Anulare act administrativ fiscal. Decizia 4751/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4751
Ședința publică de la 12 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Alina Răescu Judecător
- - Judecător
- - Judecător
Grefier:
*********
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursurile declarate de reclamantul și de pârâtele Direcția Generală A Finanțelor Publice G și Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale C, împotriva sentinței nr. 917 din data de 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 05 2009, hotărâre care face parte din prezenta decizie.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr. 917 din 24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a Admite contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a dispus anularea deciziei nr.20 din 26.03.2008 emisă de G, a titlului de creanță bugetară, respectiv a creanței vamale nr. - din 14.12.2001 și s-a dispus restituirea sumei de 4084 Ron (40.845.110 Rol) actualizată la data plății față de momentul reținerii.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 11.04.2008, petentul a chemat în judecată pârâta Direcția generală a Finanțelor Publice G, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 20 din 26.03.2008 emisă de și chitanței vamale nr. - din 14.12.2001, cu restituirea sumei de - Rol actualizată.
În motivarea contestației s-a arătat că în data de 14.12.2001 s-au efectuat formalitățile vamale pentru introducere în țară a unui autoturism marca VW Golf III, ocazie cu care petentul a depus certificatul EUR 1 seria A nr. - și a beneficiat de acordarea preferințelor tarifare, fiind stabilite taxe vamale ce au fost achitate conform chitanței nr.- din 14.12.2001, contestatorul plătind suma respectivă ca o garanție până la data verificării de către organele vamale a originii bunului achiziționat, trecând 6 ani de la data efectuării formalităților vamale, motiv pentru care apreciază că nu datorează această garanție.
În dovedirea contestației s-a depus la dosar decizia contestată, copii ale documentelor de identificare ale autoturismului traduse în limba română, chitanța de achitare a taxelor vamale, certificatul EUR 1.
Intimata DGFP a formulat întâmpinare la contestația de față prin care a solicitat respingerea acesteia, invocând dispoziții ale Legii 20/1993 și ale Protocolului 4.
S-a susținut că deși contestatorul a beneficiat de regim tarifar preferențial la intrarea în țară, totuși în urma controlului ulterior efectuat de Administrația vamală ă cu privire la certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 nr.A- a comunicat faptul că autoturismul introdus în țară de contestator nu poate să beneficieze de regim tarifar preferențial, deoarece autoturismul importat nu este original conform prevederilor Protocolului nr. 4 al acordului dintre România și UE deoarece nu s-au putut prezenta documente justificative ale originii acestui autoturism.
S-a menționat că au fost respectate prevederile Protocolului nr.4 anexă la Acordul European, instituind o asociere între România pe de o parte și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora pe de altă parte, deci răspunsul în sensul că nu se poate certifica faptul că autoturismul este marfă de proveniență în sensul Acordului -România a fost rezultatul verificărilor efectuate pe cale oficială în baza relațiilor de colaborare dintre administrațiile vamale din România și ia neputând fi înlăturate demersurile efectuate pe cale oficială.
Prin sentința nr. 1441 din 24 iunie 2008 Tribunalul Gorj - Secția contencios administrativ și fiscal a admis contestația și a dispus anularea deciziei nr. 20 din 26.03.2008 emisă de DGFP G, a titlului de creanță bugetară, respectiv a creanței vamale nr.- din 14.12.2001, precum și restituirea sumei de 4084 Ron actualizată la data plății față de momentul reținerii.
Împotriva acestei sentințe la 22.07.2008 intimata DGFP Gad eclarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a interpretat greșit normele legale aplicabile în cauză, și că, în mod eronat a dispus anularea chitanței vamale fără a cita în cauză instituția emitentă a actului, respectiv Biroul Vamal Tg. J - Direcția Generală a Vămilor și că, dispunând restituirea sumei de 4084 lei instanța de fond trebuia să facă aplicarea dispoz. art. 124 Cod pr. civilă.
La 25.11.2008 intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului, instanța de fond reținând o stare de fapt și de drept corectă, depunând la dosar chitanța nr. 293/27.11.2008, bilet de tren și bilet de călătorie auto.
Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate, Curtea de APEL CRAIOVAa apreciat recursul fondat și prin decizia nr. 2521 din 3 dec. 2008 Admite recursul, a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la prima instanță.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat anularea chitanței vamale nr. -/14.12.2001 și restituirea sumei de 40845.110 lei (ROL), chitanță emisă de Biroul Vamal Tg. J - Direcția Generală a Vămilor, iar instanța de fond a soluționat cauza, admițând acțiunea și dispunând anularea respectivei chitanțe și restituirea sumelor datorate în contradictoriu numai cu DGFP G și nu cu Biroul Vamal Tg. J care era emitentul actului anulat, fiind încălcat atât principiul contradictorialității soluționării cauzei cât și dreptul părții la un proces echitabil, astfel cum este consacrat prin dispoz. art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În cel de al doilea ciclu procesual la Tribunalul Gorj, cauza a fost înregistrată sub nr-, cu termen de judecată la data de 24.02.2009 pentru cânt reclamantul și pârâta DGFP G au fost legal citate.
Având în vedere îndrumările deciziei nr. 2521/3.12.2008 a Curții de APEL CRAIOVA a fost introdus în cauză și citat în calitate de pârât Biroul Vamal Tg-
ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și operațiuni Vamale a formulat întâmpinare prin care a solicitat citarea în cauză Autorității Naționale a Vămilor
Prin încheierea din data de 10 martie 2009, cererea formulată de Direcția Vamală - Biroul Vamal Tg-J a fost admisă și introdusă în cauză în calitate de pârâtă și Autoritatea Națională a Vămilor
Tribunalul analizând cauza prin prisma criticilor formulate a constatat următoarele;
La data de 14.12.2001 contestatorul a introdus în țară un autoturism marca VW Golf III și în urma depunerii certificatului EUR 1 nr. - a beneficiat de acordarea unui regim preferențial tarifar, taxele vamale stabilite în acest mod fiind achitate, iar ulterior primirii acestui certificat de circulație a mărfurilor, Autoritatea Națională a Vămilor a trimis spre control acest certificat EUR 1 cu privire la autenticitatea sa și originea autoturismului importat.
Ca urmare, a verificărilor efectuate administrația vamală ăac omunicat organelor vamale din România faptul că autoturismul introdus în țară de contestator nu poate beneficia de regim tarifar preferențial, deoarece după verificare, nu s-au putut prezenta documente justificative ale originii, neputându-se confirma că autoturismul este marfă de origine în sensul Convenției dintre România și UE, prin urmare, autoritatea vamală din țara exportatoare a comunicat faptul că nu poate confirma originea comunitară a acestui autovehicul, astfel că acesta nu poate beneficia de regim tarifar preferențial.
Tribunalul a reținut că petentul nu are nici o culpă pentru emiterea certificatului EUR 1 prezentat la vama din România, acesta respectând prevederile Codului Vamal, Regulamentului de aplicare a Codului vamal și a Protocolul nr.4 în momentul în care a introdus în țară autoturismul marca VW Golf III.
Acesta a deținut toate documentele cerute pentru a se acorda tariful vamal preferențial iar faptul că ulterior autoritatea vamală a făcut verificări și a apreciat că nu s-au putut prezenta documente justificative ale originii autoturismului, nu poate să conducă la înlăturarea regimului vamal preferențial așa cum în speță a procedat Biroul Vamal Tg-J când a întocmit actul constatator și a stabilit că petentul trebuie să plătească diferența de taxe vamale.
DGFP G, prin decizia nr.20 din 26.03.2008 a respins contestația formulată de petent pe care l-a considerat culpabil.
Decizia încalcă reglementările protocolului 4 fiind inadmisibil să fie acuzat importatorul român de o faptă săvârșită de exportatorul, care a și emis certificatul EUR 1 în condițiile în care nu avut documente justificative pentru acest lucru, în acordul european nefiind prevăzute sarcini și obligații pentru importator la momentul achiziționării mărfurilor de la exportator.
S-a apreciat că dacă Autoritatea Vamală Română, după verificarea ulterioară a originii produselor importate, constată că acestea nu provin din nu avea posibilitatea să înlăture regimul vamal preferențial prin întocmirea unui document constatator al unei datorii vamale în sarcina importatorului român.
În acest fel a încălcat prevederile constituționale, prevederile Codului civil, Codului comercial, în sensul că nici o persoană fizică sau juridică, comerciant sau necomerciant nu poate fi răspunzătoare de fapta culpabilă a altuia, încălcându-se drepturile și libertățile fundamentale consfințite atât în Convențiile Europene cât și în legislația internă a României.
Prin Protocolul 4 în art.17, este stabilită procedura pentru eliberarea unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, certificatul eliberându-se pe baza cererii scrise a importatorului care trebuie să prezinte oricând la cererea autorităților vamale ale țării exportatoare care eliberează certificatul de circulație EUR 1 toate documentele care dovedesc caracterul originar al produselor.
Drept urmare, autoritățile vamale emitente ale acestui certificat au obligația să ia toate măsurile pentru a verifica acest caracter originar al produselor și îndeplinirea celorlalte cerințe din protocol, având posibilitatea să solicite orice document justificativ, autoritățile e completând și eliberând certificatul EUR 1 în baza documentelor prezentate de contestator.
Ori, atâta vreme cât s-a eliberat certificatul EUR 1 de către autoritățile vamale e, acestea au fost în posesia documentelor, pentru că altminteri nimic nu le-ar fi putut obliga să emită acest certificat, așa încât în conformitate cu disp.art.34 al Protocolului nr.4 răspunderea aparține exportatorului pentru că a emis un document EUR 1, iar importatorul nu avea nici o posibilitate să influențeze într-un fel sau altul emiterea acestui document oficial.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au declarat recurs reclamantul și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Recurentul reclamant a arătat că deși a depus la dosar liste cu cheltuielile de judecată, instanța de fond a omis acordarea acestora, solicitând acordarea cheltuielilor efectuate în cursul procesului.
Recurenta pârâtă DGFP Gas olicitat casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii formulate de reclamant.
Astfel, deși în preambulul hotărârii și în considerente instanța de fond a reținut că acțiunea se judecă în contradictoriu atât cu DGFP G, cât și cu Direcția Regională Vamală - Biroul Vamal Tg. J și Autoritatea Națională Vamală B, instanța de fond în mod eronat a admis contestația doar în contradictoriu cu DGFP Suma a cărei restituire s-a dispus reprezintă taxă vamală încasată de Biroul Vamal Tg. J, chitanța vamală fiind emisă de aceeași instituție. Instituția care ar putea restitui taxa este cea care a încasat-o și nu DGFP G care are doar competența de a soluționa contestația împotriva actelor vamale.
O altă critică privește faptul că deși s-a dispus restituirea sumei de 4084 lei, actualizată, instanța nu a specificat în ce constă această actualizare. Potrivit art. 124 Cod de pr. fiscală, instanța de fond trebuie să dispună și acordarea dobânzilor, potrivit legii speciale.
Pe fond, recurenta pârâtă arată că prin Ordinul Circular nr. 53137/08.11.2001 emis în conformitate cu art. 32(4) din Protocolul 4 încheiat între România și U E cu aplicabilitate pe perioada 15.11. - 17.11.2001, s-a suspendat acordarea regimului tarifar preferențial pentru autoturismele introduse în țară de persoane fizice, importul efectuat de către intimatul-reclamant având loc la data de 14.12.2001. Dat fiind faptul că administrația vamală ăai nformat că exportatorul nu a dovedit originea preferențială a autoturismului, acesta nu poate fi luat în considerare pentru acordarea regimului tarifar preferențial.
Recursul formulat de reclamantul este fondat.
Reclamantul a formulat, în cuprinsul acțiunii având ca obiect principal anularea deciziei nr. 20/26.03.2008 emisă de DGFP G, cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea cauzei pentru toate ciclurile procesuale, depunând la dosar, dovezile privind cuantumul acestora. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii menționate, reclamantul reiterând cererea în recurs.
Analizând cererea de acordare a cheltuielilor, Curtea va face aplicarea art. 274 alin. 1 Cod pr. Civilă, potrivit căruia partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuielile de judecată. Reținând culpa procesuală a pârâtei - recurente DGFPG, atât în soluționarea fondului cauzei, cât și în recurs, Curtea apreciază întemeiată cererea formulată, urmând să o admită și să oblige DGFPG către recurentul reclamant la plata cheltuielilor de judecată, în măsura dovedirii acestora.
În ceea ce privește cuantumul acestora, Curtea reține că recurentul reclamant a făcut în parte dovada cheltuielilor solicitate, respectiv suma de 915 lei reprezentând: 2 lei taxă de timbru recurs, 25 lei redactare întâmpinare recurs, 550 lei onorariu avocat, 15 lei bilete transport în comun (fila 21, dosar nr-), 8 lei taxă timbru (fila 7, dosar nr-), 315 lei onorariu avocat și cheltuieli transport (fila 15, dosar nr-).
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod pr. Civilă Curtea va admite recursul formulat de recurentul - reclamant și va modifica sentința recurată în sensul că va obliga recurenta - pârâtă DGFPG la plata sumei de 915 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Asupra recursului formulat de pârâta DGFPG, Curtea reține că în cauză au fost conceptați trei pârâți, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice G, Direcția Regională Vamală - Biroul Vamal Tg. J și Autoritatea Națională Vamală B, ultimii doi pârâți fiind citați pentru termenul din 24 martie 2009, data soluționării cauzei la instanța de fond.
Totodată, conf. dovezilor de comunicare a hotărârii pronunțate în cauză, sentința a fost comunicată atât DGFP G, cât și pârâților - Biroul Vamal Tg J, cât și Autorității. A Vămilor
Prin urmare, omisiunea celor doi pârâți din cuprinsul dispozitivului sentinței recurate este rezultatul unei erori materiale, în cauză fiind respectate principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, dosarul fiind soluționat după citarea părților, potrivit art. 85 Codul d e procedură civilă.
În privința restituirii sumei de 4084 RON reprezentând taxă vamală, instanța de fond a dispus în mod generic restituirea acesteia, fără a indica instituția căreia îi revine obligația restituirii, fiind evident că returnarea sumei urmează a fi făcută de instituția publică ce a încasat-
În ceea ce privește obligația de a actualiza suma menționată, Curtea reține că instanța de fond a admis cererea în modalitatea solicitată de reclamant, fără a oferi în considerentele hotărârii, date suplimentare cu privire la modalitatea de actualizare.
În acest context, în ipoteza în care pârâta - recurentă are nelămuriri cu privire la înțelesul sau aplicarea dispozitivului, au posibilitatea să formuleze o cerere în temeiul art. 2811Codul d e procedură civilă.
În privința acordării dobânzilor în temeiul art. 124 Cod de procedură fiscală, Curtea reține că instanța de fond a dat eficiență principiului disponibilității și art. 129 alin. 6 Codul d e procedură civilă, pronunțându-se strict asupra cererilor formulate de reclamant, printre care nu se numără și obligarea la plata dobânzilor. În lipsa unei cereri prin care să se solicite obligarea pârâtei de a plăti reclamantei și dobânda la suma solicitată, instanța de fond nu avea posibilitatea să se pronunțe din oficiu pe cererea de acordare a dobânzilor, întrucât ar fi depășit limitele investirii.
Asupra soluției date pe fondul cauzei, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a reținut că petentul nu are nici o culpă pentru emiterea certificatului EUR 1 prezentat la Vama din România, întrucât la momentul introducerii în țară a autoturismului a respectat prevederile Codului Vamal și ale Protocolului nr. 4.
Faptul că ulterior autoritatea vamală ăaf ăcut verificări și a apreciat că nu s-au putut prezenta documente justificative ale originii autoturismului, nu poate conduce la înlăturarea regimului vamal preferențial.
Din considerentele expuse și în raport de dispoz. art. 312 al. 1 Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant împotriva sentinței nr. 917 din data de 24 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Respinge recursul formulat de pârâtele Direcția Generală A Finanțelor Publice G și Direcția Regională Pentru Accize Și Operațiuni Vamale C,declarat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința recurată în sensul că obligă recurenta pârâtă DGFP G la plata sumei de 915 lei cheltuieli de judecată către recurentul reclamant.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2009.
PREȘEDINTE: Alina Răescu - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Carmina Mitru - - |
Grefier, |
Judecători:Alina Răescu, Teodora Bănescu, Carmina Mitru
