Anulare act administrativ fiscal. Decizia 51/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA -. 51/CA
Ședința publică de la 01 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian Obreja
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta - "" SRL, cu sediul în I, st.--, nr.122, bloc 582,.A.1,.3, județul I, în contradictoriu cu intimatele Direcția Generală Finanțelor Publice I și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, având ca obiect anulare act administrativ - recurs împotriva sentinței civile nr.510/ca/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă reprezentanții părților.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 25 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, și că, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 01 februarie 2010.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr.510/CA/24.06.2009 a Tribunalului Iașis - respins contestația formulată de - SRL I împotriva deciziei nr.5000/02.07.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice I și a deciziei nr.99/29.08.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
A reținut instanța că, în ceea ce privește majorările de întârziere aferente impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, s-a avut în vedere faptul că pârâții au făcut dovada cu actele depuse la dosar( declarațiile 100 privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat pentru lunile septembrie și decembrie 2007 și fișele analitice) a faptului că sumele achitate de către reclamantă cu chitanțele seria - 4 nr.-/24.10.2007 și seria - 3A nr.-/25.01.2008 au fost destinate în parte stingerii unor obligații fiscale anterioare restante, iar, pentru diferența dintre suma declarată și cea stinsă, s-au calculat în mod corect majorări de întârziere.
Organul fiscal în mod corect a procedat la distribuirea plăților și stingerea datoriilor conform dispozițiilor art.115 din Codul d e procedură fiscală și art.1 din Ordinul M-E-F nr.477/2008.
S-a mai reținut că, în ceea ce privește majorările de întârziere aferente sumelor datorate pentru protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, acestea au fost calculate conform evidențelor fiscale, evidențe întocmite conform declarațiilor date de contribuabil pentru perioada 03.2002- 01.2003 și că pentru niciuna din aceste sume reclamanta nu a reușit să facă proba contrară și să dovedească achitarea în întregime și la termen a debitelor datorate.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs reclamanta - SRL I, considerând-o nelegală și netemeinică întrucât prima instanță nu a avut în vedere toate înscrisurile pe care le-a depus în susținerea contestației sale, respectiv chitanțele aferente trimetrelor III și IV ale anului 2007, trimestrelor I și II 2008, însoțite de declarațiile 100 și 102, din care rezultă că nu înregistra obligații restante la bugetul general consolidat al Statului.
Arată de asemenea faptul că nu puteau fi reținute susținerile intimatei, potrivit cărora, cu chitanțele seria - A nr.-/24.10.2007 și respectiv seria - 3 nr.-/25.01.2008, ar fi fost stinse debite mai vechi, din moment ce din conținutul acestora rezultă în mod cert stingerea obligațiilor fiscale în litigiu, astfel că solicită admiterea recursului, cu consecința modificării sentinței instanței de fond în sensul admiterii contestației sale și exonerarea de plata sumei de 62 lei majorări întârziere.
Intimata, prin întâmpinare, consideră sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât în anii 2007 și 2008 recurenta a făcut plăți la nivelul debitelor declarate, iar ordinea stingerii datoriilor a fost schimbată, astfel încât obligațiile fiscale principale, declarate trimestrial de recurentă, cu declarațiile 100 și 102 privind obligațiile de plată la bugetul de stat general consolidat, aferente lunilor septembrie și decembrie 2007 au rămas nestinse, generând majorări.
Ori, raportat dispozițiilor legale incidente, art.110 Cod procedură fiscală și art.107 din Normele Metodologice de aplicare a acestora, plățile efectuate de recurentă în contul unic au stins obligațiile fiscale restante, în ordinea vechimii, conform programului informatic transmis de P, emis în conformitate cu dispozițiile art.115 alin.1 lit.b din OG nr.92/2003, fiind atributul organului fiscal de a decide modul de distribuire a sumelor în contul unic.
Prin precizările depuse la dosar, recurenta învederează faptul că în mod eronat intimata a susținut faptul că, prin chitanțele de la dosar și declarațiile 100 din lunile septembrie și decembrie și respectiv 102, nu ar fi stins obligațiile mai vechi, din moment ce OG 47/2007, la care se referă organul fiscal, a intrat în vigoare abia la 1.01.2008, așa încât nu ar avea obligația depunerii declarației 102 în anul 2007.
Este invocată de asemenea sentința civilă nr.12834/5.11.2007, pronunțată în dosarul Judecătoriei Iași nr- al Judecătoriei Iași, prin care actele de executare emise de PIp entru anul 2007, pentru suma de 1120 lei, au fost anulate, situație în care apreciază a dovedi în cauză netemeinicia majorărilor de întârziere contestate.
Curtea, verificând probatoriul cauzei, constată recursul ca fiind întemeiat pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, din conținutul sentinței civile nr.12834/2007, pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul său nr-, rezultă că instanța de executare a admis contestația - SRL I privind acte de executare a unor obligații fiscale, pretins nedatorate de reclamantă, verificând cu acest prilej plățile efectuate de reclamantă în cursul anului 2007, interval din care decurg și majorările ce fac obiectul dosarului nr- de față.
Ori, instanța de fond din prezenta cauză a respins acțiunea reclamantei - recurente, întrucât aceasta"nu a reușit să facă proba contrară", situație în care curtea, față de existența dosarului nr- al Judecătoriei Iași, consideră că în speță este necesară efectuarea de verificări suplimentare a modului de stingere a obligațiilor recurentei, verificări facilitate de înscrisurile aflate în dosarul de executare suscitat.
Se impune așadar admiterea recursului promovat de reclamanta - SRL I, casarea sentinței nr.510/CA/2009 a Tribunalului Iași și reținerea cauzei spre rejudecare de instanța de recurs.
În vederea clarificării modului de stingere a obligațiilor fiscale ale recurentei, Curtea va dispune atașarea dosarului Judecătoriei Iași nr-, iar, în măsura în care documentația acestuia nu va fi îndestulătoare, completarea probei cu acte de către intimată, privind centralizarea datoriilor - SRL în perioada în litigiu, respectiv a modalităților de stingere a acestora, funcție de chitanțele de plată aflate la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul promovat de - SRL I împotriva sentinței civile nr.510/ca din 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează.
Reține cauza spre rejudecarea fondului și fixează termen la data de 08.03.2010 pentru când vor fi citate părțile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.GA/10.02.2010
Tehnored.gref.TN/11.02.2010
2 ex.
Judecător fond- / Tribunalul Iași
Dosar nr-
- anulare act administrativ/ fond după casare
Termen la 08 martie 2010 ora 9,00
Reclamantă- avocat
-. - SRL- I,-, bloc 582,.A,.1,.3, județul
Pârâte- consilier juridic
-. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I- I, str.-, nr.26, județul
-.ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I- idem
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja
