Anulare act administrativ fiscal. Decizia 484/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 484/CA
Ședința publică de la 15 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă - - SRL, cu sediul în localitatea,-, județul T împotriva sentinței civile nr. 772/4.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - Direcția Regională Vamală, cu sediul în G,-, Direcția Generală A Finanțelor Publice cu sediul în T- bis, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de reclamantă este motivat. Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra cauzei în contencios administrativ de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr. 214/88/30.01.2008 reclamanta Tac hemat în judecată pe pârâtele Direcția Regională Vamală G și T pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr. 11942 din 25 mai 2007 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, a procesului verbal de control nr. 11930 din 25 mai 2007 precum și a deciziei nr. 60/25 iulie 2007 privind soluționarea contestației.
Totodată s-a solicitat și restituirea sumelor de bani achitate către
In motivarea acțiunii reclamanta a invocat excepția nulității procesului verbal de control și a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare, susținând că acțiunea de control efectuată de G se bazează pe o lege inexistentă, respectiv Legea nr. 141/1997, precum și nr.HG 1114/2001 care era abrogat încă din 2006.
Pe fond, reclamanta a arătat că în baza declarațiilor vamale de import nr. 719/30 ianuarie 2006 și nr. 5456 din 29 iunie 2006 importat 090 care în mod greșit a fost încadrat de organele de control vamal la poziția tarifară 21.06.90, astfel că și decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare este greșită.
In raport de aceasta, reclamanta susține că și decizia nr. 60 din 25 iulie 2007 privind soluționarea contestației este netemeinică și nelegală.
In dovedirea acțiunii reclamanta a arătat că a depus la dosar decizia nr. 60 din 25 iulie 2007, procesul verbal de control din 25 mai 2007, decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare, ordine de plată privind plățile efectuate către G.
Pârâta Gaf ormulat întâmpinare la acțiunea reclamantei solicitând respingerea ca nefondată întrucât actul de control este legal întocmit, pe baza legislației în vigoare în domeniu la momentul efectuării importului, iar pe fond reclamanta a făcut o încadrare eronată a mărfii importate la poziția tarifară, astfel că a determinat o calculare greșită a taxelor vamale.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 772/4.04.2008 Tribunalul Tulceaa respins excepția nulității procesului verbal de control nr. 11930 din 25 mai 2007 ca nefondată.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în ce privește nulitatea procesului-verbal de control și a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, aceasta nu este justificată având în vedere legislația existentă în domeniul vamal, la fiecare moment al importului.
Astfel, controlul operațiunilor de import efectuate de reclamantă a avut loc în baza prevederilor Codului Vamal, a Regulamentului de aplicare a Codului Vamal, a Legii nr. 141/1997, toate în vigoare în diferitele momente ale realizării operațiunilor de import, ceea ce înseamnă că actul de control întocmit nu se bazează nicidecum pe acte normative abrogate care să conducă la nulitatea absolută așa cum a fost invocată.
În ce privește fondul cauzei s-a reținut de instanță că în cursul anului 2006 reclamanta a efectuat importuri de mărfuri necesare în desfășurarea activității sale, importând stabilizatori alimentari, proteină tip 090 și stabilizatori alimentari - guma guar, guma xantana tip EC, în baza declarației vamale nr. 719/30 ianuarie 2006.
In declarația vamală 719 din 30 ianuarie 2006 reclamanta a înscris că marfa se încadrează la poziția tarifară 35.02.90.90 și 13.02.39.00 iar potrivit declarației vamale nr. 5456 din 29 iunie 2006 importat stabilizatori alimentari tip 090, declarând că marfa se încadrează la poziția tarifară 19.01.90.99, încadrare care exceptează importul de la plata taxelor vamale.
S-a apreciat de instanță că nu poate fi reținută susținerea reclamantei privind greșita încadrare tarifară făcută de organul de control vamal întrucât, potrivit normelor tehnice de interpretare a sistemului de denumire a codificărilor mărfurilor (cap. 21 - preparate alimentare, diverse) aprobate prin Decizia nr. 16/2000 a - Direcția Generală a Vămilor, produsele importate de către reclamantă trebuiau declarate la poziția tarifară 21.06.90.92 pentru care era prevăzută o taxă vamală de 18% din valoarea mărfii importate.
Aceste încadrări tarifare eronate au fost depistate cu ocazia controlului, cu consecința recalculării sumelor datorate bugetului statului de către reclamantă, cu titlu de taxe vamale și, implicit, s-a modificat și nivelul, iar pentru neplata în termen a sumelor stabilite s-au perceput dobânzi și penalități de întârziere.
In această situație, atât procesul verbal de control din 25 mai 2007 cât și actele întocmite în baza acestuia, respectiv decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare precum și decizia nr. 60/25 iulie 2007 pentru soluționarea contestației, emisă de T sunt temeinice și legale.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL criticând-o ca fiind nelegală pentru următoarele motive:
Primul motiv invocat de recurenta vizează excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Tulcea întrucât pârâta are sediul în municipiul G, lucru ce nu a fost observat nici de părți și nici de instanța de judecată cu ocazia judecării fondului procesului iar din interpretarea per a contrario a textului de lege - art. 10 alin.3 din Legea nr. 554/2004 - rezultă că în situația în care reclamantul nu a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, în speță Tribunalul Galați, atunci aceasta poate invoca excepția de necompetență teritorială. Recurenta apreciază că era competent Tribunalul Galați.
În ce privește fondul cauzei, recurenta a arătat că în mod eronat s-a reținut că importul nu se încadra în poziția tarifară stabilită la momentul importului ci se încadra la o cu totul altă poziție tarifară, stabilindu-se taxe suplimentare precum și accesorii. Recurenta a solicita efectuarea unei expertize de specialitate și nu una contabilă, deoarece în funcție de încadrarea tarifară a produselor după compoziția lor, se cunoștea foarte clar după aceea poziție tarifară aplicabilă, nefiind nevoie de o expertiză contabilă după cum a propus instanța de judecată.
Mai arată recurenta că aprecierea organelor vamale de control și a instanței de fond cu privire la poziția tarifară nu corespunde nici cu poziția tarifară exprimată de către producătorul și exportatorul acestor produse, ori dacă instanța avea îndoieli cu privire la această încadrare trebuia, în virtutea rolului activ, să dispună din oficiu o expertiză de specialitate și nu să pună în discuția părților o expertiză contabilă.
Intimata pârâtă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, a formulat întâmpinare prin care a răspuns la excepția necompetenței teritoriale a instanței, arătând că reclamanta a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtei DGFP T situație în care nu mai poate invoca excepția necompetenței materiale a instanței, făcând trimitere la dispozițiile art. 10 alin.3 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul motivelor de recurs intimata a solicită respingerea recursului formulat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Din susținerile recurentei nu rezultă în nici un fel în ce constă aplicarea greșită a legii ori de ce apreciază recurenta că hotărârea instanței de fond este nemotivată.
În recurs nu au fost administrate probe.
4. Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivele prevăzute de art.304 pct.3 și 9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.158 al.3 din Codul d e procedură civilă "dacă necompetența nu este de ordine publică, partea care a făcut cererea la o instanță necompetentă nu va putea cere declararea necompetenței."
Dispozițiile art.159 pct.3 din Codul d e procedură civilă prevăd că "necompetența este de ordine publică:
3. când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura;"
Dispozițiile art.10 al.3 din Legea nr. 554/2004 stabilesc că "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale."
Suntem deci în prezența unei competențe teritoriale alternative, de favoare, care îi conferă reclamantului posibilitatea de a alege între două sau mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel că o dată aleasă instanța de către reclamant acesta nu mai poate reveni asupra opțiunii sale. Normele care consacră reguli de competență alternativă au o natură juridică dispozitivă iar încălcarea lor atrage necompetența relativă.
În consecință, excepția necompetenței teritoriale nu poate fi ridicată decât de partea în favoarea căreia norma a fost creată, la prima instanță și cel târziu până la prima zi de înfățișare. Dacă încălcarea normei dispozitive nu a fost invocată în termen, neregularitatea se acoperă, prezumându-se că cel care avea interesul să o ridice a renunțat, astfel că primul motiv de recurs invocat de către reclamantă este neîntemeiat, Tribunalul Tulcea fiind instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza.
În ceea ce privește fondul litigiului se rețin următoarele aspecte:
Organele de specialitate din cadrul G, Serviciul Vamală, au efectuat în perioada 22-25.05.2007 un control ulterior prin sondaj al operațiunilor de import realizate de reclamantă, în baza procesului verbal de control din 25.05.2007 fiind emisă decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare vamale nr.11942/25.05.2007 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei suma de 6.597 lei.
Controlul a concluzionat că reclamanta a importat potrivitnr.719/30.01.2006 și nr.5456/29.06.2006stabilizatori alimentari, marfă ce a fost încadrată la poziția tarifară 35.02.90.90, 13.02.39.00 și 19.01.90.99, fiind exceptată de la plata taxelor vamale deși în realitate,conform Normelor tehnice de interpretare a sistemului armonizat de denumire și codificare, trebuia încadrată la poziția tarifară 21.06.90.92.
S-a mai reținut de către organul vamal că reclamanta a importat cunr.2495/30.03.2006același tip de stabilizatori pe care l-a încadrat corect la poziția tarifară 21.06.90.92 pentru care a achitat o taxă vamală de 18%.
Importurile realizate de către reclamantă au avut loc în perioade de timp diferite, fiind incidente dispozițiile vamale reglementate atât de Legea nr. 141/1997 - în vigoare până la 15.06.2006 - cât și de Legea nr. 86/2006 după data de 15.06.2006, de care organele vamale au ținut cont.
Potrivit art.40 din Regulamentul vamal aprobat prin HG nr.114/2001 și art.130 din Regulamentul aprobat prin HG nr.707/2006 titularul de operațiune răspunde pentru corectitudinea datelor înscrise în declarația vamală, ori așa cum rezultă din probele administrate recurenta nu justifică pentru care motiv a încadrat aceeași marfă, importată la date diferite, la poziții tarifare diferite, fiind scutită pentru unele importuri, dar achitând taxe vamale pentru alte importuri.
Conform Normelor tehnice de interpretare a sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor - cap.21 "preparate alimentare diverse"- aprobate prin Decizia nr.16/2000 a Direcției Generale a Vămilor, emisă în baza Convenției internaționale de la din 14.06.1983, mărfurile importate de către reclamantă trebuiau să fie declarate la poziția tarifară 21.06.90.92 pentru care era prevăzută o taxă vamală de 18%.
Critica conform căreia organele vamale au procedat la o încadrare eronată a mărfii ceea ce a atras plata taxelor vamale pentru importurile realizate în baza nr.719/30.01.2006 și nr.5456/29.06.2006, solicitându-se o expertiză de specialitate, este neîntemeiată deoarece o astfel de probă nu era utilă cauzei cât timp pentru aceeași marfă chiar reclamanta a procedat cunr.2495/30.03.2006la încadrarea mărfii potrivit concluziilor organului vamal din data de 25.05.2006.
Mai mult, deși reclamanta se prevalează de încadrarea făcută de producător la poziția tarifară 04.04.10.14, acest fapt nu o exonera de plata taxelor vamale cât timp potrivit vamal de import al României din 2006 și la această poziție era prevăzută o taxă vamală de 18,8% din valoarea în vamă a mărfurilor.
Concluzionând, curtea reține că hotărârea tribunalului este legală și temeinică, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă - - SRL, cu sediul în localitatea,-, județul T împotriva sentinței civile nr. 772/4.04.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți - DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ, cu sediul în G,-, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în T- bis.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 15 Octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud. fond - (red.EB)
Red.dec.jud.
2 ex./14.11.2008
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis, Elena Carina Gheorma
