Anulare act administrativ fiscal. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 56
Ședința publică de la 15 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI G,cu sediul în G,-, jud. G și de pârâtul, domiciliat în G,-, - 8,. 3,. 1,. 24, jud. G, împotriva sentinței nr. 1785/20.06.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8 ianuarie 2009 și s-au consemnat în încheierea din acea zi, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 15 ianuarie 2009, când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecata pe pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI G solicitând instanței sa constate nulitatea absoluta a autorizației de construire nr. 973/30.07.2007 emisa de parat pe numele lui.
În motivarea acțiunii, s-a arătat ca reclamanții sunt proprietarii imobilului (teren + construcție) situat în G-, imobil dobândit prin sentința civila nr. 11464/17.11.1995 pronunțata de Judecătoria Galați, aceasta constituind actul de proprietate.
Casa reclamanților era lipită pe un zid de casă ce se afla construita pe terenul situat în G-.
Pârâtul devenind proprietarul imobilului situat în G- a dorit sa-și edifice o noua construcție, acest lucru putând fi realizat doar prin demolarea construcției existente.
Fără a avea o autorizație de demolare, pârâtul a demolat construcția existenta și a deteriorat peretele casei reclamanților ce este sa se dărâme și necesită în mod clar consolidare.
Mai mult decât atât, pârâtul an început sa edifice o noua construcție la o distanta de aproximativ 10- 15 cm de peretele imobilului proprietatea reclamanților, astfel încât, urmare a lucrărilor de săpături pentru construirea clădirii, s-a ajuns la situația deteriorării grave și rapide a imobilului proprietatea reclamanților, cauzându-le un real prejudiciu.
Pârâtul a început sa edifice construcția în baza autorizației de construire nr. 973/30.07.2007 emisa de Primarul mun. G, autorizație care este nula pentru doua considerente:
Reclamanții nu și-au exprimat acordul pentru ca noua construcție pentru care s-a acordat autorizația sa fie la distanta mai decât distanta legala.
Reclamanții și-au dat acordul doar pentru demolarea clădirii existente anterior fără să li se solicite în mod expres, pe baza unei declarații autentice, acordul de voința cu privire la noua situație a imobilului.
A doua problema de nelegalitate consta în faptul ca persoana care a semnat la poziția de arhitect sef, pe autorizația de construire, nu poate avea aceasta calitate, aceasta situație fiind constatata de către
În dovedirea acțiunii, reclamanții s-au folosit de proba cu înscrisuri.
În drept au fost invocate disp. art. 8 din Legea nr. 554/2004 și art. 61 din Codul civil.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția conexității, solicitând reunirea cauzei la dosarul nr- având ca parți: reclamanți, iar pârâți Primarul mun. G, și obiect: anularea autorizației de construire nr. 973/30.07.2007.
Prin încheierea de ședința publica din data de 29.02.2008 a Tribunalului Galați - Secția Comercială, Maritimă și Fluvială și de Contencios Administrativ, cu privire la conexarea prezentei cauze la dosarul nr-, instanța a respins cererea de conexare.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondata, pentru următoarele considerente:
Cu privire la acordul vecinilor de care fac vorbire reclamanții s-a precizat:
Astfel, acordul nu este necesar deoarece cererea pentru construcție este pentru "construcție locuința" și nu pentru "locuință și birou", în acest sens se pot vedea: cererea petentului cu nr. 31945 din 26.07.2007, certificatul de urbanism cu nr. 2032 din 30.07.2007, autorizația de construire cu nr. 973 din 30.07.2007.
Acordul nu este necesar deoarece s-a solicitat care a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului Local nr. 331/1999.
Acordul nu este necesar întrucât s-au respectat prevederile legii, a codului civil, cu privire la distanta regulamentara fata de construcția vecinilor.
Primăria municipiului Gae mis și transmis Certificatul de urbanism precum și autorizația de construire cu respectarea prevederilor legale a Legii 50/1991, precum și a normelor de aplicare a legii, pentru acest motiv se solicita instanței pe fondul cauzei respingerea cererii ca nefondata.
În combaterea acțiunii, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecata din 07.03.2008, la solicitarea pârâtului a fost citat în cauză în calitate de pârât, numitul, având în vedere ca se solicita desființarea unui act administrativ, pârâtul este beneficiarul autorizației de construcție în discuție în prezenta cauză, iar prezenta hotărâre ii va fi opozabilă.
La termenul de judecata din data de 23.05.2008, reclamanții au depus în scris motivele pentru excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 400/23.01.2006 emisa de Primarul mun. G, dispoziție prin care au fost delegate atribuțiile de arhitect șef nei.
S-a arătat ca dispoziția este nelegala întrucât la emiterea sa pârâtul nu a respectat prevederile art. 80 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în sensul ca exercitarea cu caracter temporar a unei funcții de conducere vacante se realizează prin promovarea temporara a unui funcționar public care îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea acestei funcții publice iar măsura se dispune pe o perioada de maxim 6 luni cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
Cu privire la excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 400/23.01.2006 emisă de Primarul mun. G, pârâtul nu și-a exprimat un punct de vedere prin precizările depuse la dosar a solicitat ca la pronunțarea hotărârii sa se aibă în vedere ca prin sentința civilă nr. 620/12.03.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr-, instanța s- pronunțat pentru același act administrativ - autorizația de construire, în sensul respingerii acțiunii.
Tribunalul, referitor la excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 400/24.01.2006, a reținut că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin Dispoziția nr.400/24.01.2006 emisă de Primarul mun. G, s-a dispus delegarea de atribuții de serviciu de arhitect șef d-nei, de asemenea s-a dispus cu privire la salariul de încadrare de 983 lei, la care se adăuga indemnizația de conducere de 55%.
S-a reținut că la data emiterii dispoziției menționate au fost nerespectate prevederile art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în vigoare la momentul emiterii, în sensul că exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere vacante se realizează prin promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește condiții specifice pentru ocuparea acestei funcții publice, iar măsura se dispune pe o perioada de maxim 6 luni cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.
De altfel, această încălcare a reglementarilor privind funcția publică a fost constatată prin raportul de control al - Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin care s-a reținut cu privire la numirea în funcția de consilier a numitei și nerespectarea art. 51 coroborat cu art. 84 alin. 2 din Legea nr.188/1999, pentru că la data comunicării deciziei de pensionare pentru limita de vârsta a funcționarului public, raporturile de serviciu încetează de drept și funcționarul public în cauză nu mai poate fi numit într-o funcție publică.
Față de această constatare și având în vedere că pârâtul nu a făcut dovada că numita întrunea condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice de conducere de arhitect șef și avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici pentru dispoziția în speță, instanța a admis excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 400/24.01.2006 emisă de Primarul mun. G și în consecință va dispune anularea dispoziției menționate anterior.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că susținerea reclamanților privind nulitatea autorizației de construire nr. 400/30.07.2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului G, motivat de faptul că persoana care a semnat la poziția de arhitect șef pe autorizația de construire nu avea această calitate, este întemeiată.
Față de cele reținute anterior, în sensul nelegalității Dispoziției nr. 400/24.01.2006 și față de dispozițiile art. 47 alin. 1 și 2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 50/1991 aprobate prin Ordinul nr. 1430/2005, potrivit cărora "semnarea autorizației de construire/desființare se face de către autoritatea administrației publice județene/locale, după caz, potrivit competențelor prevăzute la art. 4 din Lege. Alături de autoritatea administrației publice emitente, autorizația de construire/desființare se mai semnează de secretarul general ori de secretar, precum și de arhitectul-șef (acolo unde nu este instituită funcția de arhitect-șef, se semnează de către persoana cu responsabilitate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului din aparatul propriu al autorității administrației publice emitente). Responsabilitatea emiterii actului revine tuturor semnatarilor acestuia, potrivit atribuțiilor stabilite în conformitate cu prevederile legale în vigoare.(2) Lipsa unei semnături atrage nulitatea actului", a constatat întemeiată acțiunea și a fost admisă și în consecință s-a dispus anularea autorizației de construire nr. 973/30.07.2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului G pentru imobilul situat în G-, prin sentința nr. 1785/2008.
În motivare recurenta a solicitat modificarea, respectiv casarea hotărârii atacate potrivit art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că prin sentința nr. 620/12.03.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-, s-a soluționat o cauză similară, fiind întrunite condițiile prevederilor art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea greșită a Legii nr. 554/2004, coroborată cu Legea nr. 50/1991, autorizația de construire în discuție întrunind condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, reclamanții nemotivând care este vătămarea care li se aduce prin emiterea autorizației de construire, respectiv a dispoziției 400.
De asemenea, împotriva sentinței nr. 1785/2008 a declarat recurs și pârâtul, motivat de faptul că aceasta este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a verificat legalitatea emiterii autorizației nr. 973/30 iulie 2007 atât pe fond, pentru motivele invocate de reclamanți, cât și pe cale de excepție, prin invocarea incidenței art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanții nu au urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, nefiind susținută nici critica de fond privitoare la eliberarea autorizației de construire în lipsa acordului reclamanților, care sunt vecinii pârâtului recurent sau prin semnarea acestei autorizații de o persoană lipsită de calitatea legală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3041Cod procedură civilă.
Curtea constată că prima instanță a pronunțat soluția cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, impunându-se casarea acesteia pentru considerentele ce se vor arăta.
Excepția de nelegalitate este una din formele de executare a controlului judecătoresc al actelor administrative și tinde la înlăturarea unui act administrativ ce are incidență într-o cauză aflată pe rolul instanțelor judecătorești, existența, condițiile de exercitare și efectele sale fiind reglementate de disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Ea constituie o apărare ce poate fi invocată oricând de părțile litigante ca și de instanța din oficiu, iar prin înlăturarea sa nu se ajunge la anularea actului administrativ nelegal ci doar la constatarea că existența sa nu produce efecte în soluționarea acelui litigiu.
Ipoteza consacrată de art. 4 din Legea nr. 554/2004 este aceea în care excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral este invocată în cadrul unui alt proces (civil, comercial sau chiar de contencios administrativ), iar instanța, constatând că de acel act administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează prin încheiere motivată instanța de contencios administrativ competentă material să verifice criticile autorului excepției, dispunând în același timp suspendarea judecării acelei cauze aflate pe rolul său.
Există și situația în care excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral este invocată într-o cauză având ca obiect cercetarea legalității unui act administrativ, caz în care, în mod evident, instanța nu mai procedează la suspendarea judecării acelei cauze.
În speță, se constată că obiectul cererii formulată de reclamanții -, și era acela de a se constata nulitatea absolută a autorizației de construire ne. 973/30 iulie 2007 emisă de Primarul Municipiului G pe numele recurentului și ca motivare era invocată împrejurarea că reclamanții nu și-au exprimat acordul ca locuința pârâtului pentru executarea căreia a fost emisă autorizația să fie amplasată la o distanță mai mică decât cea legală și faptul că persoana care a semnat la poziția de arhitect șef acest act administrativ nu avea această calitate, situația fiind contestată de către
La termenul din 25 martie 2008 apărătorul reclamanților a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 400/24 ianuarie 2006 emisă de Primarul Municipiului G motivată la termenul din 23 mai 2008 prin aceea că prin emiterea ei au fost încălcate prevederile art. 80 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public.
În aceste condiții se constată în mod evident că reclamanții au solicitat și instanța de fond în mod nelegal a primit această solicitare ca judecata să verifice legalitatea emiterii autorizației nr. 973/30 iulie 2007 atât pe fond, pentru lipsa acordului reclamanților ca executarea locuinței pârâtului să se facă la o distanță mai mică decât cea legală cât și pentru faptul că persoana care a semnat acest act la poziția de arhitect șef nu avea această calitate cât și pe cale de excepție, prin invocarea incidenței art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, fapt care contravine condiției de admisibilitate prevăzute de acest text care vizează raportul de dependență dintre actul administrativ cu privire la care a fost invocată excepția de nelegalitate și soluționarea litigiului pe fond.
Așa fiind, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile și va casa sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se soluționa excepția de nelegalitate în mod definitiv și irevocabil, urmând ca ulterior să se dispună asupra fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI G,cu sediul în G,-, jud. G și de pârâtul, domiciliat în G,-, - 8,. 3,. 1,. 24, jud. G, împotriva sentinței nr. 1785/20.06.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Casează sentința nr. 1785/20.06.2008 a Tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pronunțată în ședința publică de la 15 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./02.02.2009
Tehnored.2ex.//03.02.2009
Fond-
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
