Anulare act administrativ fiscal. Decizia 619/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 619/CA
Ședința publică de la 11 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Geta
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursurilor introduse de reclamanții și - SRL I împotriva încheierii de ședință din data de 01.06.2007 și a sentințelor nr. 377/CA din 17.03.2008 și nr. 730/CA din 30.06.2008 pronunțate de Tribunalul Iași, precum și recursul declarat de pârâții Consiliul Local Municipal I și Primarul Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 377/ din 17.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că actele și lucrările dosarului au fost verificate în ședința publică din 02.11.2009.
Constatându-se că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă conform dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța a rămas în pronunțare.
Pentru a se da posibilitatea părților de a depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de 09.11.2009, când, pentru aceleași motive, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 11 noiembrie 2009.
În termenul de pronunțare, recurentul a depus note de concluzii scrise.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 377/CA/17.03.2008 Tribunalul Iași a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Camera Națională a -filiala I, cu sediul în mun. I,-, - SRL și, cu sediu și, respectiv, domiciliul în mun. I, str. - Prof. nr. 11, -.1-3, tronson 3,. 1,. 6 în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al mun. I, cu sediul în mun. I, b-dul - C M și.
A anulat în parte Hotărârea Consiliului Local al municipiului I nr.462/28.12.2006, în ceea ce privește Anexa nr. 2.2.1 criteriul 1 având ca obiect taxa pentru promovarea imaginii comunității economice a mun. I și a sportului de performanță și Hotărârea nr. 198/31.07.2000, în ceea ce privește art.11 și art.12 din hotărâre.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea sentinței reține instanța următoarele:
În ceea ce privește nelegalitatea Hotărârii Consiliului Local al mun. I nr. 462/28.12.2006, Anexa nr.2.2.1, criteriul 1 având ca obiect taxa pentru promovarea imaginii comunității economice a mun. I și a sportului de performanță și criteriul 2 având ca obiect taxa pe câini comunitari, Anexa 8.2 și Anexa 8.3:
Analizând taxele locale speciale cuprinse în Anexa nr.2.2.1, criteriul 1 având ca obiect taxa pentru promovarea imaginii comunității economice a mun. I și a sportului de performanță și criteriul 2 având ca obiect taxa pe câini comunitari, Anexa 8.2 și Anexa 8.3 din nr.462/2006 se reține că are caracter nelegal doar taxa prevăzută în Anexa nr.2.2.1 criteriul 1, celelalte taxe având caracter legal raportat la prevederile cadru ale legii nr.273/2006 privind finanțele publice locale.
Taxa pentru promovarea imaginii comunității economice a mun. I și a sportului de performanță are caracter nelegal din două considerente:
a) instituirea și perceperea cu caracter general al acesteia (toți contribuabilii persoane fizice și persoane juridice ) încalcă regula imperativă stabilită de art.30 alin.6 din Legea nr. 273/2006 coroborat cu art.282 alin.3 din Codul fiscal, potrivit căreia taxa specială se plătește doar de către categoria specială de contribuabili căreia i se adresează și nu de către toți contribuabilii cum greșit și nelegal a procedat pârâtul.
De asemenea, nu este respectată "situația premisă" impusă de legiuitor în art.282 Cod fiscal și art.30 alin.1 din Legea nr. 273/2006 în sensul că taxa specială se stabilește și se percepe pentru funcționarea unor servicii de interes public înființate în interesul contribuabililor ori taxa reglementată de pârât în Anexa 2.2 criteriul 1 din nr.462/2006 nu respectă această situație premisă.
b) taxa pentru promovarea imaginii comunității economice a mun. I și a sportului de performanță prin scopul său este de natură a eluda dispozițiile legii nr.32/1994 privind sponsorizarea și încalcă art.1 Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale deoarece se aduce atingere patrimoniului contribuabililor în scopul de a face reclamă ( promovarea imaginii comunității economice a mun. I ) unor societăți comerciale, indiferent de structura capitalului acestora sau de forma de organizare, ale căror interese economice nu au nimic de a face cu bunăstarea contribuabilului sau cu buna funcționare a serviciilor publice de interes local.
Se ajunge astfel la susținerea unui interes privat și nu a unui interes public local în favoarea contribuabilului.
De asemenea, taxa este de natură a încălca libertatea de gândire garantată de art.9 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și art. 29 din Constituția României deoarece prin perceperea cu caracter general se impune, contrar poate voinței unor contribuabili, sprijinirea unor sporturi sau echipe ce nu sunt agreate de contribuabil.
Față de considerentele anterior expuse, raportat și la prevederile art.1 alin.1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, se constată că taxa pentru promovarea imaginii comunității economice a mun. I și a sportului de performanță nu are un suport legal, motiv pentru care nr. 462/2006 va fi anulată în parte, doar cu privire la această taxă, celelalte taxe speciale contestate de către reclamanți și cuprinse în Anexa 2.2 criteriul 2, Anexa 8.2 și Anexa 8.3 având caracter legal prin raportarea condițiilor de legalitate examinate pentru taxa ce va fi anulată.
În ceea ce privește nelegalitatea Hotărârii Consiliului Local al mun. I nr.198/31.07.2000 se constată că art.11 și art.12 din hotărâre ( Art. 11 Parcarea autovehiculelor este permisă numai în locuri special amenajate și semnalizate cu indicatoare sau marcaje.
Parcarea autovehiculelor autorizate pentru transport public de mărfuri, inclusiv cele aflate în tranzit, se va face în fața, (pe porțiunea cuprinsă între intrarea principală și str. -), G internațională, parcarea "24 " (str. -, intersecție cu str.-), șos. I -, în parcare ( 249A - lângă - SA - Hotel "").
Parcarea autovehiculelor autorizate pentru transportul public de persoane sau mărfuri pe străzile din municipiul I este interzisă.
Nerespectarea prezentului articol, constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 700.000 - 1.350.000 lei.
Art.12 În municipiul I este interzisă parcarea tuturor autovehiculelor pe trotuare, cu excepția locurilor amenajate și semnalizate în acest scop.
Nerespectarea prezentului articol atrage după sine sancționarea cu amendă cuprinsă între 300.000 și 1.000.000 lei. )
Sunt lovite de nulitate absolută potrivit art. art.2 alin. 5 și alin.2, ipoteza finală, din nr.OG 2/2001 deoarece cele 2 contravenții sunt incriminate și prin art.108 alin.1 lit. a pct.8 și art.108 alin.1 lit. b pct.7, introducându-se restricții pentru circulația rutieră cu încălcarea art.105 pct.6 din nr.OUG 195/2002.
Întrucât stabilirea celor 2 contravenții s-a făcut de către pârât cu încălcarea principiilor prevăzute de art. 2 alin. 2 - 4 din G nr. 2/2001, în baza alin.5 al aceluiași articol sa constatat nulitatea absolută parțială a nr. 198/2002 în ceea ce privește contravențiile prevăzute la art. 11 și 12 din actul administrativ contestat și s-a dispus, pe cale de consecință, anularea parțială a acesteia, nemaifiind identificate alte contravenții incriminate de pârâtă prin nr. 198/2000 care să fie lovite de nulitatea absolută prevăzută expres în art. 2 alin. 5 din nr.OG 2/2001.
Prin sentința civilă 730/CA/20.06.2008 Tribunalul Iașia respins cererea de completare, îndreptare a erorii materiale și lămurire a încheierii de ședință din 29.02.1008 și a dispozitivului sentinței civile 377/CA/2008 a Tribunalului Iași, formulată de reclamanții și.
Instanța reține următoarele:
a) îndreptarea erorilor materiale strecurate în încheierea de ședință din data de 29.02.2008 și a dispozitivul Sentinței civile nr. 377/CA/17.03.2008.
Analizând conținutul încheierii de ședință din data de 29.02.2008 raportat la consemnările grefierului de ședință cu privire la susținerile reclamantului se constată că nu există nici o omisiune sau vreo consemnare eronată a susținerilor sale, iar acesta deși a fost citat pentru termenul fixat pentru soluționarea prezentei cereri nu s-a prezentat și nu a invocat dovezi în contra și peste ceea ce conține încheierea de ședință.
În ceea ce privește dispozitivul Sentinței civile nr.377/CA/17.03.2008 se reține că nu a fost invocat nici un motiv de eroare materială, nefiind întrunite cerințele art.281 Cod procedură civilă
Prin urmare cererea de îndreptarea a erorii materiale strecurate în încheierea de ședință din data de 29.02.2008 și dispozitivul Sentinței civile nr. 377/CA/17.03.2008 este nefondată.
b) completarea dispozitivului Sentinței civile nr. 377/CA/17.03.2008;
Reclamantul susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere (în număr de 4) cu privire la care s-a formulat cererea de completare a acțiunii introductive de instanță (filele 225-232 dosar) precum și a cererilor accesorii și conexe, susținerile acestuia fiind nefondate întrucât instanța a calificat "pretinsele capete de cerere, la care se adaugă capetele accesorii și conexe" ca fiind apărări de fond întrucât prin acestea nu au fost invocate pretenții proprii sau drepturi de natură a fi apărate pe calea hotărârii judecătorești pronunțate de instanță.
În virtutea rolului activ instanța a calificat cererile reclamantului și le-a decelat de apărările pe fondul cauzei și s-a pronunțat de o manieră clară, concisă și fermă cu privire la obiectul juridic al acțiunii dedus judecății în limitele în care a operat investirea instanței, conform art.129 alin. 6 Cod procedură civilă
În consecință, cererea de completare a dispozitivului hotărârii judecătorești este nefondată.
c) lămurirea dispozitivului Sentinței civile nr.377/CA/17.03.2008;
Deși reclamantul a formulat o cerere de lămurire a dispozitivului hotărârii judecătorești nu a precizat partea din dispozitiv pe care o consideră neclară și suscită lămurirea ulterioară de către instanța de judecată astfel încât cererea este nefondată.
Împotriva încheierii de ședință din 1 iunie 2007, sentinței civile 377/CA/17.03.2008 și a sentinței civile 730/CA/ 20l iunie 2008 ale Tribunalului Iași au declarat recurs și
În motivarea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din 1 iunie 2007 și a sentinței civile 377/CA/17.03.2008 arată recurenții că le-a fost încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respingerea probelor cu interogatoriu și martori, prin nepunerea în dezbaterea părților a motivelor care au condus la aprecierea că taxele prevăzute în anexa 8.3 a 462/2006 ar fi legale.
Mai arată recurenții că n s-a făcut o corectă administrare și apreciere a probatoriului cu înscrisuri, nu au fost respectate prevederile art. 186 - 198 și 218 - 225 Cod procedură civilă.
Nu au existat dezbateri contradictorii, nu au fost cuprinse în încheierile de ședință, fiind încălcate art. 127, 147 Cod procedură civilă.
Au fost greșit interpretate prevederile art. 2 alin. 7 din OG2/2001, ce impuneau nulitatea actului normativ în integralitate.
S-a dat o interpretare greșită prevederilor cu forță juridică superioară din CEDO, Constituția României, anume art. 11, 16, 20,52, 53, 54,56 și 139. S- refuzat aplicarea corectă a prevederilor art. 5, 38 și 50 din Legea 215/2001, chiar dacă s-a avut ca exemplu sentința 7830/20.12.2006 a Tribunalului Iași,pronunțată într-o cauză similară.
Nu s- apreciat corect calitatea pe care are Primarul în ceea ce privește modelul autorizațiilor în ceea ce privește modelul autorizațiilor 703 și 1551, nu s-a ținut cont de faptul că au fost demonstrate contribuțiile foarte mari la bugetele locale, s-a aplicat un tratament discriminatoriu.
Tribunalul nu s-a pronunțat asupra ultimelor 4 capete ce cerere principale, asupra modelelor autorizațiilor stabilite de instituția Primarului în raport de prevederile art. 14 din Legea 38/2003, prevederile Ordinului 2785/2003 al Ministrului Administrației și Internelor, anume art. 6, 7, 8, 3, 11, 12 și 31 din Ordin.
Tribunalul nu s-a pronunțat nici asupra aspectelor dacă autoritatea locală a respectat sau nu prevederile art. 1-12 din Legea 52/2003 privind transparența în administrație.
Nu s-a respectat jurisprudența CA exprimate prin decizia 671/CA/5.11.2003, vizând aceleași taxe, dar în anul 2005 pentru 2006.
Motivând recursul declarat împotriva sentinței civile 730/CA/20.06.2008, recurenții și arată că nu au fost legal citați la termenul din 20.06.2008, fiindu-le astfel încălcat dreptul la apărare.
Instanța care a pronunțat sentința 730 nu a fost în aceeași alcătuire cu cea care a judecat fondul acțiunii, ca urmare minuta și sentința 730 nu au fost semnate de cei doi judecători care s-au pronunțat asupra fondului.
În criticile aduse sentinței 730 recurenții invocă și art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 Cod procedură civilă. Nu s- ținut seama că urmate precizărilor formulate pe parcursul judecății, trebuiau soluționate 6 capete de cerere.
S-a invocat nelegalitatea taxelor prevăzute în anexa 8.3, pe calea excepției de nelegalitate, aspect ce nu a fost verificat și asupra căruia instanța nu s-a pronunțat cu prioritate.
Motivând recursul, Consiliul Local al Municipiului I susține că în mod incorect s- dispus anularea art. 11 și 12 di 198/ 2000 deși reclamanții nu au cerut acest lucru prin acțiunea introductivă, completată și precizată.
Dacă s-ar fi cerut anularea acestei hotărâri se impune ca instanța să solicite depunerea documentației care a stat la baza emiterii actului, să se facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile, să se verifice termenul legal de introducere a acțiunii.
Chiar dacă s-ar fi cerut anularea 198/2000, autoritatea publică emitentă nu a avut posibilitatea să facă apărări conform legii.
Reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, ceea ce impune respingerea acestui capăt de cerere ca prematur.
Nu se poate reține că 198/2000 a fost emisă cu încălcarea unor prevederi legale care nu erau în vigoare la acea dată. Normele juridice avute în vedere de către instanță sunt adoptate de legiuitor ulterior emiterii actului administrativ de autoritate ce a făcut obiectul controlului judiciar, ele nu retroactivează, instanța trebuind să se raporteze la reglementările aplicabile la data emiterii actului, iar nu la cele de la data pronunțării.
Mai învederează recurentul că a promovat acțiunea împotriva 198/2000 în dosar 3890/2005 al Tribunalului Iași, respinsă irevocabil.
În ceea ce privește anularea anexei nr. 2.2.1 criteriul 1 din 462/28.12.2006, s-a dispus în mod nelegal și netemeinic. Pentru anul fiscal 2007, HG 1514/2006 nu impune limite, drept pentru care autoritatea publică deliberantă a apreciat ca fiind oportun cuantumul taxei speciale instituită pentru promovarea imaginii comunității economice a municipiului I și a sportului de performanță. Legalitatea acestei taxe a fost contestată și de Instituția Prefectului Județului I în dosar - al Tribunalului Iași, soluționat definitiv și irevocabil.
Prin întâmpinare, recurenții și au răspuns criticilor formulate de Consiliul Local I, solicitând respingerea recursului acestuia.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate, urmând a răspunde punctual tuturor aspectelor invocate:
Nu se poate reține încălcarea de către instanță a dreptului la apărare al recurenților și prin maniera în care s-a administrat probatoriul cauzei. Părțile au depus la dosar un amplu probatoriu cu înscrisuri, iar instanța, raportat la natura pricinii și la faptul că documentele prezentate sunt suficiente pentru a- forma convingerea, a respins motivat proba cu interogatoriu și cea cu martori, ca nefiind utile și pertinente cauzei.
Ca atare, probele s-au administrat cu respectarea dispozițiilor procedurale ce guvernează această materie, iar dreptul la apărare al părților nu a suferit vreo îngrădire sau încălcare.
De asemenea, dreptul de a aprecia dacă se impune sau nu să fie solicitate părților alte probe, aparține judecătorului, acesta nefiind ținut să pună în "dezbaterea" părților motivele care l-au condus la o anumită soluție, motive inserate în considerentele hotărârii pronunțate.
Au fost respectate atât dispozițiile procedurale privind administrarea probatoriului ca și cele ce guvernează desfășurarea ședințelor de judecată, iar dezbaterile care au aut loc asupra problemelor puse în discuție sunt consemnate în încheierile de ședință.
Având a se pronunța asupra legalității 462/28.12.2006, doar sub aspectele invocate și susținute de reclamanți, instanța a aplicat corect dispozițiile OG2/2001, prin prisma cărora nu era ținută să pronunțe nulitatea examinată, în întregul ei, ci numai sub aspectele aduse în discuție și confirmate ca fiind în dezacord cu alte dispoziții legale.
Nu se vădesc a fi fondate criticile privind neaplicarea în cauză a unor prevederi comunitare, cu forță juridică superioară și nici prevederi din Constituția României, atât timp cât instanța a examinat cauza prin prisma normelor juridice aplicabile, a aspectelor de fapt și de drept invocate de părți.
Cât privește capetele de cerere ce se impuneau a fi soluționate, se observă că instanța a avut în vedere atât acțiunea introductivă, cât și precizările și completările ulterioare formulate de reclamanți. Astfel, prin acțiunea introductivă s-a invocat nelegalitatea 262/28.12.2006 cu trimitere la argumentele din plângerea prealabilă; prin completarea la cererea de chemare în judecată ( 225 dosar fond) se solicită a fi examinat de către instanță dacă prevederile 262 încalcă sau nu anumite dispoziții legale și respectă anumite drepturi ale breslei taximetriștilor, cu trimitere la anexele 2.2.1 și 8.3 ale respectivei hotărâri.
Prin precizările formulate ulterior și exprimate oral la data de 29.02.2008, reclamanții au arătat că solicită anularea și a 198/ 2000.
Având în vedere multiplele precizări și completări ale acțiunii, instanța a stabilit, în final, cadrul procesual și a determinat în mod corect ca fiind criticate 462/2006 și 198/2000, respectiv 462/2006 anexa 2.2 criteriul 2.2.1 și 2.2.2. anexa 8.2 și anexa 8.3 și 198/2000 în privința contravențiilor pentru care există dublă incriminare sau se depășește cuantumul amenzii contravenționale permisă de OG2/2001.
Abuzul în exercițiul drepturilor procesuale prin depunerea succesivă de completări și precizări la acțiunea introductivă nu este de natură a permite reclamanților să ignore principiile ce guvernează desfășurarea procesului, etapele ce trebuie parcurse, termenele și condițiile în care se poate completa obiectul acțiunii.
Obiectul acțiunii se stabilește prin voința reclamantului, nu se poate completa în orice termen și în orice fază procesuală și nici, în cazul de față, nu se impunea fi dedus de către instanță din conținutul plângerii prealabile adresată organului emitent al actului.
Caracterul nelegal al taxei pentru promovarea imaginii comunității economice municipiului I și a sportului de performanță a fost argumentat de către instanță prin faptul că se încalcă regula instituită prin art. 30 alin. 6 din Legea 273/ 2006, art. 282 alin. 3 din Codul fiscal, taxa specială putând fi impusă doar acelei categorii de contribuabili căruia i se adresează, iar nu tuturor contribuabililor; se tinde la eludarea dispozițiilor Legii 32/1994 privind sponsorizarea, ajungându-se la susținerea unui interes privat, iar nu a unui interes public.
Mai este de arătat că reclamanții nu au ridicat o excepție de nelegalitate așa cum este reglementată prin dispozițiile Legii nr. 544/2004, aspectele invocate constituite în critici la adresa hotărârilor de consiliul local atacate, vizând fondul cauzei și, prin urmare, instanța nu era ținută să se pronunțe prioritar, ci le- examinat ca și aspecte de fond.
Instanța a hotărât în mod judicios și asupra nelegalității 198/2000, art. 11 și 12, pe motivul dublei incriminări a contravenienților, nefiind necesare suplimentarea probatoriului și completarea documentației.
Cu privire la modul în care a fost soluționată cererea de completare a dispozitivului sentinței civile 377/CA/17.03.2008, îndreptarea erorii materiale și lămurirea încheierii de ședință din 29.02.2008, instanța s-a pronunțat cu respectarea art. 281, 281 ind. 1 Cod procedură civilă. La dosarul cauzei există dovezile privind citarea părților pentru termenul din 20.06.2008, citare impusă de președintele de complet prin rezoluție, același care a soluționat cauza pe fond, prin sentința 377/CA/17.03.2008, astfel încât susținerile recurenților nu se vădesc a fi fondate nici sub acest aspect.
Corect s- apreciat că nu există vreo omisiune care să impună îndreptarea erorii materiale, în sensul prevăzut de art. 281 Co procedură civilă, că reclamanții nu au formulat alte capete de cerere decât cele analizate de instanță, ci apărări de fond, examinate ca atare, precum și că nu s- precizat care anume parte din dispozitivul sentinței se impune a fi lămurit.
Raportat la ansamblul aspectelor reținute, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 Cod procedură civilă, menținând sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de către, Consiliul Local I, Primarul Municipiului I împotriva încheierii de ședință din 01.06.2007, a sentințelor nr. 377/CA/17.03.2008 și 730/CA/30.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâri pe care le menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
15.12.2009
Tribunalul Iași
jud.
jud.
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Cipriana Poiană, Geta
