Anulare act administrativ fiscal. Decizia 548/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 548/
Ședința publică din 15 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbăltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de pârâta Direcția Generală de Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței civile nr. 652/ din 23 mai 2008 Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că pricina a avut termen de soluționare la data de 8 decembrie 2008, lucrările efectuate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 decembrie 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.652/CA/ din 23 mai 2008, Tribunalul Iași respingând excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis cererea formulată de reclamanta "" I, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice I, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 31.389,66 lei, reprezentând dobânda datorată pentru nerestituirea la termen a sumelor negative reprezentând taxa pe valoarea adăugată, actualizată în raport cu indicele de inflație, precum și suma de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, anterior litigiului de față, reclamanta a chemat în judecată Administrația Financiară a Municipiului I, pentru a fi obligată la plata de dobânzi, pentru nerestituirea în termen a TVA-ului deductibil, și că, prin decizia nr.68 din 19.03.2007 a Curții de APEL IAȘIa fost respinsă acțiunea, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Raportându-se la dispozițiile art.117 alin.1 lit. e) din Codul d e procedură fiscală, prima instanță a reținut că reclamanta are dreptul la restituirea TVA-ului deductibil, că la cererea acesteia, pârâta a emis patru decizii de rambursare și că, din extrasul de cont depus la dosar, în zilele de 8 și 9 noiembrie 2004, reclamantei i-a fost restituită suma totală de 258.246,74 lei reprezentând TVA deductibil.
Reținând că reclamanta s-a adresat pârâtei încă din anul 2004, pentru rambursarea TVA, că, urmare acestor solicitări, au fost declanșate mai multe controale privind disciplina fiscală, că nu se cunoaște dacă aceste proceduri au fost finalizate, prima instanță, raportându-se la dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală, coroborate cu prevederile art.117 alin.1 lit. e) Cod procedură fiscală, a apreciat că pârâta este în culpă pentru neplata la termen a TVA-ului de rambursat, fapt considerat a fi de natură a atrage plata de dobândă, în condițiile art.124 alin.2 Cod procedură fiscală, luând în calcul data exigibilității dreptului de ramburs al TVA, coroborat cu data plății acestuia.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta I care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la dispozițiile art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004, ignorându-se totodată faptul că cererea de rambursare nu putea fi soluționată fără a se realiza o verificare fiscală și fără să se fi finalizat procedura de control judiciar a actelor administrativ-fiscale emise, precum și faptul că restituirea nu se putea aproba decât după efectuarea compensărilor prevăzute de Codul d e procedură fiscală, în condițiile în care decizia nr.164/1.10.2004, prin care a fost admisă contestația pentru suma de 1.440.469.625 lei, nu a fost atacată în justiție, ultim act ce a stat în fapt și în drept la baza compensărilor și rambursărilor efectuate pentru fiecare cerere în parte.
Intimata SC SRL, reorganizată sub denumirea SC SRL I, nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Reclamanta-intimată este plătitoare de TVA, bucurându-se de dreptul de deducere, consacrat de art.145 Cod fiscal.
În exercitarea acestui drept, reclamanta-intimată a depus deconturi privind taxa pe valoarea adăugată, din deconturile datate 24.10.2003, 26.01.2004, 26.04.2004, 25.05.2004, 23.06.2004, 26.07.2004 și 24.08.2004 rezultând un excedent, denumit, conform art.148 alin.1 din același act normativ citat, sumă negativă a taxei pe valoarea adăugată.
Pentru determinarea sumei negative reale a taxei pe valoarea adăugată pentru operațiunile din perioada menționată, organul fiscal a efectuat, în condițiile art.149 alin.8 Cod fiscal, verificări cu privire la modul de reținere, calcul, declarare și virare a TVA, rezultatul acestora fiind consemnat în procesele verbale încheiate la data de 24.11.2003, 16.04.2004, 19.05.2004 și 8.07.2004, acte administrativ-fiscale împotriva cărora contribuabilul a formulat contestație, în condițiile art.205 Cod procedură fiscală, republicat, contestații ce au fost soluționate prin deciziile nr.91 din 16.04.2004 și nr.164 din 1.10.2004, acțiunea în anulare introdusă împotriva primei decizii menționate fiind respinsă de Tribunalul Iași prin sentința nr.762/E/ din 21 septembrie 2004.
Este de asemenea dovedit faptul că, după ce s-a admis contestația formulată de SC SRL I pentru suma de 418.140.105 lei, recurenta a procedat la emiterea deciziilor de rambursare a TVA, aferentă deconturilor lunilor aprilie, mai, iunie, iulie 2004, și că, urmare emiterii deciziei nr.164 din 1.10.2004, prin care a fost admisă contestația pentru suma totală de 1.440.469.625 lei și s-a modificat suma de rambursat stabilită de societate la 979.367.470 lei, organul fiscal a dispus rambursarea tuturor sumelor negative a taxei pe valoarea adăugată, reclamate de SC SRL, plăți evidențiate în extrasele de cont bancar ale acesteia din zilele de 8 și 9 noiembrie 2004.
Raportat la această situație de fapt, Curtea constată că în mod justificat prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, întrucât art.135 Cod procedură fiscală statuează că dreptul contribuabililor de a cere restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani; accesoriile, respectiv dobânda la care aceștia sunt îndreptățiți de art.124 din același act normativ, trebuind să urmeze regimul obligației principale, dispozițiile art.11 din Legea nr.554/2004 nefiind aplicabile raporturilor de drept fiscal.
Chiar dacă pentru sumele de restituit contribuabilii au dreptul la dobândă, aceasta devine exigibilă fie în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, astfel cum se prevede la art.117 alin.2 Cod procedură fiscală, fie în termen de 45 de zile de la înregistrarea cererii, cum se stabilește prin art.70 din același act normativ, dar numai în măsura în care s-a realizat determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pe valoarea adăugată.
Această determinare a fost însă blocată de reclamanta-intimată, prin faptul contestării procesului verbal încheiat la data de 24.11.2003, și ulterior prin promovarea unei acțiuni în anulare împotriva deciziei nr.91 din 16 aprilie 2004, acțiune ce a fost respinsă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, ca neîntemeiată.
Ca atare, raportat la data la care s-a finalizat noul control fiscal, dispus prin decizia nr.91 din 16.04.2004, ale cărui rezultate au fost consemnate în procesul verbal încheiat la data de 8 iulie 2004, precum și la data la care acest act a rămas definitiv în procedura administrativă, ca urmare a emiterii deciziei nr.164 din 1.10.2004, prin care contestația contribuabilului a fost admisă doar pentru suma de 1.440.469.625 lei, Curtea constată că, până la determinarea sumei negative a taxei pe valoarea adăugată, recurenta nu are a răspunde de întârzierea născută din exercitarea dreptului de contestare, de către contribuabil, determinarea sumei de rambursat neputându-se face decât prin raportare la taxa deductibilă, precum și la taxa colectată, ținându-se cont și de celelalte obligații bugetare, organul fiscal fiind legalmente obligat să efectueze compensarea până la concurența obligațiilor fiscale restante și să restituie doar diferența rezultată.
Întrucât finalizarea verificării modului de reținere, calcul, declarare și virare a TVA a fost întârziată din culpa exclusivă a reclamantei, în mod greșit s-a angajat răspunderea organului fiscal pentru consecințele decurgând din exercitarea nejustificată a căilor de atac împotriva actelor administrativ-fiscale încheiate, sancțiunea plății de dobânzi, aferente sumelor de restituit, neavând suport în conduita pârâtei-recurente, care a fost împiedicată din motive mai presus de voința sa și de neînlăturat, să finalizeze verificarea și să stabilească situația reală a obligațiilor pe care reclamanta și pârâta le aveau una față de cealaltă.
Drept urmare, constatând că, în cauză, termenul de soluționare a cererii se consideră prelungit până la finalizarea procedurilor administrative și a celor jurisdicționale, inițiate de contribuabil, și că până la finalizarea acestor proceduri, pârâta-recurentă s-a aflat în imposibilitate legală de a stabili suma negativă a taxei pe valoarea adăugată, rezultată din deconturile depuse în perioada octombrie 2003 - august 2004, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul promovat de pârâtă și pe cale de consecință va modifica în parte hotărârea recurată, în fond urmând să respingă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 31.389,66 lei reprezentând dobânzi, pretins datorate pentru nerestituirea la termen a sumelor negative a taxei pe valoarea adăugată, aferentă deconturilor din perioada menționată, precum și la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul introdus de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței civile nr.652/CA/ din 23 mai 2008 Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, respinge cererea reclamantei "" I, având denumirea actuală de "Cartier " I, de obligare a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I la plata sumei de 31.389,66 lei, reprezentând dobânzi pretins datorate pentru nerestituirea la termen a sumelor negative a taxei pe valoarea adăugată, aferentă deconturilor din perioada octombrie 2003 - august 2004, precum și la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
29.XII.2008.-
2 ex.-
Președinte:Dan Mircea TăbăltocJudecători:Dan Mircea Tăbăltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
