Anulare act administrativ fiscal. Sentința 570/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.570/CA
Ședința publică din data de 12 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - - domiciliată în,-,.60,.C,.9, jud.T, în contradictoriu cu pârâta - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, sect.1, Calea, nr.202, având ca obiect anulare act administrativ Legea 9/1998.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta personal, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezenta acțiune este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, acordă cuvântul reclamantei asupra excepției necompetenței materiale a Curții de APEL CONSTANȚA, invocată din oficiu de instanță la termenul de judecată din data de 15 mai 2008.
Având cuvântul reclamanta, asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel în soluționarea cauzei, arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea, rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Curții de APEL CONSTANȚA, invocată din oficiu de instanță la termenul de judecată din data de 15 mai 2008.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Examinând actele și lucrările dosarului se constată:
Reclamanta a chemat în judecată la data de 03.08.2007 pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze hotărârea nr.7203/04.07.2007 prin care i s-a respins contestația formulată și s-a validat hotărârea nr.1389/23.02.2007 a Comisiei Județene T pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unui nou ordin care să cuprindă compensațiile la care este îndreptățită și pentru 1.000 mp. Teren intravilan, 0,5 ha. Teren arabil și pentru recoltele neculese de pe suprafața de 3 ha. Cu porumb, 1,5 ha. Cu soarelui, 0,1 ha. Cu, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că ascendenții săi au deținut terenuri și construcții în Bulgaria înainte de anul 1940, de care au fost deposedați în baza tratatului dintre România și Bulgaria încheiat la C în septembrie 1940.
La mutarea în România a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu Statul Român cu privire la 10 ha. teren agricol și un imobil construcție cu loc de casă în suprafață de 500 mp. rămânând o suprafață de 1500 mp. teren intravilan din Bulgaria și culturile existente la momentul deposedării.
Pentru acest teren intravilan de 1500 mp. și pentru culturile neculese reclamanta a introdus cerere în baza Legii nr.9/1998, cerere care a fost soluționată greșit de către autoritățile competente.
Arată în esență reclamanta că, s-a făcut o greșită analiză a situației având în vedere că trebuia să primească despăgubiri la valoarea de 1000 mp. teren intravilan și 0,05 ha. teren arabil, iar nu contravaloarea a 0,15 ha teren arabil, așa cum a stabilit pârâta, validând hotărâre Comisiei județene nr.1389/23.02.2007.
La termenul de judecată din data de 10 ianuarie 2008 reclamanta a formulat "precizări" la acțiunea inițială prin care solicita obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să emită un ordin prin care să valideze sau să invalideze hotărârea nr.1389/23.02.2007 a Comisiei Județene
La același termen de judecată, instanța din oficiu a pus în discuție excepția de necompetență materială a Tribunalului Tulcea în soluționarea cererii, având în vedere prevederile art.10 alin.1 și 3 din Legea nr.554/2004, pârâta fiind o autoritate publică centrală, litigiul de față referindu-se la un act ce urmează a fi emis de această autoritate.
Prin sentința civilă nr.79/10.01.2008 Tribunalul Tulceaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL CONSTANȚA, având în vedere că pârâta este o autoritate publică centrală, iar obiectul prezentei acțiuni se referă la un act ce urmează fi emis de această autoritate, astfel întât în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.10(1) și (3) din Legea nr.554/2004 și 158 Cod procedură civilă litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale soluționându-se în fond la secțiile de contencios administrativ ale Curților de Apel.
Astfel investită instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței sale materiale de a soluționa cauza, având în vedere dispozițiile speciale prevăzute în Legea nr.9/1998, raportate la obiectul acțiunii reclamantei.
Excepția este întemeiată și în aplicarea art.137 Cod procedură civilă va fi admisă.
Potrivit art.7(4) din Legea nr.9/1998 competența de soluționare a acțiunilor împotriva hotărârilor de validare/invalidare a hotărârilor comisiilor județene aparține secțiilor de contencios administrativ ale tribunalelor de la locul de domiciliu al solicitantului.
Aceste dispoziții procedurale cuprind o normă specială care stabilește expres competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva hotărârilor emise de comisia cenntrală, fiind evident că norma specială derogă de la regulile generale stabilite prin legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cât timp aceasta, derogatoriu, oferă pletitudinea de competență secțiilor de contencios administrativ ale tribunalelor județene.
Așadat competența de soluționare a cererii de față aparține instanței de contencios administrativ a Tribunalului Tulcea, fapt pentru care în temeiul art.137 Cod procedură civilă excepția invocată din oficiu de instanță va fi admisă, cauza urmând fi declinată la instanța competentă din punct de vedere material.
Cum astfel s-a ivit conflictul de competență, în aplicarea art.20(2) Cod procedură civilă, instanța va face aplicarea art.21 și 22(3) Cod procedură civilă, cauza urmând a fi suspendată și trimisă la Înalta Curte de Casație și Justiție, competentă a hotărâ asupra conflictului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei în contencios administrativ formulată de reclamanta - - domiciliată în,-,.60,.C,.9, jud.T, în contradictoriu cu pârâta - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - cu sediul în B, sect.1, Calea, nr.202, în favoarea Tribunalului Tulcea.
Costată ivit conflictul negativ de competență și înaintează dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța competentă să judece conflictul, suspendă cauza.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 Iunie 2008.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
red.jud.hot./25.06.2008
dact.gref.
4 exemplare/ 26 Iunie 2008
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea
