Anulare act administrativ fiscal. Decizia 598/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 598
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu Teodora Bănescu
- - -- JUDECĂTOR
-- -
GREFIER -- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței numărul 147 din data de 24 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurenta reclamantă - SRL și Primarul Comunei -, în nume propriu și ca reprezentant pentru intimatul pârât Consiliul Local al Comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, arătându-se că recursul a fost declarat în termenul legal, că s-a depus la instanța a cărei hotărâre se atacă, potrivit art. 302 și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că intimatul pârât Consiliul Local al Comunei, a depus concluzii scrise.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii;
Avocat pentru recurenta reclamantă - SRL, solicită, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată, întrucât instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale referitoare la tacita relocațiune, considerând în mod greșit că " dacă părțile sau legea nu au determinat durata locațiunii, contractul ia sfârșit prin denunțarea unilaterală de către oricare părți".De asemenea, pârâta nu a comunicat că dorește să rezilieze contractul, cu cheltuieli de judecată.
Primarul Comunei -, în nume propriu și ca reprezentant pentru intimatul pârât Consiliul Local al Comunei, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, menționând că în momentul expirării contractului, reclamanta nu și-a plătit redevența la timp și nici nu a solicitat prelungirea contractului.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.147 din 24 ianuarie 2008, Tribunalul Dolja respins cererea reclamantei -" "SRL.
Pentru a pronunța această, tribunalul a reținut următoarele:
Între părți respectiv Consiliul Local în calitate de locator și reclamantă în calitate de locatar s-a încheiat contractul de închiriere având ca obiect o suprafața locativă de 44 mp destinată desfășurării activități comerciale a reclamantei, termenul închirierii fiind de 5 ani aferent perioadei 01.11.2000 - 01.11.2005 ( fila 9 ). Prin adresa nr. 708/23.02.2007 Consiliul local a înștiințat reclamanta că termenul închirierii a expirat, contractul încetându-și aplicabilitatea începând cu data de 01.11.2005, motiv pentru care s-a solicitat reclamantei să predea spațiul în condițiile prevăzute în contract, precizându-se totodată că pârâta nu intenționează să procedeze la prelungirea contractului. Prin adresa nr. 902/28.2.2007 Consiliul local a înștiințat-o pe reclamantă că a procedat la sigilarea spațiului pe care îl deține ca urmare a nepredării benevole a acestuia. Ulterior conform proceselor verbale din data de 09 și respectiv 12 martie 2007, spațiul a fost desigilat în vederea evacuării și a fost preluat de către reprezentanții primăriei.
În raport de starea de fapt expusă instanța a reținut că reclamanta a continuat să folosească spațiul comercial închiriat după expirarea contractului de închiriere, fără ca locatorul să-l împiedice, locațiunea fiind considerată reînnoită prin tacita relocațiune în raport de art. 1437 și art. 1452 Cod Civil. În acest context între părți a continuat să existe un nou contract de relocațiune, însă spre deosebire de primul contract acesta se consideră încheiat fără termen, urmând a se aplica regulile de la locațiunea fără termen în ce privește încetarea acestuia. Astfel, potrivit art. 1436 alin. 2 cod civil dacă părțile sau legea nu au determinat durata locațiunii, contractul ia sfârșit prin denunțarea unilaterală de către oricare dintre părți. Se apreciază că pârâtul Consiliul local și-a manifestat voința de a desface contractul de locațiune prin adresa înaintată reclamantei în care i se solicita să predea spațiul închiriat, acesta producându-și efectele chiar dacă nu a fost acceptată de reclamantă care trebuie să suporte desfacerea contractului. În consecință contractul de locațiune încheiat ca urmare a tacitei relocațiuni a încetat ca urmare a denunțării unilaterale a pârâtului consiliul local, acesta fiind îndreptățit la predarea spațiului comercial d e către reclamantă.
În raport de considerentele expuse instanța a apreciat că măsura de închidere a spațiului comercial nu este nelegală așa cum susține reclamanta, solicitarea sa privind "anularea acesteia" fiind neîntemeiată.
În ce privește contractul de concesiune depus la dosar de către reclamantă în susținerea motivelor cererii sale de chemare în judecată instanța a reținut că obiectul acestuia este un teren în suprafață de 40 mp situat în satul și nu spațiul comercial în discuție, neputându-se stabilii identitatea de locație dintre terenul respectiv și spațiul ce a făcut obiectul închirierii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta -" "SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale referitoare la tacita relocațiune, considerând în mod eronat că, dacă părțile sau legea nu au determinat durata locațiunii, contractul ia sfârșit prin denunțarea unilaterală de către oricare dintre părți.
S-a mai susținut, de asemenea, că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile referitoare la concesiune, precum și adresa nr.708/23.02.2007, considerând că aceasta din urmă reprezintă o înștiințare prin care Consiliul Local și-a manifestat voința de a rezilia unilateral contractul.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod pr. civilă.
Intimatul Consiliul Local nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art.3041Cod pr. civilă, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind nefondat.
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat anularea măsurii de închidere a spațiului comercial situat în satul, comuna, Județul D, comunicată acesteia cu adresa nr.708/23.02.2007 emisă de Consiliul Local.
Prin adresa indicată anterior, intimatul a comunicat reclamantei că a expirat termenul de închiriere de 5 ani prevăzut în contractul nr.951/2000, încheiat între părți, pentru suprafața locativă de 44. solicitându- acesteia să elibereze spațiul respectiv. La data de 28.02.2007, cu adresa nr. 902 Consiliul Local a înștiințat-o pe reclamantă că a procedat la sigilarea spațiului pe care-l deține fără titlu valabil, ca urmare a nepredării de bună-voie a acesteia.
Tribunalul a reținut în mod corect, pe baza probelor cauzei și cu interpretarea corespunzătoare a prevederilor legale, că prin aceste acte, recurentei reclamante nu i-a fost adusă o vătămare a unui drept sau a unui interes legitim în sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Contractul de închiriere nr. 951/16.05.2000 încheiat între Consiliul Local și reclamanta este un contract administrativ, având un regim juridic diferit de contractul civil, regim ce decurge din preeminența interesului public în activitatea administrației publice, una dintre trăsăturile lui fiind inegalitatea juridică a părților.
De altfel, contractul de închiriere a spațiului locativ în suprafață de 44. fusese încheiat pe o durată de 5 ani, începând din data de 1.11.2000 și până la data de 1.11.2005. Cu toate că termenul închirierii, prevăzut în contract încetase, reclamanta a continuat totuși să folosească spațiul închiriat, fără să existe o opoziție din partea locatorului, locațiunea fiind astfel reînnoită printr-o tacită relocațiune.
Contractul de închiriere reînnoit ca urmare a tacitei relocațiuni a încetat ca urmare a denunțării unilaterale manifestată de către locator, locațiunea fiind fără termen în ceea ce privește durata acesteia.
În ceea ce privește susținerea recurentei, în sensul că prima instanță a interpretat eronat dispozițiile referitoare la concesiune, Curtea o apreciază ca neîntemeiată, întrucât între obiectul contractului de concesiune depus la dosar de către reclamantă și acela al contractului de închiriere nu există identitate, așa cum în mod corect s-a reținut și de către instanța de fond.
Având în vedere considerentele expuse anterior, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele de modificare a sentinței prevăzute de dispoz. art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civilă, neexistând alte motive de casare a acesteia, urmează ca în temeiul dispoz. art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă să fie respins prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței numărul 147 din data de 24 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2008.
PREȘEDINTE: Doina Ungureanu Teodora Bănescu | JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță | Judecător, |
Grefier, |
red. Jud. M
Ex.2//21.04.2008
Jud. fond C
C
Președinte:Doina Ungureanu Teodora BănescuJudecători:Doina Ungureanu Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță
