Anulare act administrativ fiscal. Decizia 475/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.475/CA.
Ședința publică din data de 29 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 3: Claudiu Răpeanu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul - PRIMARUL COMUNEI - cu sediul în comuna, jud. T, de recurenții pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI - cu sediul în Comuna, jud. T și JUDEȚUL - cu sediul în T,-, jud. T și de recurenta pârâtă - SC SA - cu sediul în T,-, jud. T, împotriva sentinței civile nr.151/02.02.2009 de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant - PARCHETUL DE PE JUDECATORIA TULCEA - cu sediul în T,-, jud. T și intimatul - CONSILIUL JUDEȚEAN - cu sediul în T,-, jud. T, având ca obiect anulare act administrativ înscrisuri.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea având nevoie de timp pentru a delibera în conformitate cu disp. art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 29 octombrie 2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulceaa chemat în judecată la data de 21.11.2007 pe pârâții T, Primăria comunei și Consiliul Județean T solicitând ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună anularea înscrisurilor declarate a fi false prin ordonanța nr.2235/P/2006 din 17.10.2007.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în timpul cercetărilor penale s-a constatat că adresa nr.3138/12.12.2001 emisă de Primăria Comunei a fost falsificată de persoane ce nu au putut fi identificate, în sensul că s-a înlăturat prin xerocopiere al doilea alineat al adresei, iar adresa astfel cum a fost falsificată, a fost depusă la Consiliul Județean T care a emis Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0085, conform căruia T are în proprietate exclusivă suprafața de 1887,36 mp corespunzătoare sediului Fermă.
Prin urmare, s-a solicitat anularea actelor false, respectiv adresa nr.3138/12.12.2001 a Primăriei comunei către T și a actului subsecvent, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0085.
Prin sentința civilă nr.428/21.02.2008 Judecătoria Tulceaa admis excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei invocată de pârâții Consiliul Județean T și T și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, reținându-se aplicarea dispozițiilor art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă raportat la art. 10 alin. 1 din Legea nr.554/2004, față de obiectul cererii de chemare în judecată și actele a căror anulare se cere.
Astfel investită instanța de contencios administrativ, Tribunalul Tulcea prin sentința civilă nr.151/02.02.2009 a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, a inadmisibilității acțiunii în ce privește anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0085/29.05.2002 emis de Consiliul Județean T, a decăderii reclamantului Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea din dreptul de a acționa în justiție și a autorității de lucru judecat, ca nefondate, a respins excepția de nelegalitate a HCL nr.5/26.01.2001 emisă de Consiliul Local al comunei și a adresei nr.3138/12.12.2001 emisă de Primăria comunei ca nefondată și a admis acțiunea formulată de Parchetul de le lângă Judecătoria Tulcea în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei, T, Primarul comunei, Consiliul Județean în parte, anulat adresa nr.3138/12.12.2001 emisă de Primăria comunei și a respins ca nefundat capătul de cerere privind anularea certificatului privind atestarea dreptului de proprietate seria - nr.0085/29.05.2002 emis de Consiliul Județean
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în ce privește excepțiile invocate, că prin întâmpinarea depusă la Judecătoria Tulcea la data de 31.01.2008, Tam ai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii în ce privește certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0085/29.05.2002 în raport de dispozițiile art. 249 alin. 2, art. 228 alin. 6, art. 245 alin. 1 Cod procedură penală( pe care și-a întemeiat reclamantul acțiunea) potrivit cu care se poate desființa total sau parțial numai înscrisul falsificat, lipsa calității procesuale active a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea în raport de faptul că, soluționând un recurs în interesul legii a statuat că acțiunea civilă aparține Ministerului Public doar în cazurile incidenței art.45 alin.1 proc.civ. în restul situațiilor acțiunea civilă aparținând părților; și excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.1756/22.06.2006 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
La data de 19.02.2008 SA Tai nvocat și excepția de nelegalitate a Hotărârii nr.5/26.01.2001 a Consiliului Local al com. jud.T prin care autoritatea locală a aprobat includerea în patrimoniul public al comunei a unei suprafețe de 2025 mp. teren situat în intravilanul com. precum și a adresei nr.3138/12.12.2001 emisă de Primăria comunei.
În motivarea excepției SA Taa rătat că Hotărârea nr.5/26.01.2001 a Consiliului Local al comunei, act administrativ unilateral, cât și adresa nr.3138/12.12.2001 prin care se susține că suprafața de teren menționată face parte din domeniul public al comunei, sunt nelegale deoarece:suprafața de teren nu a fost înscrisă și acceptată de Guvernul României ca parte a domeniului public al com. jud.
Astfel, bunurile inventariate ca făcând parte din domeniul public al unei unități administrativ teritoriale sunt atestate ca făcând parte din domeniul public prin intermediul unei hotărâri de guvern (art.21 alin.(3) din Legea nr.213/1998.
La data de 10.07.2002, prin HG nr.1360/2001, publicată în MO nr.497 bis, Guvernul României a atestat inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei, în acesta nefiind prezentă suprafața de teren de 2015 mp. (14, 1301, Cc și 1301/2A)
Totodată, pentru justificarea HCL nr.5/26.01.2001 Consiliul Local nu a probat în nici un fel modul legal în care a dobândit proprietatea asupra suprafeței de 2015 mp.
bunurilor care aparțin comunei, inventar atestat de Guvernul României a fost însușit de Consiliul Local al comunei prin Hotărârea nr.23/11 iulie 2001, fără a fi cuprinsă și suprafața de teren în litigiu, la care face referire HCL nr.5/2001.
S-a mai arătat că, în cauză nu există nici un document prin care să ateste că asupra terenului care face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0085/29.05.2002 emis de Consiliul Județean T în favoarea SA T, comuna ar avea un drept de proprietate anterior constituit sau recunoscut în condițiile Legii nr.213/1998.
A mai susținut pârâta reclamantă că are un interes legitim în formularea excepției de nelegalitate, în cercetarea legalității HCL nr.5/26.01.2001, întrucât emitentul acesteia susține că ar fi dobândit proprietatea asupra aceleiași suprafețe de teren pentru care SA T deține certificat de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0085/2002, emis de Consiliul Județean T, iar de soluționare depinde soluționarea pe fond a litigiului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.4 alin.1 teza I din Legea nr.554/2004.
De asemenea, la termenul de judecată din 01.04.2008 ( după declinarea judecății cauzei), s-a invocat de către Primăria comunei inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, având în vedere că soluția dată în excepția de nelegalitate a nr.5/2001 a Consiliului Local al comunei nu ar putea avea consecințe asupra soluției dată cu privire la legalitatea sau nelegalitatea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Prin încheierea din 17.04.2008 s-a respins excepția de inadmisibilitate, reținând că de actul administrativ atacat depinde soluționarea pe fond a cauzei.
În ce privește celelalte excepții s-au reținut: excepția lipsei calității procesuale active a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulceaa fost respinsă ca nefondată, având în vedere că potrivit art. 45.proc.civ. Ministerul Public poate porni acțiunea civilă ori de câte ori este necesar pentru aplicarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.
În cauză, sunt aplicabile și dispozițiile art.1 alin.(4) din Legea nr.554/2004 potrivit cu care Ministerul Public poate obliga instanța de contencios administrativ, cu acordul prealabil al persoanelor cărora li se încalcă drepturi, libertăți și interese legitime datorită unor acte administrative (modificare prin Legea nr.262/30.07.2007).
Chiar dacă acțiunea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulceaa fost formulată după data de 30.07.2007 (la 21.11.2007) trebuie avute în vedere și dispozițiile art.184 proc.civ. precum și teoria nulității unui act juridic ce poate fi invocată de oricare dintre părți, de orice persoană interesată, de procuror și de instanță, din oficiu, actul falsificat continuând să ființeze, situație ce ar constitui o încălcare a ordinii de drept care trebuie restabilită.
Excepția inadmisibilității acțiunii în ce privește anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0085/29.05.2002 emis de Consiliul Județean Taf ost respinsă ca neîntemeiată, deoarece s-a reținut că, așa cum rezultă din dispozitivul Ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, numai adresa nr.3138/12.12.2001 emisă de Primăria com. ar fi fost falsificată, nefiind efectuate cercetări și probatorii privind eventuala falsificare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Această susținere este neîntemeiată, în raport de faptul că reclamantul a solicitat anularea și a certificatului de atestarea dreptului de proprietate ca act subsecvent al adresei nr.3138/12.12.2001 și considerat a fi stat la baza emiterii acestui din urmă act administrativ.
În raport de această împrejurare este admisibilă cererea reclamantei în ce privește anularea și a actului subsecvent, în măsura în care se dovedește a fi întemeiată și pe fond.
În ce privește excepția autorității lucrului judecat în raport de sentința civilă nr. 1756/22.05.2006 a Tribunalului Tulcea, irevocabilă, s-a reținut că aceasta este nefondată întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1202 cod civil întrucât nu există identitate de obiect și cauză, iar soluția pronunțată de Tribunalul Tulcea nu a rezolvat litigiul pe fond, ci pe excepție.
În ce privește excepția decăderii reclamantului Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea de a acționa în justiție deoarece anularea actului se poate introduce cel mai târziu în termen de maximum un an de la data emiterii sale, acțiunea fiind introdusă peste acest termen (art. 11 din Legea nr.554/2004) și această excepție a fost respinsă ca nefondată, având în vedere că art. 11 alin. 3 din Legea nr.554/2004 reglementează termenul de introducere al acțiunilor formulate de Ministerul Public și care se calculează de la data când s-a cunoscut existența actului nelegal (în cauză, de la data emiterii Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală 17 octombrie 2007).
În ce privește excepția de nelegalitate a hotărârii nr.5/26.01.2001 emisă de Consiliul Local al comunei și adresei nr. 3138/12.12.2001 emisă de Primăria comunei, s-a reținut că motivele de nelegalitate invocate sunt neîntemeiate, deoarece atestarea apartenenței bunurilor aparținând domeniului public al unei unități administrativ-teritoriale, se verifică de către instanța de contencios administrativ și fiscal în raport de dispozițiile Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia prin verificarea legalității Hotărârii de Guvern privind atestarea apartenenței bunurilor aparținând domeniului public al unității administrativ teritoriale.
Or atâta timp cât pârâta SA nu a atacat Hotărârea de Guvern privind atestarea domeniului public al județului T, precum și al municipiului T, al orașelor și comunelor din județul T, nu se poate cere direct anularea unei hotărâri a consiliului local privind aprobarea includerii în domeniul public al comunei a unei suprafețe de teren prin această cale specială a excepției de nelegalitate invocată.
Potrivit art.21 din Legea nr.213/1998, Hotărârea Consiliului Local nr.5/2001 este un act prealabil adoptării de către Guvern a hotărârii de atestare a apartenenței bunurilor la domeniul public, având natura juridică a unui act preparator care nu poate produce efecte juridice proprii, fiind supus aprobării prin actul de autoritate al Guvernului.
Mai mult, hotărârea Consiliului local nr.5/2001, nu are consecințe asupra emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0085/29.05.2002 emis de Consiliul Jud.T, atâta timp cât ea nu a fost avută în vedere la emiterea HG nr.1360/2001 care a atestat inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei, în aceasta nefiind prezentă suprafața de teren de 2.015 mp. 14, P 101Cc și 1301/2
Cu privire la nelegalitatea adresei nr.3138/12.12.2001 Primăriei com. s-a reținut că pârâta SA nu a indicat care sunt motivele de nelegalitate a acesteia, motiv pentru care și cu privire la acest act excepția de nelegalitate a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, acțiunea reclamantului a fost admisă în parte, având în vedere că, în ce privește adresa nr. adresa 3138/12.12.2001 emisă de Primăria com. jud.T, se reține că într-adevăr ea a fost falsificată în sensul că din ea s-a înlăturat prin xerocopiere al doilea alineat al acesteia în sensul că s-a înlăturat mențiunea că terenul în suprafață de 1887,36 mp. a fost inclus în patrimoniul public al com. urmând a fi concesionat.
În ce privește cererea reclamantului de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0085/29.05.2002 emis de Consiliul Județean T, s-a reținut că aceasta este nefondată și a fost respinsă, întrucât s-a analizat dacă acest certificat este un act subsecvent adresei nr.3138/12.12.2001 emisă de Primăria comunei și dacă s-a obținut în baza acestei adrese, ca făcând parte din documentația care a stat la baza emiterii acestui certificat, conform nr.HG834/1991.
Or, T s-a înființat în baza Legii nr.15/1990, iar prin sentința civilă nr. 2157/21.05.1997 a Judecătoriei Tulceas -a constatat că aceasta are în administrare suprafața de 5040,17 mp din care 2946,93 mp. în incinta cherhanalei, la 74, suprafața de 1205,88 mp. în punctul colector Parcheș și 1887,36 mp. reprezentând sediu firmă.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis de Consiliul Jud.T în favoarea societății pârâte pentru suprafața de 1887,36 mp. teren în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la data emiterii - 29 mai 2002 - respectiv Legea nr.15/1990 și HG nr.834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, având la bază documentația tehnică necesară.
Tot din actele dosarului mai rezultă și faptul că, terenul care face obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0085 emis de Consiliul Jud.T, nu se regăsește în inventarul cu bunurile ce alcătuiesc domeniul public al comunei, inventar ce figurează în Anexa nr.45 la HG nr.1360/2001 și a fost însușit prin hotărârea Consiliului local nr.23/11.07.2006, hotărâre care este ulterioară hotărârii nr.5/2001.
Potrivit prevederilor art.1 din HG nr.834/1991, o societate este îndreptățită să i se ateste dreptul de proprietate doar asupra terenurilor aflate în patrimoniul său, necesare desfășurării activității conform obiectului de activitate, ori în cauză, pârâta SA avea un drept de administrare directă asupra terenului confirmat de o sentință civilă rămasă irevocabilă (sentința civilă nr.2157/21.05.1997, pronunțată de Judecătoria Tulcea ).
Din documentația depusă la dosarul cauzei de către Consiliul Județean T și care a stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, nu rezultă că adresa nr.3138/2001 a făcut parte din documentația necesară obținerii lui, documentele pe baza cărora se eliberează certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat fiind cele prevăzute în art.14 din Ordinul nr.2665/28.02.1992 al Ministerului Economiei și Finanțelor și Ordinul nr.1C/311/28.02.1992 al Ministerului Lucrărilor Publice și al Amenajării Teritoriului, ordine care au fost respectate cu ocazia eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
În concluzie, s-a reținut faptul că certificatul de atestare al dreptului de proprietate seria - nr.0085/2002 nu este act subsecvent adresei nr.3138/2001 emisă de Primăria com. iar anularea acesteia nu are nici o consecință juridică asupra certificatului.
Cum instanța a fost investită prin acțiunea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea cu o cerere de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate doar sub aspectul faptului că acesta este act subsecvent adresei nr.3138/12.12.2001 emisă de Primăria com. care s-a constatat a fi falsificată și anulată prin prezenta hotărâre, s-a limitat doar la acest aspect nu și la celelalte motive de nulitate invocate de către pârâtul Consiliul Local.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Consiliul Local al comunei, Județul T prin Primarul comunei și Primarul comunei, precum și
În motivarea recursului recurenții recurs Consiliul Local al comunei, Județul T prin Primarul comunei și Primarul comunei a arătat că, dacă în ceea ce privește excepțiile invocate pe parcursul litigiului, acestea au fost corect soluționate de instanță, ca și cererea privind anularea adresei nr.3138/12.12.2001, respingerea acțiunii prin care se solicita anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0085/29.05.2002 este nelegală și netemeinică, deoarece falsificarea adresei nr.3138/12.12.2001 a avut o influență directă și hotărâtoare în emiterea titlului de proprietate, în sensul că dacă adresa ar fi fost completă, Consiliul Județean T nu ar fi emis certificatul de atestare, deoarece ar fi cunoscut faptul că terenul respectiv face parte din patrimoniul public al comunei și în această situație ar fi trebuit să constate că există interdicțiile prevăzute de art. 11 din Legea nr.213/1998.
Se mai arată că suprafața de 1887,36 mp aderentă fermei, făcea parte la data emiterii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate din domeniul public al comunei, terenul fiind trecut în domeniul public prin nr.5/26.01.2001și fiind domeniul public al comunei nu putea face parte din terenurile prevăzute de nr.HG834/1991.
Înscrierea acestui bun într-un inventar avizat este HG doar un mijloc de probă și nu afectează cu nimic caracterul de bun ce aparține domeniului public și prin urmare trebuia anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate ca fiind emis prin fraudarea legii.
Prin recursul său, T arată că acesta privește soluția pronunțată de prima instanță atât în ceea ce privește acțiunea principală, cât și cu privire la critica adusă hotărârii nr.5/2001 Consiliului Local al comunei.
În referire la acțiunea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea prin care se solicita anularea adresei nr.3138/2001 emisă de Primăria comunei și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate - nr.0085 emis de Consiliul Județean T, se arată că sunt netemeinice și nelegale soluțiile, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii din cauza lipsei acordului prealabil al părții vătămate și excepția decăderii din termenul de introducere a acțiunii, aceasta fiind introdusă peste termenul de un an prevăzut în art. 11 alin. 3 din Legea nr.554/2004.
Astfel, excepția inadmisibilității acțiunii era pe deplin întemeiată, deoarece, potrivit art. 1 alin. 4 din Legea nr.554/2004, Ministerul Public putea sesiza instanța de contencios administrativ numai cu acordul prealabil al părții vătămate prin actul administrativ care se atacă, aceste norme fiind speciale, derogatorii de la dispozițiile cu caracter general, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art. 45 alin. 1 teza Cod procedură civilă, trebuind a se verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 45 alin. 1 teza II Cod procedură civilă.
Ori, în lipsa acordului prealabil scris, expres și neechivoc din partea autorității locale deliberative, Consiliul Local al comunei (act ce trebuia să fie preexistent introducerii acțiunii - 21.11.2007), în mod legal acțiunea urma a fi respinsă ca inadmisibilă pentru lipsa acordului prealabil.
De asemenea este greșită și dezlegarea dată asupra excepției decăderii din termenul de contestare prevăzut de art. 11 alin. 3 din Legea nr.554/2004, deoarece Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulceaa luat cunoștință de actul nelegal cel târziu la data de 28.06.2007 când a fost sesizat Primarul comunei, care a solicitat "cercetarea conducerii T" pentru folosirea unui înscris fals, deci putea solicita anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate până la data de 28.06.2008.
Susținerea instanței potrivit căreia termenul începe să curgă de la data emiterii ordonanței de scoatere de sub urmărire penală nu are acoperire legală, neexistând nici un text în Legea nr.554/2004 care să dispună curgerea termenului de la o altă dată decât aceea a cunoașterii existenței actului.
În ceea ce privește soluția dată excepției de nelegalitate a nr.5/26.01.2001 a Consiliului Local al comunei, motivarea respingerii excepției netemeinică, susținerea potrivit căreia T ar fi trebuit să atace nr.HG1360/2001 fiind nefondată, deoarece, respectiva hotărâre de guvern nu îi prejudiciază interesele în aceasta nefiind referiri la suprafața de teren pe care o au în proprietate, actul vătămător fiind numai nr.5/2001.
Această hotărâre de consiliu local nu are caracter de act preparator arătat de art. 21 din Legea nr.213/1998 și ea vizează o singură suprafață de teren și anume, cea deținută de T și a fost emisă cu nerespectarea Legii nr.213/1998, în lipsa unui titlu valabil de preluare a suprafeței de către Consiliul Local al comunei.
Motivele de nelegalitate invocate de T cu privire la. nr.5/2001 a Consiliului Local al comunei se refereau și la nerespectarea prevederilor Legii nr.213/1998 (art. 8 alin. 3 din lege), potrivit cărora, trecerea în domeniul public al unor bunuri din patrimoniul societăților comerciale la care statul este acționar se poate face numai cu plată și cu acordul adunării generale a acționarilor societății, în lipsa acestui acord bunurile putând fi trecute în domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică și după o justă și prealabilă despăgubire, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
În judecarea recursurilor instanța din oficiu, la termenul din 25.06.2009 a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentului Consiliul Local al comunei și la termenul de judecată din data de 22 octombrie 2009 invocat excepția lipsei calității procesuale active a Județului T și a Primarului comunei.
În aplicarea art. 137 Cod procedură civilă se constată că recurenții Consiliul Local al comunei, Județul T prin Primar și Primarul comunei nu au calitate procesuală activă de recurenți, excepția fiind întemeiată.
Astfel, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr- al Tribunalului Tulcea și în care s-a pronunțat hotărârea recurată ( sentința civilă nr.151/02.02.2009) au fost părți: reclamantul Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea și pârâți Consiliul Local al comunei, T, Primarul comunei și Consiliul Județean T, deci părți în proces nu au fost Județul T (care oricum nu ar fi putut fi reprezentat de Primarul comunei ).
Pe de altă parte, recurenți Consiliul Local al Comunei, Județul T și Primarul Comunei critică prin recursul formulat, dezlegarea dată de instanță numai cu privire la respingerea ca nefondat a capătului de cerere din acțiunea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea și prin care se solicita anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0085/29.05.2002 emis de Consiliul Județean T în favoarea T și pe care aceștia o consideră greșită, pentru motivele expuse în susținerea recursului și în care nu au fost părți, soluția primei instanțe neprivindu-i, nefiind pronunțată în contradictoriu cu acești recurenți.
Instanța de fon a stabilit calitatea procesuală a părților astfel: Primarul Comunei are calitate în ceea ce privește anularea și nelegalitatea adresei nr.3138/2001, Consiliul Județean T în ceea ce privește certificatul de atestare a dreptului de proprietate iar Consiliul Local în ceea ce privește nelegalitatea hotărârârii nr.5/2001.
Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau obligației unei persoane de a participa ca parte în cadrul procesului civil, respectiv îndreptățirea persoanei de a reclama în justiție, cât și obligația unei persoane de a răspunde față de pretențiile invocate împotriva sa.
Legitimarea procesuală nu se raportează cu necesitate la raportul juridic dedus judecății, ci la dreptul de a reclama în instanță și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin actul de investire al instanței, calitatea de parte la judecată ce s-a finalizat prin hotărârea atacată nefiind suficientă pentru exercitarea recursului, în situația de față, conform considerentelor sus expuse, Consiliul Local al comunei, Județul T prin Primar și Primarul comunei neavând calitate procesuală activă de recurenți, recursurile formulate de aceștia urmând a fi respinse ca atare.
În ce privește recursul declarat de T și care este în referire atât la acțiunea principală cât și la partea din hotărâre care privește hotărârea nr.5/2001 a Consiliului local al comunei, se constată că recursul declarat împotriva soluției ce privește nelegalitatea nr.5/26.01.2001 este tardiv și va fi respins ca atare, urmare admiterii excepției tardivității declarării recursului, în aplicarea art. 137 și art. 103 Cod procedură civilă, raportat la art. 4(3) din Legea nr.554/2004.
Astfel, potrivit art. 4(3) din Legea nr.554/2004, "soluția instanței de contencios administrativ (ca urmare a cercetării excepției de nelegalitate), este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere".
Cum recursul a fost declarat la data de 24.04.2009 (hotărâre comunicată la data de 10.04.2009 - fila 199 dosar fond), cu depășirea celor 5 zile prevăzute de lege, acesta va fi respins ca tardiv declarat, împotriva soluției ce privește nelegalitatea nr.5/26.01.2001.
Recursul T și prin care se critică soluțiile în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii, din cauza lipsei acordului prealabil al părții vătămate și excepția decăderii din termenul de introducere al acțiunii, aceasta fiind depusă peste termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. 3 din Legea nr.554/2004, va fi respins.
În ce privește acordul persoanelor ale căror drepturi și interese legitime au fost încălcate și care se datorează unor acte administrative unilaterale individuale ale autorităților publice emise cu exces de putere, reglementat prin dispozițiile art. 1(4) din Legea nr.554/2004, se constată că în cauză, nu sunt aplicabile aceste dispoziții, ci cele ale art. 45(1) din Codul d e procedură civilă, "alte cazuri exprese prevăzute de lege" dată fiind existența actului falsificat și care continuă să ființeze în cazul în care acesta nu ar fi anulat, ca și cele ale art. 184 Cod procedură civilă, precum și teza nulității actului juridic, ce poate fi invocată de oricine și oricând.
În ce privește excepția decăderii din termenul de introducere al acțiunii, raportată la dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr.554/2004, se constată că legal prima instanță a reținut că termenul de 1 an a început să curgă la data emiterii Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală (17 octombrie 2007), termen ce se îndeplinea la 17 octombrie 2008, acțiunea fiind introdusă la 21 noiembrie 2007( fila 1 dosar nr- al Judecătoriei Tulcea ), deci în termen, excepția decăderii fiind neîntemeiată, corect fiind respinsă de prima instanță.
De altfel, cum prima instanță a soluționat cauza pe fondul său, în ce privește capătul de cerere din acțiune privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0085/29.05.2002 emis de către Consiliul Județean T, prin admiterea prezentului recurs în parte referitoare la modul de soluționare a excepțiilor de inadmisibilitate și decădere a reclamantului din dreptul de a formula acțiune în justiție, cu finalitatea admiterii acestora, s-ar crea părții o situație mai grea, în calea de atac soluția astfel pronunțată pe excepții avându-le în vedere pe acestea, neputându-se bucura de puterea lucrului judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a recurenților CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, JUDEȚUL T PRIN PRIMAR și PRIMARUL COMUNEI.
Respinge recursul declarat de către CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI - cu sediul în Comuna, jud. T, JUDEȚUL T PRIN PRIMAR- cu sediul în T,-, jud. T și - PRIMARUL COMUNEI - cu sediul în comuna, jud. T, împotriva sentinței civile nr.151/02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant - PARCHETUL DE PE JUDECATORIA TULCEA - cu sediul în T,-, jud. T și intimatul - CONSILIUL JUDEȚEAN - cu sediul în T,-, jud. T, ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă.
Admite excepția tardivității atacării soluției în ceea ce privește excepția de nelegalitate a HCL nr.5/26.01.2001 emisă de Consiliul Local al comunei, județul
Respinge ca tardiv recursul declarat împotriva soluției ce privește nelegalitatea HCL nr.5/26.01.2001.
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC SA - cu sediul în T,-, jud. T, împotriva sentinței civile nr.151/02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant - PARCHETUL DE PE JUDECATORIA TULCEA - cu sediul în T,-, jud. T și intimații - CONSILIUL JUDEȚEAN - cu sediul în T,-, jud. T, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI - cu sediul în Comuna, jud. T și PRIMARUL COMUNEI - cu sediul în comuna, jud. T în ceea ce privește modul de soluționare a excepțiilor de inadmisibilitate și decădere a reclamantului din dreptul de a formula acțiune în justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.jud.hot.
Red.jud.dec./04.01.2010
Dact.gref.
2 ex./05.01.2010
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Claudiu Răpeanu
