Anulare act administrativ fiscal. Decizia 493/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 493/
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta " 2002" SRL, cu sediul în B,-, -.2,.16, jud. B, împotriva sentinței nr.22// din 15.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta " 2002" SRL,prin avocat, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, și obligarea intimatei la restituirea sumei ce reprezintă taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, actualizată cu dobânda legală până la data plății efective. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 22/15.01.2009 a Tribunalului Brăila, s-a respins acțiunea restrânsă formulată de reclamanta - 2002 SRL B în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B având ca obiect taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin contractul de leasing financiar nr.33687/27.07.2007 finanțatorul - proprietar Leasing SA a transmis reclamantei în calitate de utilizator dreptul de folosință asupra autovehiculului marca Fe pe o perioadă de 48 luni aceasta având obligația de a achita ratele lunare conform anexei - scadențar.
Potrivit contractului de leasing financiar nr.-/-/10.04.2008 locatorul - proprietar Porche Leasing România SA a cedat reclamantei - locatar dreptul de folosință a autovehiculului marca Volkswagen pe o perioadă de 36 de luni, obligația reclamantei fiind aceea de a achita către proprietar ratele de leasing precum și alte taxe, inclusiv taxa de primă înmatriculare.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, ambele societăți de leasing au emis facturi fiscale pentru taxa de primă înmatriculare/ taxă de poluare pe numele reclamantei pe care aceasta le-a achitat prin viramente bancare in conturile respectivelor societăți.
Potrivit art.31 alin.2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 "taxa specială se plătește de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, în numerar sau prin virament, pe bază de ordin de plată pentru trezoreria statului în a căror evidență aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe".
De asemenea, taxa de poluare pentru autovehicule instituită prin nr.OUG50/2008 se achită de contribuabil care este definit in art.3 din acest act normativ ca fiind "persoană fizică sau juridică ce intenționează să efectueze înmatricularea autovehiculului".
În consecință, ambele taxe solicitate de reclamantă prin acțiunea restrânsă sunt datorate de proprietarul - deținătorul autovehiculului, aspect rezultat și din înscrisurile de la dosar - dovezile de efectuare a plății către trezoreria statului de cele două societăți de leasing. Așa fiind, se deduce ca titularul dreptului dedus judecății nu este reclamanta întrucât taxele către stat, atât cea de primă înmatriculare cât și cea de poluare au fost achitate de terțe persoane, acestea fiind îndreptățite să solicite restituirea sumelor plătite cu acest titlu.
Or, acțiunea a fost formulată de reclamantă în nume personal și nu de societățile de leasing reprezentate de reclamantă iar calitatea de reclamant într-un proces nu poate fi confundată cu aceea a reprezentantului/ împuternicitului reclamantului.
Întrucât în prezenta cauză nu există identitate între persoana reclamantei și cel care se pretinde a fi titularul dreptului de creanță afirmat, în temeiul art.137 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat că excepția invocată de pârâtă este întemeiată și a admis-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta - 2002 SRL Baa rătat că sentința a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, situația de fapt reținută nefiind conformă realității.
Astfel, taxele speciale de primă înmatriculare au fost achitate de reclamantă, societatea de leasing nefăcând altceva decât să vireze sumele respective către stat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conf. art.304/1 pr.civ. Curtea constată că prima instanță a pronunțat o soluție netemeinică și nelegală a cărei reformare se impune.
În mod greșit prima instanță a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active, situația de fapt reținută nefiind conformă realității, instanța făcând o greșită apreciere a materialului probator administrat în cauză.
Conform celor două contracte de leasing depuse la dosar, obligația de plată a taxelor speciale de înmatriculare revine societății reclamante, astfel încât societatea de leasing nu a făcut decât să vireze către stat sumele de bani primite de la aceasta, fiind doar un intermediar. Astfel, societățile de leasing au emis facturi cu sumele reprezentând taxe speciale pentru înmatriculare, facturi pe care societate le-a achitat, conform dovezilor de la dosar.
Mai mult decât atât, cele două societăți de leasing au împuternicit reclamanta să întreprindă orice demersuri pentru recuperarea sumelor plătite cu titlu de taxe speciale de înmatriculare, astfel încât în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
De altfel, societățile de leasing nu ar avea nici un interes să promoveze o astfel de acțiune și să suporte cheltuielile pe care le presupune introducerea unei astfel de cereri, atâta timp cât sumele recuperate nu le aparțin, acestea provenind de la utilizatorii autoturismelor.
Față de cele expuse, Curtea constată că există identitate între persoana care a introdus acțiunea și titularul dreptului pretins.
Pe fond, Curtea constată că acțiunea este întemeiată pentru considerentele ce se vor expune.
În fapt, conform contractelor nr. 33687/27.07.2007 și -/10.04.2008, reclamanta a achiziționat autoturismele și Volkswagen.
Pentru a putea înmatricula aceste autoturisme, deoarece proveneau din import și urma să fie înmatriculate pentru prima dată în România, reclamanta a fost obligată să plătească 2 taxe speciale de primă înmatriculare conform chitanței din data de 23.10.2007 și respectiv prin foaia de vărsământ din data de 18.07.2008 în valoare totală de 6117, 14 lei.
Această taxă de primă înmatriculare, pe care reclamanta a fost obligată să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul este ilegal încasată deoarece art.214/1- 214/3 din Codul Fiscal, contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe vamale la import sau export, precum și a altor taxe cu efect echivalent.
Prin urmare, prevederile menționate din tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Astfel, prin obligarea reclamantei la plata acestor taxe de primă înmatriculare pentru a putea înmatricula și circula cu autoturismul, au fost încălcate prevederile Tratatului de Instituire a Comunității Europene, tratat care, începând cu data de 01.01.2007, face parte din legislația internă a țării noastre.
Din expunerea anterioară rezultă ca Tratatul de Instituire a Comunității Europene face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României, iar prin instituirea taxei de primă înmatriculare acesta a fost încălcat.
De altfel, datorită faptului că art.214/1-214/3 din Codul Fiscal veneau în contradicție flagrantă cu dispozițiile Tratatelor Uniunii Europene, la acest moment au fost abrogate.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamantă, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii acțiunii restrânse și obligării pârâtei la restituirea către reclamantă a sumei de 6117,14 lei actualizată cu rata dobânzii legale de la data achitării până la data restituirii efective.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată către recurentă conform dovezilor de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta " 2002" SRL, cu sediul în B,-, -.2,.16, jud. B, împotriva sentinței nr.22// din 15.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică sentința nr.22//15.01.2009 a Tribunalului Brăila în sensul că admite acțiunea restrânsă și obligă pârâta să restituie reclamantei taxele speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 6117,14 lei actualizate cu rata dobânzii legale de la data achitării până la data restituirii efective.
Obligă intimata la plata sumei de 1400 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./11.06.2009
Tehnored./2ex./12.06.2009
Fond -
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Vasile Susanu, Dorina Vasile
