Anulare act administrativ fiscal. Decizia 510/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 510
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor recursurilor declarate de recurentul reclamant și recurenta pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ D, actualmente AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE D împotriva sentinței nr. 1585 din 5.11.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 11018/-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 18.02.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față:
La data de 07.07.2009 reclamantul chemat în judecată pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care va pronunța să anuleze Decizia nr. 23 din 26.06.2008 emisă de pârâtă, dosar înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr-
Prin sentința nr. 305 din 13.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova s-a dispus declinarea competenței de soluționare cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
La data de 28.01.2009 dosarul fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-..
Prin sentința nr.509 din 04 martie 2009, Tribunalul Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Socială D (fostă Direcția de Muncă și Protecție Socială).
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 23/26.06.2008, emisă de către Direcția de Muncă și Protecție Socială D (actualmente Direcția de Muncă și Socială D), a fost admisă cererea petentului, menționându-se că acesta va beneficia de drepturile prevăzute de articolul 6 aliniatul 1 și 2 și articolul 7 din Decretul - Lege nr. 118/1990 R, începând cu data de 01.07.2008.
Această decizie a fost emisă în baza cererii nr. 19772/12.05.2008, înregistrate la Casa Județeană de Pensii D, prin care reclamantul a solicitat, în baza deciziei nr. 70 72000 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, indemnizație conform drepturilor prevăzute de art. 1 litera b) din D - L 118/1990.
S-a apreciat că prin actul atacat - decizia nr. 23/26.06.2008, emisă de către Direcția de Muncă și Protecție Socială D (actualmente Direcția de Muncă și Socială D), i s-au acordat drepturi potrivit dispozițiilor Decretului - Lege nr. 118/1990, astfel încât reclamantului nu i-au fost lezate drepturile, ci i-au fost acordate, nejustificând un interes în formularea acțiunii.
Prin interes s-a arătat că se înțelege folosul practic urmărit de cel care formulează acțiunea, ori în cauză reclamantul nu poate justifica existența interesului de vreme ce prin actul atacat beneficiază de drepturile reglemente în lege.
S-a reținut că reclamantului i-au fost acordate drepturi și în baza deciziei nr. 2437/20.07.1994, pronunțate de către Curtea de APEL CRAIOVA, prin care s-a constatat că, pe perioada 06.01.1962 - 29.06.1962, reclamantul beneficiază de drepturile privind vechimea în muncă și indemnizația bănească în condițiile art. 1 și 3 din Decretul - Lege 118/1990, cât a executat pedeapsa privativă de libertate pentru huliganism politic, în baza sentinței penale nr. 173/1962 a Tribunalului popular al orașului C și a deciziei penale nr. 211/1962 a Tribunalului regional C, precum și în baza deciziei nr. 1124/21.04.1995, pronunțate de către Curtea de APEL CRAIOVA, prin care s-a constatat că, pe perioada 12.08.1952 -06.01.1962, reclamantul beneficiază de drepturile privind vechimea în muncă și indemnizația bănească în condițiile art. 1 și 3 din Decretul - Lege 118/1990.
Prin decizia nr. 70/2000 a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă i s-a acordat reclamantului calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Instanța de fond a apreciat că nu este întemeiată critica reclamantului referitoare la faptul că acesta a adresat cererea către conducerea Casei Județene de Pensii D, de vreme ce în cuprinsul cererii formulate de către acesta a invocat dispozițiile art. 7 alin. 1 litera b) din OG 214/1999 și dispozițiile Decretului - Lege 118/1990, ori potrivit art. 8 alin. 3 din Decretul - Lege 118/1990,Cererile pentru stabilirea drepturilor titularilor, prevăzute de prezentul decret-lege, se pot depune la direcțiile generale de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B",iar alin. 4 și 5 prevăd că rganele prevăzute la alin. (3) sunt obligate să se pronunțe asupra cererilor în termen de 30 de zile, printr-o decizie motivată, iar împotriva deciziei persoana interesată poate face contestație potrivitLegii contenciosului administrativ nr. 29/1990".
Totodată, potrivit art. 61din OUG 27/2002, modificată și completată prin Legea 233/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor,greșit îndreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la înregistrare de către compartimentul prevăzut laart. 6alin. (1) autorităților sau instituțiilor publice care au ca atribuții rezolvarea problemelor sesizate, urmând ca petiționarul să fie înștiințat despre aceasta."
S- apreciat că, în mod legal cererea a fost înaintată Direcției de Muncă și Protecție Socială D care s-a pronunțat cu privire la cererea formulată de către petent, iar prezența acestuia la ședința în care s-a analizat cererea nu era necesară, potrivit legii, apreciindu-se de către instanța de fond că nu sunt motive de nelegalitate a deciziei atacate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul în termen și motivat.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere obiectul acțiunii.
Reclamantul a mai susținut prin motivele de recurs că Direcția de Muncă și Protecție Socială D s-a pronunțat asupra cererii sale, omițând însă să aibă în vedere HG 13/2004 care prin art. 24 lit. f dau în competența caselor teritoriale de pensii stabilirea și plata îndemnizațiilor și altor drepturi prevăzute în legi speciale, finanțate de stat.
S-a susținut și că nu s-au avut în vedere dispozițiile OUG 214/1999 potrivit cărora calitatea de Luptător în Rezistența se stabilește de o comisie constituită în baza acestui act normativ și care funcționează în cadrul Ministerului Justiției, stabilindu-se și perioada desfășurată ca luptător în rezistența anticomunistă.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Curtea de Apel Craiovaa reținut că recursul este fondat și l-a admis, iar potrivit art. 312. alin. 1, 2, 3 și 5 cod procedură civilă, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată întrucât aceasta a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului
În speță s-a reținut că acțiunea reclamantului a fost respinsă, în esență, ca lipsită de interes, excepție procedurală ce a fost greșit reținută ca incidentă în cauză deoarece:
Prin decizia nr. 70/2000 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența, având în vedere dispozițiile art. 2 lit. a, b și c din OUG 214/1999 precum și faptul că reclamantul a fost condamnat din motive politice, a acordat acestuia calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Potrivit art. 7 alin. 1 lit. b din același act normativ, persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă beneficiază de drepturile prevăzute de Decretul - Lege nr. 118/1990.
De asemenea, potrivit art. 11 alin. 2 din Decretul - Lege nr. 118/1990 cu modificările și completările ulterioare stabilirea drepturi se fac de către direcțiile generale de muncă si protecție socială, actualmente direcții de muncă și incluziune socială.
Deoarece deciziile de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă nu cuprind perioada în care persoana a fost condamnată sau supusă măsurilor abuzive, acest fapt rămâne a fi stabilit de direcția da muncă și incluziune socială prin decizia emisă.
În baza deciziilor emise de direcțiile de muncă și incluziune socială, casele județene de pensii emit decizii de acordare a drepturilor.
În speță, prin decizia contestată în prezenta cauză deși s-a admis cererea reclamantului, nu s-a stabilit și perioada pentru care acesta urmează a beneficia de drepturile prevăzute de D - L 118/1990
Or, acest lucru este contestat în esență de reclamant care tinde să obțină aceste drepturi pentru perioada 30 iunie 1962 - 22 decembrie 1989, în condițiile în care a precizat că beneficiază de drepturile prevăzute de D - L 118/1990 R pentru perioada 12 august 1952 - 29 iunie 1962.
În aceste condiții acțiunea promovată de reclamant nu a fost reținută ca lipsită de interes, acesta având în mod evident interesul de a se preciza perioada pentru care beneficiază de drepturile prevăzute de D - L 118/1990 R în considerarea calității sale de luptător în rezistența anticomunistă, avându-se în vedere și faptul că beneficiază deja de aceste drepturi pentru perioada 12 august 1952 - 29 iunie 1962, așa cum s-a arătat mai sus.
La data de 11.09.2009, dosarul în rejudecare, fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal,sub nr-.
Prin sentința nr. 1585 din 5.11.2009 Tribunalul Dolja admis contestația formulată de, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ
A anulat decizia nr. 23/26.06. 2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială
A obligat intimata să emită nouă decizie, care să cuprindă acordarea drepturilor prevăzute de art. 6 al. 1 și 2 și art. 7 din D-L 118/1990 rep. pentru perioada 30.06.1962-22.12.1989 începând cu data de 01.07.2008.
În considerentele sentinței s-a reținut că, prin decizia nr. 23/26.06.2008, emisă de intimată, s- dispus că reclamantul va beneficia de drepturile prev. de art. 6 al. 1 și 2 și de art. 7 din D-L 118/90 rep. începând cu data de 01.07.2008, fără însă se preciza si perioada pentru care se acordă aceste drepturi, respectiv 30.06.1962-22.12.1989.
La baza emiterii deciziei nr. 23/26.06.2008 intimata avut în vedere Decizia nr. 70/2000- privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, în acest sens făcându-se dovada cu decizia nr. 1124/21.04.1995 și decizia nr. 2437/20.07.1994, pronunțate de Curtea de Apel Craiova.
Astfel, prin decizia nr. 2437/20.07.1994 s- constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prev. la art.1 și 3 din L 118/1990, pe perioada 12.08.1952-06.01.1962, iar prin decizia nr. 1124/21.04.1995 s- admis contestația, în sensul că acesta beneficiază de drepturile prev. de art. 1 și 3 din decret, pe perioada 06.01.1962-29.06.1962.
Prin decizia nr. 70/2000, comisia având în vedere dispoz. art. 2 lit. a-c din OUG 214/1999, precum și faptul că reclamantul fost condamnat din motive politice, acordat acestuia calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, însă nu s- stabilit și perioada pentru care urmează beneficia de drepturile prevăzute de D-L 118/1990 rep.
În esență, reclamantul acest lucru îl contestă, respectiv a solicitat să se obțină aceste drepturi și pe perioada 30.06.1962 - 22.12.1989, în condițiile în care beneficiază deja de aceste drepturi pe perioada 12.08.1952 - 29.06.1962, așa cum s- hotărât prin decizia Curții de APEL CRAIOVA 2437/20.07.1994 și prin decizia 1124/21.04.1995, prin care s- admis cererea pentru perioada 06.01.1962-29.06.1962.
În consecință,s-a apreciat că prin decizia nr. 23/26.06.2008 intimata nu stabilit perioada pentru care acesta beneficiază de drepturile legale, respectiv "30.06.1962 -22.12.1989", stabilindu-se numai data acordării(01.07.2008).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs,recurentul reclamant și recurenta pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ, actualmente Agenția Județeană pentru Prestații Sociale D, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs, recurentul Mas usținut că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ în soluționarea cauzei, în sensul că nu a analizat și nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar de către reclamant.
S-a mai susținut că deși nu a solicitat drepturile prevăzute la art. 6 alin. 1 și 2 și art. 7 din Decretul Lege nr. 118/1990, prima instanță, în mod eronat a dispus acordarea acestora.
Recurentul reclamant a mai precizat că prima instanță nu a stabilit dacă comisia înființată în baza art. 11 alin. 2 din Decretul Lege nr. 118/1990 modificat și completat prin OUG nr. 41/1997 aprobată prin Legea nr. 55/1998 avea calitatea de a stabili încadrarea juridică și perioada activității de luptător în rezistența anticomunistă.
S-a mai susținut că tribunalul nu a avut în vedere conținutul dispoz. art. 10, 11 alin. 1 și 2 din Decretul Lege nr. 118/1990, care acordă dreptul și persoanelor persecutate din motive politice în urma participării la Revolta anticomunistă de la B din 15 noiembrie 1997.
Recurenta pârâtă Direcția de Muncă și Socială Daa rătat în motivarea cererii sale de recurs că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii și ca urmare a interpretării eronate a înscrisurilor existente la dosarul cauzei.
Recurenta a mai susținut că decizia contestată de reclamant a fost emisă cu respectarea legii și că reclamantului prin hotărâri judecătorești irevocabile i-au fost acordate drepturile prevăzute de art. 1 și 3 din Decretul Lege nr. 118/1990, respectiv vechimea în muncă și indemnizația bănească corespunzător perioadei în care a executat pedeapsa privată de libertate și nu a putut să-și execute profesia, ori ocupația datorită urmăririi de către organele de represiune pe motive politice.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, potrivit dispoz. art. 3041Cod pr. Civilă, Curtea apreciază recursul reclamantului ca fiind nefondat, iar recursul pârâtei ca întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 2437 din 20 iulie 1994 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Civilă, în dosarul nr. 1091/1994 a fost admisă cererea formulată de M și în baza art. 11 din decretul Lege nr. 118/1990 s-a constatat că pe perioada 12 august 1952 - 6 ianuarie 1962, reclamantul beneficiază de drepturile privind vechimea în muncă șiindemnizațiabănească în condițiile art. 1 și 3 din Decretul Lege nr. 118/1990.
De asemenea, prin decizia nr. 1124/21.04.1994 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr. 3518/1994, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr. 3518/1994 a fost admisă contestația formulată de M și s-a constatat că acesta beneficiază de dispozițiile art. 1 și 3 din decretul Lege nr. 118/1990 privind vechimea în muncă și drepturile bănești pentru perioada 6.01.1962 - 29 iunie 1962 cât a executat pedeapsa privată de libertate pentru huliganism politic în baza sentinței nr. 173/1962 a Tribunalului Cluj și decizia nr. 211/1962 a Tribunalului Regional C, s-a mai dispus și obligarea la plata drepturilor în conformitate cu dispoz. art. 1 și 3 din Decretul Lege nr. 118/1990.
Prin sentința civilă nr. 45/27.02.1996 pronunțată de Tribunalul Dolj Secția Civilă în dosarul nr. 6349/1995 a fost admisă contestația formulată de reclamantul M și s-a dispus obligarea D la plata indemnizației calculate potrivit art. 1 și 3 din Decretul Lege nr. 118/1990, corespunzător perioadei 12 august 1952 - 6 ianuarie 1962.
Potrivit deciziei nr. 38193/6.11.1997emisă de D, în conformitate cu prevederile Decretului Lege nr. 118/1990, modificat prin OG nr. 41/1997, reclamantului i-au fost stabilite drepturi reparatorii, respectiv pensie de asigurări sociale, pensie suplimentară și indemnizație pentru perioadele de 5 luni și 23 de zile - detenție și de 9 ani 4 luni și 24 de zile pentru neexercitarea profesiei.
Prin sentința nr. 578/18 decembrie 1998, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Contencios administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 1178/A/1998 rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1131/30 aprilie 1999 Curții Supreme de Justiție, a fost admisă acțiunea reclamantului M, s-a dispus anularea în parte a deciziei nr. 38193/1997 și a hotărârii nr. 562/1997 emise de D și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de acordare aindemnizațieide 60000 lei lunar pentru perioada 12 august 1952 - 6 ianuarie 1962, cu plata reactualizată la data plății efective.
Prin decizia nr. 70/2000 emisă de Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența, reclamantului i-a fost constatată calitatea de luptător în rezistența anticomunistă în raport de prevederile art. 6 raportat la art. 1 coroborate cu prevederile art. 2 lit. a, b și c din OUG nr. 214/1999 pentru condamnarea din motive politice, stabilindu-se că acesta beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege, ca urmare a acordării acestei calități.
La data de 12.05.2008, reclamantul a solicitat Casei Județene de Pensii D, în baza deciziei nr. 70/2000, acordareaindemnizației,conform drepturilor prevăzute de dispoz. art. 1 lit. și art. 3 lit. b din Decretul Lege nr. 118/1990 republicat.
Această cerere a fost trimisă spre soluționare de către Casa Județeană de Pensii D către D fiind înregistrată la. sub nr. 14638/18.06.2008.
Prin decizia nr. 23/26.06.2008 privind acordarea drepturilor prevăzute de Decretul Lege nr. 118/1990 emisă de Daf ost admisă cererea petentului M, stabilindu-se că acesta va beneficia de drepturile prevăzute de art. 6, alin. 1 și 2 și art. 7 din Decretul Lege nr. 118/1990 Republicat, începând cu data de 1.07.2008.
Critica recurentului cu privire la nelegalitatea deciziei nr.23/26.06.2008 este nefondată,astfel cum se va explica în continuare.
Curtea arată că urmare a stabilirii calității de luptător în rezistența anticomunistă,reclamantului îi sunt aplicabile în mod direct prevederile art. 6 și 7 din Decretul Lege nr. 118/1990.
Potrivit art. 7 alin. 1 lit. b din OUG nr. 214/1999, persoanele care au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, precum și cele de rezistență armată care au participat la acțiuni de împotrivire cu arma și de răsturnare prin forță a regimului comunist beneficiază de drepturile prevăzute în Decretul Lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportați în străinătate, ori constituite prizonieri, cu modificările ulterioare.
nr.118/1990 reglementează drepturile care se acordă persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945,precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Din structura actului normativ rezultă că legiuitorul a stabilit două categorii de măsuri reparatorii.
Prima categorie se referă la stabilirea vechimii în muncă,pentru persoanele care s-au aflat în situațiile expres menționate în cuprinsul art.1 din 118/1990.
Cea de a 2-a categorie de drepturi este reglementată în cadrul art.6și 7 din acest act normativ.
Aceste drepturi sunt general valabile pentru persoanele care au suferit persecuții politice și fac parte din categoria drepturilor reparatorii cu efecte sociale.
Reclamantului i s-a constatat calitatea de luptător în rezistența anticomunistă,ca urmare a unor condamnări de ordin politic,reținându-se potrivit deciziei nr.70/2000 că situația reclamantului se încadrează în cerințele art.2 lit.a,b și c din nr.OUG214/1999
Pentru a beneficia de drepturile prevăzute la art.1 din 118/1990, reclamantul ar fi trebuit să demonstreze că pentru întreaga perioadă 6 ianuarie1952-1989,a avut condamnări pentru infracțiuni de natura celor arătate în art.2 lit.a,b și c din nr.OUG214/1999.
Ori,reclamantul a dovedit condamnarea în perioada 6 ianuarie 1952-29iunie 1962, iar pentru această perioadă i-au fost acordate drepturile prin deciziile expuse prin prezenta hotărâre.
OUG214/1999 reglementează în art.6 și 7 drepturi cu caracter general, indiferent de perioada represiunilor politice.
Atâta vreme cât reclamantului i s-au acordat drepturi pentru perioada de condamnare, cât și pentru perioada de neexercitare a profesiei, aceste perioade nu mai pot forma obiectul unor noi solicitări întrucât ar coincide cu perioadele deja recunoscute, ceea ce ar însemna o plată dublă,de natură să contravină prevederilor legale.
Pentru perioada ulterioară datei de 6 ianuarie1962 nu sunt dovezi că reclamantul a săvârșit vreo infracțiune cu caracter politic și, de altfel, determinant este faptul că, prin Decizia nr.70/2000 nu s-a stabilit o perioadă anume, ci numai calitatea de luptător în rezistența anticomunistă.
Ori, în această situație, reclamantul poate beneficia numai de drepturile generale acordate prin art.6 și 7 din Decr.-Lege nr. 118/1990, pentru perioada de condamnare și neexercitare a profesiei, fiind deja acordate drepturi reparatorii.
Pentru motivele expuse, urmează a fi respins recursul declarat de către recurentul reclamant ca nefondat și va fi admis recursul pârâtei.
În raport de cele reținute,constatând că instanța de fond a pronunțat sentința atacată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. Civilă, Curtea în temeiul dispoz. art. 312 alin. 1 și 3 Cod pr. Civilă va admite recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția de Muncă și Socială D, actualmente Agenția Județeană pentru Prestații Sociale D, va modifica sentința și pe fond va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței nr.1585 din 5.11.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă Direcția de Muncă și Socială D, actualmente Agenția Județeană pentru Prestații Sociale D formulat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința recurată, în sensul că respinge cererea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. M
Ex.2//15.03.2010
Jud. fond G
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
