Anulare act administrativ fiscal. Decizia 511/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.511
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Apostu Dr. - - - președinte secție
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de reclamanta "" B, cu sediul în B, Complexul M, împotriva sentinței nr.120//18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 2008 care au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, amână pronunțarea cauzei la data de 25 2008.
CURTEA
Asupra recursului declarat reclamanta B împotriva sent. civ. nr. 120/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr-, reclamanta B cu sediul în B, Complexul M prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe calea contenciosului administrativ pe pârâtul Consiliul Local Municipal B pentru a se dispune anularea Hotărârii nr.6/30.01.2004 comunicată sub nr.13230/22.03.2004, prin care s-a atribuit termenul în suprafață de 27400 mp situat în B, tarlaua 3 parcelele 24-25-26 pentru construirea de locuințe pentru tineret și să se recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra acestui teren.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin adresa nr.13230/22.03.2004 pârâtul Consiliul Local Bas omat-o ca în termen de 15 zile de la primirea comunicării să elibereze în totalitate terenul în suprafață de 27400 mp ocupat cu diferite construcții și plantații neautorizate și fără nici un titlu, deoarece terenul aparține domeniului privat al Municipiului B, și prin Hotărârea nr.6 din 30 ianuarie 2004 fost destinat atribuirii tinerilor pentru construcția de locuințe, potrivit prevederilor Legii nr.15/2003.
Reclamanta a considerat că Hotărârea nr.6/2004, nu este legală deoarece terenul de construcție tarlaua 3 parcelele 24-25-26 în suprafață de 30.779 mp nu face parte din domeniul privat al municipiului B, încât Consiliul Local Municipal nu putea dispune asupra unui bun ce nu-i aparține.
A arătat reclamanta că imobilul compus din teren și construcții a aparținut 1Mai B care în baza Decretului nr.209/1981 l-a atribuit prin Protocolul din 21 iulie 1982 în proprietatea fostei Cooperative de Producție, și Desfacerea Mărfurilor a cărei succesoare este reclamanta.
Ulterior, din suprafața inițială au fost preluate 112.650 mp teren pentru executarea unor lucrări de utilitate publică, rămânând în proprietatea reclamantei suprafața de 30779 mp conform documentației cadastrale constând în Memoriu Tehnic, Plan de delimitare a bunului imobil și plan de amplasament.
În calitate de proprietar reclamanta a reamenajat terenul și l-a redat agriculturii, a înființat o livadă și o cultură de de vie, a reparat clădirile existente și a executat alte construcții pentru care a plătit impozitele aferente.
A mai precizat reclamanta că desființarea plantațiilor de pe acest teren se poate efectua numai cu respectarea Legii pomiculturii nr.348/2003.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.1 din Legea nr.29/199 precizând că a respectat dispozițiile ardt.5 și s-a adresat cu reclamația nr.16646/15.04.2004 autorităților emitente, dar nu a primit nici un răspuns.
În probațiune a administrat actele la care a făcut referire în cererea de chemare în judecată.
Prin Întâmpinare, pârâtul Consiliul Municipal Bai nvocat excepția tardivității cererii care a fost introdusă după expirarea termenului de 30 zile care începe să curgă de la data publicării Hotărârii nr.6/30 ianuarie 2004 în presă, în perioada 14-17 februarie 2004.
În al doilea rând pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei care nu este titulara unui drept propriu deoarece potrivit Decretului nr.209/1982 a avut în folosință imobilele și nu în proprietate.
Cu privire la prima excepție, instanța a reținut că cererea este formulată în termen conform art.5 din legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ, deoarece Hotărârea atacată a fost comunicată reclamantei sub nr.13230/22.03.2004 și în termen de 30 de zile aceasta a fost atacată prin procedura prealabilă cu contestația nr.16046/15.04.2004.
Cum nu a primit răspuns în 30 zile, reclamanta a introdus cerere în termenul de 1 an prevăzut de art.5 alin.5 din legea nr.29/1990, termen care curge de la comunicarea actului a cărui anulare se cere.
Cât privește calitatea procesuală activă, instanța a constatat că cel de al doilea capăt de cerere din acțiune este tocmai constatarea dreptului de proprietate asupra terenului asupra căruia a exercitat folosința și ca urmare are calitate procesuală activă, chiar dacă nu este proprietară.
Prin sentința civilă nr. 120/18.04.2008 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
În motivarea acestei soluții, tribunalul a reținut că deși reclamanta are un drept real asupra terenului în litigiu, proprietatea aparține autorității pârâte, drept în puterea căruia aceasta poate face orice acte de dispoziție, dispunând în ultimă analiză de dreptul său. Așa fiind în mod corect pârâta a obligat pe reclamantă să-și ridice construcțiile și plantațiile aflate pe terenul atribuit unor tineri în vederea edificării de locuințe.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că:
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B criticile sale vizând nelegalitatea sentinței atacate.
În opinia recurentei, aceasta stăpânește terenul în litigiu în puterea legii, având asupra acestuia un drept de uzufruct. Împrejurarea că a edificat construcții și că a plantat demonstrează în plus că s-a considerat în permanență proprietarul terenului, astfel încât susținerea intimatei că ar fi construit fără autorizație este neadevărată.
Pe de altă parte, apărările sale privitoare la succesiunea de acte normative care-i justifică stăpânirea nu au fost avute în vedere în nici-un chip de către prima instanță.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, curtea constată că sunt fondate criticile formulate, astfel încât se impune reformarea hotărârii recurate.
Printr-o incorectă și insuficientă apreciere a materialului
probator administrat în cauză, tribunalul a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică a cărei reformare se impune.
Nestabilind adevăratele raporturi juridice dintre părți, instanța a dat o incorecta dezlegare pricinii.
Criticile formulate sunt fondate pentru următoarele considerente:
Este necontestat faptul că reclamanta a intrat în posesia terenului în litigiu printr-o succesiune de acte de administrare, prin care a preluat patrimoniul fostei B, persoană juridică cooperatistă cu capital obștesc.
este și împrejurarea că terenul în discuție, tot prin acte normative succesive a intrat în patrimoniul Consiliului Local
Prin actul administrativ atacat însă, a fost încălcat însă un drept subiectiv civil aparținând reclamantei. Posesia pe care o exercită reclamanta, pe care aceasta o numește un greșit un drept de uzufruct, nu putea fi însă ignorată de către autoritatea pârâtă în administrarea bunurilor din patrimoniul său.
Art. 1 din Legea nr. 554/2004 nu face nici-o distincție în privința drepturilor proteguite împotriva oricăror încălcări de către autorități, astfel încât calificarea dreptului reclamantei ca fiind sau nu un drept real este lipsită de importanță căci acolo unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să o facă (lex non deistinguit nec nos distinguere debemus!) Pe de altă parte, terenurile în litigiu, nici în varianta atribuirii lor și nici în aceea a păstrării lor în folosința reclamantei nu ies din domeniul Consiliului Local.
Nu lipsită de importanță este și împrejurarea că deși între părți s-au mai purtat și alte procese, situația juridică a terenurilor aparținând fostelor forme de asociere cooperatistă nu s-a bucurat și de o fermă consacrare legislativă, astfel încât aprecieri cu privire la drepturile născute din transformarea vechii forme de proprietate asociativă nu pot fi făcute decât pornind de la principiile generale de drept.
Este limpede că prin actul administrativ atacat s-ar ajunge la lipsirea de posibilitate a reclamantei de a-și folosi activele și investițiile efectuate pe teren. Or, o astfel de eventualitate este de natură aop rejudicia, practic de aop une în imposibilitatea de a mai funcționa, lipsind-o de cel mai important element activ al patrimoniului său.
Un astfel de drept subiectiv a fost evidente încălcat de către autoritatea pârâtă prin actul atacat, astfel încât singura posibilitate de proteguire a drepturilor reclamantei este accea a desființării actului administrativ, urmând ca Consiliul Local B să găsească un alt mijloc de administrare prin care să nu vateme drepturile și interesele altor persoane.
Pentru toate aceste considerente, curtea urmează ca în temeiul art. 316 proc.civ.să admită recursul declarat în cauză și modificând soluția atacată să admită acțiunea reclamantei și să desființeze Hotărârea Consiliului Municipal
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de reclamanta "" B, cu sediul în B, Complexul M, împotriva sentinței nr.120//18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, și în consecință,
Modifică sentința nr.120/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în sensul că admite acțiunea reclamantei "" B, și dispune anularea Hotărârii Consiliului Local Municipal B nr.6/30 ianuarie 2004.
IRE VO CABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 25 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
- -
Red.IA/13.01.2009
Tehno ZE/13.01.2009
ex.2
Fond:
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Mariana Trofimescu, Vasile Susanu
