Anulare act administrativ fiscal. Decizia 5115/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 5115
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 2: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 3: Teodora Bănescu
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU împotriva sentinței nr.1404 din data de 07 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
La apelul nominal au lipsit recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU și intimata reclamantă - - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen.
S-a arătat că recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură Civilă.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1404 din data de 07 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Doljs -a admis cererea formulată de reclamanta - - SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile - Administrației Fondului pentru Mediu. A fost suspendată executarea deciziei de impunere nr.18946/2007, emisă de Administrația Fondului de Mediu, până la pronunțarea instanței de fond
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin în decizia de impunere nr. 18946/2007, s-a stabilit că reclamanta prezintă obligația de plată a sumei de 13304 lei cu titlu de obligație datorată către Fondul de mediu aferentă perioadei 2002-2003, precum și obligația de plată a sumei de 17347 lei reprezentând majorări de întârziere.
A fost depusă la dosar dovada înregistrării contestației administrative prealabile ( fila 111 dosar - )
Analizând condițiile de admisibilitate ale cererii de suspendare, în temeiul art. 14 din Legea 554/2004 rep. instanța a constatat că, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004,în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".
Pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ este necesară îndeplinirea condiției privind existența unui caz bine justificat, în sensul unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ, de natură a învinge principiul conform căruia actul administrativ este executoriu din oficiu și, de asemenea, soluția suspendării trebuie dispusă pentru prevenirea producerii unei pagube iminente.
Textul cere ca, pe lângă,iminenta pagubă", să înfățișeze instanței și alte împrejurări (legate de starea de fapt, de diligențele depuse, de atitudinea autorității, de posibile efecte asupra altor persoane, aspecte referitoare la situația sa socială sau la alte situații juridice conexe regimului administrativ determinat de actul atacat etc.) care să fie de natură a argumenta că este vorba de,un caz bine justificat".
Se poate astfel considera caz bine justificat faptul că reclamanta invocă inaplicabilitatea dispozițiilor Legii 73/2000 ( în prezent abrogate ) asupra activității de producție realizată, precum și necesitatea evitării dublei impuneri.
Instanța a considerat că această modalitate de abordare a întrunirii cazului bine justificat este corect, avându-se în vedere nr. R (89) 8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei.
Acest act juridic emis la nivel europeana considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, apreciind că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, s-a arătat în același act european că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Cât privește,paguba iminentă", se reține că în art. 2 alin. 1 litera ș) s-a convenit asupra unui sens larg, avându-se în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și sensul de perturbare previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Societatea reclamantă se găsește astfel în situația unei pagube iminente, în condițiile indisponibilizării conturilor, precum și în condițiile emiterii unor bilete la ordin în vederea achitării bunurilor furnizate, operând imposibilitatea achitării obligațiilor de plată către furnizori.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Un prim motiv de recurs vizează faptul că hotărârea instanței a fost dată fără fixarea cauțiunii prevăzute de lege, deși în cauză erau incidente prevederile art.14(1) din Legea nr.554/2004 coroborat cu art.215(2) din OG 92/2003, potrivit cărora instanța competentă poate suspenda executarea dacă depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Hotărârea instanței de fond a fost dată fără temei legal și cu încălcarea legii, apreciindu-se în mod eronat că sunt întrunite condițiile suspendării actului administrativ atacat, întrucât aceste elemente nu au fost probate.
Totodată, tribunalul a pronunțat hotărârea de suspendare a Deciziei nr.18945/13.10.2007 fără să observe că în dosarul care are ca obiect judecarea acțiunii în contencios administrativ împotriva aceluiași act, a fost soluționat la data de 01.04.2009, respingându-se acțiunea.
Recursul este nefondat.
Obiectul cauzei îl formează cererea de suspendare executare decizie de impunere nr.18946/2007 emisă de Administrația Fondului pentru Mediu.
Asupra primului motiv de recurs, Curtea reține că inițial a fost învestită cu soluționarea cererii în primă instanță, Curtea de APEL CRAIOVA, pronunțându-se o sentință, care, în urma recurării la Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre competentă soluționare Tribunalului Dolj - Secția de contencios administrativ și fiscal. Instanța necompetentă material, respectiv Curtea de Apel, a pus în vedere reclamantei intimate să achite o cauțiune în cuantum de 1000 RON prin încheierea din 19.06.2008, dovada consemnării sumei aflându-se la fila 110 din dosarul nr.- format la Curtea de APEL CRAIOVA.
Potrivit art.160 Cod Procedură Civilă, în cazul declarării necompetenței, dovezile administrate la instanța necompetentă rămân câștigate judecății și instanța competentă nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice. Având în vedere că Tribunalul Dolj, instanța competentă material în soluționarea cauzei, nu a dispus asupra cauțiunii datorate de reclamanta intimată potrivit art.215 alin.2 din OG 92/2003, cauțiunea stabilită de Curtea de APEL CRAIOVA și recipisa de consemnare a acesteia rămân câștigate cauzei.
În ce privește întrunirea cumulativă a celor două condiții necesare pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal, instanța de fond a reținut în mod corect că invocarea dispozițiilor Legii 73/2000, în prezent abrogate, asupra activității de producție realizată, creează îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal. Acest aspect coroborat cu dispozițiile Recomandării nr.12/89/8 din 13.09.2009 a Comitetului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei, ce cheamă autoritatea jurisdicțională să ia măsuri provizorii de protecție a particularilor în ipoteza executării unei decizii de natură să-i provoace daune grave, determină în mod justificat instanța să constate îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat.
Totodată, Curtea reține că reclamanta intimată a făcut dovada existenței unei pagube iminente prin executarea actului a cărui suspendare s-a solicitat, constatându-se că s-a solicitat înființarea popririi asupra disponibilităților bănești ale reclamantei, act de executare ce va face ca activitatea acesteia să fie imposibil de continuat. În cauză s-au administrat probe în raport de care rezultă că reclamanta a emis bilete la ordin în vederea achitării bunurilor ce i-au fost furnizate, poprirea conturilor punând-o în imposibilitatea de a achita obligațiile către furnizori, cu riscul intrării în incidență de plată bancară.
În privința ultimului motiv de recurs, Curtea apreciază că recurenta este în eroare cu privire la soluționarea fondului litigiului. Prin sentința invocată cu nr.713/01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal s-a soluționat contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 18945/13.11.2007 emisă de Administrația Fondului pentru Mediu, iar cauza de față are ca obiect cererea de suspendare executare a deciziei de impunere cu nr. 18946/2007. Prin urmare, nu există nici o legătură între soluțiile pronunțate în cele două cauze.
Din considerentele expuse și în raport de art.304 pct.9, art.3041și art.312 alin.1 Cod Procedură Civilă, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică, urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU împotriva sentinței nr.1404 din data de 07 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
/2ex/05 ianuarie 2010
Fond
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Carmina Mitru, Teodora Bănescu
