Anulare act administrativ fiscal. Decizia 567/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.567/
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Mariana Trofimescu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în F,-, jud.V, împotriva sentinței nr. 51 din 03.02.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata prin avocat, lipsă fiind recurenta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Tribunalul Vrancea, pentru motivele arătate pe larg în concluziile scrise pe care le depune la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.51/03.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.4690/2008 s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în calitate de reprezentant legal al Cabinetului Individual de Avocatură " ", cu sediul în orașul,-, județul V, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în F, bd. - nr.24, județul V, pentru anularea actului administrativ decizia 52/26.08.2008.
A fost anulată Decizia 52/26.08.2008.
A fost înlăturată obligația de plată a reclamantei pentru 6755 lei contribuție la fondul național cultural, obligație stabilită prin raportul de inspecție fiscală din 25.07.2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut:
Prin cererea înregistrată la nr- reclamanta în calitate de reprezentant legal al Cabinetului Individual de Avocatură a chemat în judecată pârâta DGFP V pentru ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze Decizia 52/26.08.2008 și să se înlăture obligația de plată pentru 6755 lei reprezentând contribuție la Fondul Național Cultural.
În baza Avizului 136/8.12.2006 al Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național V, avocatul a edificat pe un teren situat în,-, în zona de protecție a Primăriei și a casei - monumente istorice, cabinetul său de avocatură.
Deși inițial terenul a fost concesionat, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1063/28.07.2008 acesta devine proprietatea cabinetului.
Prin raportul de inspecție fiscală din 25.07.2008 se stabilește că reclamanta Cabinet Avocat are obligația de a achita 6755 lei reprezentând 3% din devizul general al investiției autorizate să se realizeze de către operatorii economici pentru construcțiile amplasate în spațiile de protecție al monumentelor istorice proprietate publică potrivit art.21 alin.1 lit.o din OG 51/1998 modificată și completată.
Contestația formulată de reclamantă a fost respinsă prin Decizia 52/26.08.2008, iar prin acțiunea de față se cerere anularea acesteia și exonerarea de obligație.
Este adevărat că reclamanta a edificat pe terenul aflat în zona de protecție a unor monumente istorie o construcție, dar un cabinet de avocatură nu este operator economic în sensul strict și nu desfășoară activități comerciale sau asimilate acestora.
Ordonanța 51/1998 privind îmbunătățirea sistemului de finanțare a programelor, proiectelor și acțiunilor culturale instituie prin art.21 obligația operatorilor economici de a contribui la Fondul Cultural Național.
Exercitarea profesiei de avocat în baza Legii 51/1995 nu poate fi asimilată cu activitatea economică pe care o desfășoară o persoană fizică autorizată.
Art.2 lit.a și i din OUG 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și familiale, definesc persoana fizică autorizată ca fiind persoana care desfășoară orice formă de activitate economică permisă de lege și activitatea economică ca fiind activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului.
Ori, avocatul nu exercită o astfel de activitate și, în consecință, nu poate fi operator economic.
Mai mult, art.1 alin.2 din OUG 44/1998 prevede expres că actul normativ nu se aplică profesiilor liberale.
Așa fiind, cum în cauză nu are relevanță statutul juridic al terenului, iar art.21 din OG 51/1998 prevede obligații numai pentru operatorul economic, s-a constatat că acțiunea este întemeiată, iar Cabinetul de avocatură nu datorează contribuție la Fondul Cultural Național.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta cu următoarea motivare:
Temeiul juridic în baza căruia s-a calculat această sumă îl constituie art.21 lit.o din nr.OG2/2008, pentru modificarea și completarea nr.OG51/1998.
Potrivit acestei reglementări petenta are obligația să vireze o cotă de 3% din devizul general al investițiilor autorizate să se realizeze de către operatorii economici pentru construcțiile amplasate în spațiile de protecție ale monumentelor istorice proprietate publică.
Instanța de fond a interpretat noțiunea de operator economic sub aspectul activității desfășurate, reținându-se că un cabinet de avocatură nu desfășoară activități comerciale.
Prin operator economic se înțelege orice persoană juridică sau fizică autorizată care are o evidență contabilă și depune o declarație fiscală la organul fiscal competent și care în cadrul activității sale profesionale fabrică, importă, depozitează, transportă sau comercializează produse ori părți din acestea sau prestări servicii ( legea 296/2004, anexa 1, pct.1).
Activitatea operatorului economic nu trebuie să fie doar de natură comercială ci de orice natură.
De asemenea, motivarea instanței de fond pe temeiul art.2 lit.a și i din OUG nr.44/2008 și art.1, alin.2 din aceeași ordonanță nu trebuie avută în vedere în soluționarea justă a cauzei, deoarece acest act normativ vizează desfășurarea de activități economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderi individuale și familiale or în speța de față nu este cazul.
Curtea analizând actele dosarului, constată:
Temeiul de drept în baza căruia pârâta a solicitat de la reclamantă cota de 3% îl reprezintă dispozițiile art.21 alin.1 lit."o" din nr.OG2/2008.
Potrivit acestui text de lege, veniturile proprii ale Fondului Cultural Național provin din mai multe surse, dintre care la lit."o" se prevede o cotă de 3% din devizul general al investițiilor autorizate să se realizeze de către agenții economici pentru construcțiile amplasate în spațiile de protecție a monumentelor istorice, proprietate publică.
După cum bine a reținut instanța de fond și greșit a interpretat, recurenta pârâtă, textul de lege se referă exclusiv la agenți economici și nu la alte categorii de persoane juridice.
Este de natura evidenței, că sintagma "agenți economici" nu cuprinde și profesia de avocat, așa cum este cazul reclamantei din cauza de față, pentru că aceasta nu desfășoară activități de producție sau comerciale.
În mod corect instanța de fond a reținut că potrivit disp.art.1 alin.2 din nr.OUG44/2008, nu se aplică profesorilor liberali și că prin art.2 al aceleași ordonanțe sunt definite activitățile economice și participanții la aceste activități.
Ca atare, Curtea constatând că prima instanță a pronunțat o hotărre temeinică și legală, în baza art. 312 Cod proc.civlă, urmează a respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE V, cu sediul în F,-, jud.V, împotriva sentinței nr. 51 din 03.02.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.VS/03.07.2009
Tehno /03.07.2009
ex.2
Fond:Fl.
Președinte:Dorina VasileJudecători:Dorina Vasile, Vasile Susanu, Mariana Trofimescu
