Anulare act administrativ fiscal. Decizia 496/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.496/CA.
Ședința publică din 16 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul reclamant - - domiciliat în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.194/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - MINISTERUL JUSTITIEI - ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR - cu sediul în B, sect.1,- și PENITENCIAR DE MAXIMA SIGURANTA POARTA - cu sediul în Poarta Albă, str.-, jud.C, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul reclamant personal și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.17182/18.06.2008 depusă la dosar și pentru intimatul pârât Penitenciarul Poarta Albă, răspunde consilier juridic, în baza delegație de reprezentare nr.C-/15.10.2008 depusă la dosar, lipsind intimatul pârât Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp.art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebate fiind părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, luând concluziile părților prezente, potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în condițiile art.150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Având cuvântul, apărătorul recurentului reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei instanței de fond în vederea continuării judecății. Decizia de imputare nr.1/06.10.2005 a fost emisă în conformitate cu dispozițiile Legii nr.293/2004 privind statutul funcționarilor publici din În procesul verbal de cercetare administrativă se menționează că, recurentul a refuzat primirea. Însă potrivit art.268 alin.4 din Codul Muncii - comunicarea dispoziției se face salariatului cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta, decizia nefiind comunicată recurentului, iar intimatul nu a făcut această dovadă. Apreciază că instanța de fond greșit a respins contestația reclamantului ca tardiv formulată.
Intimatul pârât Penitenciarul Poarta Albă, prin reprezentantul său convențional pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Conform înscrisurilor atașate la întâmpinarea formulată, respectiv anexa nr.6, stabilește clar vinovăția recurentului. Tardivitatea este pronunțată în raport de procesul - verbal încheiat, prin care recurentul refuză primirea deciziei de impunere, fapt care se poate dovedi cu martori.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamantul a chemat în judecată la data de 04.06.2007 pe pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Poarta Albă și a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției de imputare nr.1/06.10.2005 emisă de pârât, aceasta fiind nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a luat cunoștință despre dispoziția de imputare odată cu începerea executării silite în baza titlului executoriu de către BEJ.
La baza deciziei de imputare a stat procesul verbal nr.C2 21569 din 30.09.2005 al Comisiei de Cercetare Disciplinară și prin care s-a stabilit paguba de 29.107,95 RON, ca urmare a controlului aprovizionării cu medicamente și materiale sanitare, gestionarea acestora și eliberarea produselor farmaceutice recomandate persoanelor private de libertate și cadrelor unității.
Decizia atacată are caracter nelegal și netemeinic, având în vedere că, în ceea ce privește prescrierea de produse medicamentoase care nu sunt incluse în " produselor medicamentoase de uz uman", unitatea nu deține acest nomenclator, prescripțiile medicale făcându-se cu consultarea agendelor medicale, iar contractul cadru pe anii 2004 și 2005 nu s-a regăsit în arhivă.
În ceea ce privește reperele medicamentoase de uz dermatologic, acestea au avizul F și au fost recomandate pentru tratament pe rețetele cu parafa și semnătura medicilor specialiști dermatologi, diagnosticele și tratamentele nefiind stabilite de reclamant.
În ce privește produsele naturiste și suplimentele alimentare prescrise, sunt medicamente, deoarece corespund definiției medicamentului.
Prin întâmpinare, pârâtul Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Poarta Albă, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și ca tardiv formulată.
În ce privește excepția tardivității, s-a arătat că reclamantul a luat cunoștință de actul atacat la data întocmirii acestuia, la data de 03.10.2005, dată la care a semnat pe procesul verbal de control pe ultima pagină, iar la data de 11.10.2005 i s-a comunicat dispoziția de imputare nr.1/06.10.2005, dar a refuzat să semneze, sens în care a fost întocmit procesul verbal nr.C2 22143.
Ulterior, la data de 11.01.2007 reclamantul a fost notificat conform art.1079 Cod civil, fiindu-i transmisă și dispoziția de imputare pe care pe care a primit-o la data de 18.01.2007.
Admiterea excepției tardivității s-a întemeiat pe dispozițiile art.70 (2) din Legea nr.293/2004, coroborate cu art.11 din Legea nr.554/2004.
Prin Sentința civilă nr.195/24.01.2008, Tribunalul Constanțaa admis excepția decăderii reclamantului din dreptul de a formula acțiune și a respins ca tardivă acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în aplicarea art.73 (2) din Legea nr.188/1999 republicată și a art.11 al.2 din Legea nr.554/2004, coroborat cu art.11 (5) din lege, care deosebește termenul de prescripție de cel de decădere, coroborate cu situația de fapt, din care rezultă că reclamantului i s-a comunicat decizia de imputare la data de 11.10.2005, dar acesta a refuzat să semneze de luare la cunoștință, situație în care a fost încheiat procesul verbal nr.C2 22143, în care a fost consemnat acest aspect, contestarea de către reclamant a actului respectiv la 04.06.2007 a fost făcută cu mult peste textul de lege citat.
Prin urmare, s-a constatat că este întemeiată excepția decăderii reclamantului din dreptul de a formula acțiune.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs reclamantul, arătând că aceasta este nelegală.
În motivarea recursului se arată în esență că, prima instanță greșit a reținut că este întemeiată excepția decăderii reclamantului din dreptul de a contesta dispoziția de imputare, deoarece, în cauză, s-a reținut răspunderea funcționarului public pentru prejudiciul cauzat în exercițiul funcțiunii, aceasta rezultând din art.70 din Legea nr.293/2004, din art.72 lit."a" și art.73 al.1 din Legea nr.188/1999 R și din art.270 al.1 din Legea nr.53/2003.
Având în vedere acestea, instanța de fond greșit a ignorat prevederile art.93 din Legea nr.188/1999 care dispun că legea se completează cu prevederile legislației muncii, iar art.268 al.4 din Codul Muncii prevede că deciziile de sancționare se comunică prin scrisoare recomandată.
În realitate, ne aflăm în prezența unui refuz de a se primi actul respectiv - Dispoziția de imputare nr.1/06.10.2005, emisă de Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Poarta Albă - refuz consemnat în mod expres la fila 46 din dosar, unde se află procesul verbal nr.C2 22143.
Astfel, în raport de dispozițiile art.93 din Legea nr.188/1999, în redactarea de la data comunicării actului administrativ, potrivit cărora "Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației funcției publice", în conformitate cu art.268 al.4 din Codul Muncii, actul atacat trebuia a-i fi comunicat recurentului reclamant prin scrisoare recomandată la domiciliu, întrucât acesta refuzase să primească actul respectiv.
Recursul este fondat.
În cauză, se constată că prin raportare la dispozițiile art.70 (2) din Legea nr.293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor, în vigoare la data emiterii dispoziției de imputare a actului prin care se reglementează modalitatea de contestare a dispoziției de imputare, acestea fac referire la dispozițiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, ca și art.72 lit."a" și art.73 al.1 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Cum dispozițiile art.93 din Legea nr.188/1999 dispun că legea se completează cu prevederile legislației muncii, iar art.268 al.4 din Codul Muncii, cu privire la comunicarea deciziilor de sancționare dispun că se face prin scrisoare recomandată, se constată că, greșit s-a considerat de prima instanță că refuzul reclamantului recurent de semnare de luare la cunoștință de dispoziția de imputare echivalează cu comunicarea actului.
Cum actul atacat nu i-a fost comunicat conform legii recurentului reclamant, este greșită reținerea de către instanță, pentru cele sus-expuse, a aplicării dispozițiilor procedurale privind decăderea.
Pentru aceste considerente și în aplicarea art.312 (1) și (5) Cod pr.civilă, se va admite recursul, se va casa hotărârea recurată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în contencios administrativ declarat de recurentul reclamant - - domiciliat în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.194/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - MINISTERUL JUSTITIEI - ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR - cu sediul în B, sect.1,- și PENITENCIAR DE MAXIMA SIGURANTA POARTA - cu sediul în Poarta Albă, str.-, jud.
Casează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se pronunța pe fondul cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Jud.fond:,
Red.dec.jud./07.11.2008
Dact.Sz - 4 ex/12.11.2008
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea
