art. 3 alin. 2 și art. 9 alin. 1.
Obligația de plată taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări în România conform art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincție nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand.
Deoarece actul normativ intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art. 14 alin. 1, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Așadar, se creează diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după intrarea în vigoare OUG nr. 50/2008.
În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG nr. 50/2008, depus la Parlament sub nr. PL-/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că, dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, consecință ar fi fost facilitarea intrării în România unui număr foarte mare de autovehicule second-hand cu vechime de peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect - "poluatorul plătește" -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Însă, în conformitate cu art. 90 paragraf 1 din Tratatul de Instituire Comunității Europene, "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Normele interne ce reglementează obligația de plată taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire Comunității Europene, întrucât dispun cu privire la taxă discriminatorie, care încalcă principiul liberei circulații mărfurilor.
Din analiza dispozițiilor OUG nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe nouă taxă de poluare, dacă fost anterior înmatriculat tot în România dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Tribunalul mai remarcat un alt tip de discriminare, între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior, doar aceste din urmă persoane plătesc taxa pe poluare deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane.
Discriminarea este realizată de legiuitor, care legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG nr. 50/2008 rezultă că s- urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce impune instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului "poluatorul plătește".
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că acțiunea promovată de reclamantă este întemeiată și dispus admiterea acesteia în conformitate cu disp. art. 1 alin. 1, art. 2 alin. 2, art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Împotriva Sentinței civile nr. 2252/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, au declarat recurs, în termen legal, pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului
În motivarea recursului formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, s-au invocat, în esență, următoarele:
1. Pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B fost citată numai pentru termenul din data de 09.06.2009, termen la care instanța a rămas în pronunțare, citarea fiind realizată cu nerespectarea prevederilor art. 1141Cod procedură civilă;
2. În cererea formulată de reclamantă privind restituirea taxei pe poluare, Administrația Finanțelor Publice Sector 2 nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere prevederile art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, conform cărora "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu".
În aceste condiții, recurenta apreciat că în cauză ar fi trebuit să stea Administrația Fondului pentru Mediu, instituție cu personalitate juridică, conform art. 3 alin. 1 din OUG nr. 196/2005:
3. În mod eronat instanța de fond dispus admiterea acțiunii, întrucât nu se poate vorbi de discriminare sau de încălcare principiului egalității în drepturi, în condițiile în care taxa a fost introdusă pentru limita gradul de poluare mediului și fost stabilită prin OUG nr. 50/2008, act normativ ce nu fost declarat neconstituțional și care nu încalcă prevederile art. 25 din Tratatul Comunității Europene;
4. Este nelegală și măsura dispusă de instanța de fond, în sensul obligării pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 2 la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu există vreo culpă a acestei instituții.
În concluzie, se solicită, în conformitate cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului criticat hotărârea instanței de fond, pentru următoarele motive:
1. În mod nelegal s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea la restituirea sumei de 5467 lei achitată de intimata-reclamantă cu titlu de taxă pe poluare.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta a susținut că, în calitate de emitent al Deciziei nr. 59/11.01.2009, nu a fost decât instituția competentă să soluționeze contestația formulată de intimata-reclamantă în procedura prealabilă administrativă, că nu poate avea calitate procesuală pasivă, întrucât nu este nici organul care a încasat taxa pe poluare și nici nu gestionează această taxă, care se face venit la bugetul fondului pentru mediu;
2. În mod nelegal s-a dispus admiterea acțiunii și anularea actelor contestate, având în vedere că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene, la care se face referire în motivarea hotărârii, nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa pe poluare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, iar legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci prevede doar că nivelul acesteia nu trebuie să fie mai are decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Recurenta a adăugat că, potrivit art. 126 alin. 2 din Constituția României "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar nicio lege în vigoare nu acordă competența unei instanțe de drept comun de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la restituirea taxei, iar pe fond, modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata-reclamantă, deși a fost legal citată, nu a formulat întâmpinare cu privire la recursurile declarate în cauză.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursurile sunt nefondate, în considerarea următoarelor argumente:
1. Este neîntemeiată critica recurentei-pârâte Administrația Finanțelor Publice Sector 2 privind nerespectarea prevederilor art. 1141Cod procedură civilă, având în vedere că, la termenul de judecată din data de 09.06.2009, când cauza a rămas în pronunțare, procedura de citare cu părțile a fost legal îndeplinită, iar pârâta Administrația Finanțelor Publice nu s- prezentat în instanță și nici nu a solicitat, prin cerere scrisă, amânarea judecății în vederea pregătirii apărării;
2. Recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 2 are calitate procesuală pasivă, întrucât este emitentul Deciziei de calcul a taxei pe poluare pentru autovehicule nr. 47447/03.11.2008, cărei anulare se solicită în cauză și împotriva căreia intimata-reclamantă a formulat contestație administrativă, în condițiile OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală;
3. Contestația formulată de intimata-reclamantă împotriva Deciziei de calcul taxei de poluare pentru autovehicule nr. 47447/03.11.2008 a fost soluționată prin Decizia nr. 59/11.02.2009 emisă de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B, iar în litigiul dedus judecății, având ca obiect anularea Deciziilor nr. 59/2009 și nr. 47447/2008 și obligarea la restituirea taxei pe poluare, urmare constatării refuzului nejustificat de restituire invocat și pe calea contestației administrative recurenta are calitate procesuală pasivă;
3. În mod corect instanța de fond a reținut că taxa pe poluare instituită prin OUG nr. 50/20908 este contrară prevederilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, deoarece se percepe cu ocazia primei înmatriculări în România autoturismelor produse în țară sau în alte state membre UE, însă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România cu ocazia unei noi înmatriculări.
Deși scopul adoptării OUG nr. 50/2008, reprezentat de asigurarea protecției mediului, este, în principiu, corect, prin modalitatea de reglementare taxei pe poluare aceasta a fost destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autoturisme second-hand deja înmatriculate în România.
Practic, prin instituirea taxei pe poluare, indiferent de modalitatea de determinare ei conform art. 6 din OUG nr. 50/2008 și clasificarea din punct de vedere al poluării, se constituie discriminare sub aspectul regimului fiscal aplicabil la înmatricularea unui autoturism în România, această taxă reprezentând, în fapt, taxă similară taxei de primă înmatriculare stabilită de art. 2141- 2143din Codul fiscal, singura diferență fiind denumirea modificată din taxă specială de primă înmatriculare în taxă pe poluare.
Textul art. 90 din Tratatul Comunității Europene se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, or taxa pe poluare nu se percepe pentru produsele naționale similare, respectiv pentru autovehicule deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin hotărârile pronunțate de în cauzele Enel (15 iulie 1964), precum șidelle Finanze dello Stato (9 martie 1978).
Potrivit considerentelor, redate în aceste hotărâri, la intrarea în vigoare Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice.
Prin urmare, este neîntemeiată susținerea recurentei potrivit căreia, nicio lege în vigoare nu acordă competența unei instanțe de drept comun de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale.
În mod corect instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 274 Cod procedură civilă, întrucât pârâtele se află în culpă procesuală în condițiile în care s-a admis acțiunea, constatându-se refuzul nejustificat al acestora de restituire a taxei pe poluare încasată nelegal.
În concluzie, pentru considerentele evidențiate, Curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, astfel că va fi menținută, iar recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 2 și recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 2252 din data de 16.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimata-reclamantă TRANS SRL,ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.IE
Tehnored.CB/2 ex.
24.03.2010
Tribunalul București -9
Judecător fond:
Președinte:Cristina PetroviciJudecători:Cristina Petrovici, Ion Eugenia, Stanisor Denisa
