Anulare act administrativ fiscal. Decizia 620/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia civilă nr 620
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 1 MARTIE 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Eugenia
JUDECĂTOR 2: Petrovici Cristina
JUDECĂTOR 3: Niculescu Monica
GREFIER: - -
*************
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenta - pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 și de recurenta - reclamantă ASPECT SRL împotriva sentinței civile nr. 1653 din data de 30.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr. -, in contradictoriu cu intimata - pârâtă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
Dezbaterile in fond și concluziile părților au avut loc in ședința publică din data de 22 februarie 2010, fiind consemnate in Încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 1 martie 2010, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. -, reclamanta Aspect Business SRL a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
1. anularea chitanțelor seria - nr. -/09.06.2008 și seria - nr. -/12.12.2008;
2. obligarea pârâtei la plata sumei de 5057 Euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății, compusă din 4039 Euro și 1018 Euro ce a fost achitată în lei, conform 2463/2007 cu titlu de taxă de poluare/primă înmatriculare pentru un autoturism și o utilitară, iar în ipoteza în care se va dispune respingerea capătul 2 al cererii
3. obligarea pârâtei la restituirea sumei de 13558 lei, actualizată cu dobânda legală (OG 9/2000) de la data de 09.06.2008 până la data plății efective;
4. obligarea pârâtei la restituirea sumei de 3.417 lei, actualizată cu dobânda legală (OG 9/2000) de la data de 12.12.2008 până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că suma de 13558 lei reprezintă echivalentul a 4039 Euro și a fost achitată cu chitanța seria - nr. -/09.06.2008 pentru înmatricularea autoturismului marca, tip Sport, fabricat în anul 2006, având numărul de înmatriculare B-05-, nr. de identificare, iar suma de 3.417 lei reprezintă echivalentul a 1018 Euro și a fost achitată prin chitanța seria - nr. -/12.12.2008, pentru înmatricularea autoutilitarei marca Mercedes Benz, tip 111, fabricat în anul 2007, având nr. de înmatriculare B-95-, nr. de identificare WD-.
Reclamanta a mai arătat că a solicitat Administrației Finanțelor Publice Sector 3, prin adresa nr. 3532/05.02.2008, restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, precum și dobânzii legale, pe motiv că taxa percepută este ilegală în raport de art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE și de jurisprudența relevantă Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Reclamanta susținut că, prin stabilirea unei taxe de primă înmatriculare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 214/1 din Codul fiscal încalcă art. 90 din Tratatul CE și se impune a se da întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dellostato/, nr. c106/77.
În privința actualizării sumelor prin aplicarea dobânzii legale, reclamanta a menționat că, potrivit art. 1088 Cod civil, dobânda constituie un criteriu de cuantificare a daunelor interese, că suferit un prejudiciu determinat de lipsa de folosință banilor, astfel că se impune admiterea acțiunii și sub acest aspect.
Prin întâmpinarea formulată la data de 09.03.2009, pârâta Sector 3 solicitat disjungerea cauzei, motivat de faptul că, prin chitanța seria - nr. -/09.06.2008 a fost încasată taxa de primă înmatriculare în cuantum de 13558 lei pentru autoturismul marca, tip Sport, în conformitate cu disp. art. 2141din Codul fiscal, iar cu chitanța seria - nr. -/12.12.2008 a fost încasată taxa de poluare pentru autoturismul marca Mercedes Benz, tip 111, în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Mai mult, pârâta a susținut că în acțiunea având ca obiect restituirea taxei de poluare, calitate procesuală pasivă are și Administrația Fondului pentru Mediu, având în vedere că taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, conform art. 1 din OUG nr. 50/2008.
De asemenea, s- precizat că Administrația Fondului pentru Mediu nu are calitate procesuală pasivă în cauza având ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare.
La data de 19.03.2009, reclamanta a formulat precizare la acțiune, în sensul că suma ce a fost plătită cu chitanța seria - nr. -/12.12.2008 a fost achitată conformitate cu OUG nr. 50/2008 și nu în baza art. 214/1 - 214/3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cum din eroare s- menționat în cererea introductivă.
Prin încheierea din data de 17.04.2009, instanța a respins cererea de disjungere formulată de pârâtă, apreciind că la acel moment procesual niciuna dintre pretențiile reclamantei nu ar fi fost în stare de judecată, astfel încât soluționarea concomitentă a acestora să impieteze asupra celerității procedurii.
Totodată, instanța a pus în discuția părților și dispus citarea în cauză, în calitate de pârâtă, Administrației Fondului pentru Mediu.
Prin întâmpinarea formulată la data de 16.04.2009, pârâta Administrația Fondului pentru Mediu invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond, solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul București - Secția a IX- Contencios Administrativ și Fiscal pronunțat Sentința civilă nr. 1653/30.04.2009, prin care dispus: respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată, admiterea excepției inadmisibilității invocată de pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B și Administrația Fondului pentru Mediu și, în consecință, respingerea capetelor de cerere nr. 1, 2 și 4 ca inadmisibile, admiterea acțiunii în parte, obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 3 să restituie reclamantei suma de 13.558 lei încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, cu dobânda legală și obligarea pârâtei la plata sumei de 337 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Excepția inadmisibilității primului capăt de cerere invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice este întemeiată, întrucât chitanțele a căror anulare se solicită nu întrunesc condițiile specifice ale actului administrativ fiscal, ci doar atestă actul juridic al plății taxelor în discuție.
În materie fiscală, în cazul restituirii sumelor de la buget, conform prevederilor art. 124 alin. 1 și 2 Cod procedură fiscală, contribuabilii au dreptul la dobânzi, la nivelul majorării de întârziere, nefiind admisibilă cumularea acestor dobânzi cu alte daune interese, cum sunt cele pretinse de reclamantă în vederea reparării prejudiciului creat din pricina devalorizării monedei euro în raport cu leul.
Așa fiind, excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt de cerere invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința respingerii acestui capăt de cerere, ca inadmisibil.
Începând cu data de 27.08.2008 (data publicării în Monitorul Oficial OUG nr. 25/27.08.2008 pentru modificarea și completarea OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu) taxa de poluare pentru autovehicule se face venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu.
Atragerea în prezenta cauză a pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu, alături de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B, s-a realizat tocmai în considerarea calității ei de creditor bugetar cu privire la taxa de poluare și strict cu privire la pretenția reclamantei de a-i fi restituită suma de 3.417 lei.
Prin urmare, este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu.
Cu privire la excepția inadmisibilității celui de-al patrulea capăt de cerere invocată de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, tribunalul a reținut următoarele:
Spre deosebire de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de art. 2141- 2143din Codul fiscal, noua taxă de poluare se stabilește printr-o decizie de impunere, denumită decizie de calcul, care se comunică contribuabilului.
Această decizie reprezintă titlu de creanță și constituie înștiințare de plată, putând fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit art. 207 alin. 1 Cod procedură fiscală, la organul fiscal competent, potrivit art. 209 alin. 1 din același act normativ (a se vedea Anexa 3 la Ordinul Președintelui nr. 986/2008).
Reclamanta nu a afirmat, în ceea ce privește suma de 3.417 lei, că un asemenea act administrativ fiscal nu ar fi emis de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 și nici nu negat afirmațiile pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu în sensul existenței acestui act.
În aceste condiții, este rezonabil presupune că taxa pe poluare achitată de reclamantă fost stabilită printr- decizie de impunere emisă în condițiile anterior menționate.
Reclamanta nu a afirmat și nici nu demonstrat faptul că, anterior sesizării instanței cu prezenta cerere, s- adresat instanței de contencios administrativ competentă cu cerere pentru anularea menționatei decizii.
Or, spre deosebire de cel de-al treilea capăt de cerere, în cazul căruia, dată fiind lipsa unui act administrativ fiscal, cererea este admisibilă prin prisma obiectului ei, aceasta vizând refuzul nejustificat de soluționare a cererii de restituire taxei, în cazul celui de-al patrulea capăt de cerere, caracterul lui pur patrimonial nu poate fi justificat printr-o asemenea construcție juridică, acțiunea în daune fiind condiționată, sub aspectul admisibilității, de atacarea actului administrativ fiscal prin care s- stabilit obligația de plată sumei pretins nedatorate.
admisibilității acțiunii în daune de soluționarea unei acțiuni anterioare în anulare de către instanța de contencios administrativ, acțiune formulată în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, rezultă din conținutul art. 19 alin. 1 al acestui act normativ conform căruia, când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care aceasta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
Pentru aceste motive, tribunalul respins cel de-al patrulea capăt de cerere ca fiind inadmisibil.
În privința fondului celui de-al treilea capăt de cerere, constatările tribunalului au fost în sensul că, taxa specială în discuție fost încasată în baza legislației fiscale interne anterior datei intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 (01.07.2008), legislație considerată ca fiind contrară normelor comunitare, astfel că reclamanta are dreptul la restituirea sumei de 13.558 lei încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, cu dobânda legală determinată potrivit ar. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală, la nivelul majorării de întârziere, adică 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.
În raport de considerentele arătate, văzând prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul a admis în parte acțiunea, și, în consecință, dispus obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 3 să restituie reclamantei suma de 13.558 lei încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, cu dobânda legală, precum și obligarea la plata sumei de 337 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva Sentinței civile nr. 1653/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, au declarat recurs reclamanta Aspect Business SRL și pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3
În motivarea recursului declarat de reclamantă, s-a arătat că instanța de fond a avut în vedere, în esență, dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul CE și jurisprudența relevantă a Curții Europene de Justiție, dispunând restituirea sumei de 13.558 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul marca, tip Sport, fabricat în anul 2006, însă a respins cererea de restituire sumei de 3417 lei reprezentând taxă de poluare, achitată în baza OUG nr. 50/2008, motivat de faptul că nu a fost achitată decizia de impunere/dispoziția emisă de autoritatea locală.
Recurenta-reclamantă a susținut că nu deține asemenea decizie, că instanța de fond a greșit atunci când a afirmat că nu ar fi atacat vreo dispoziție a pârâtei, practica fiind neunitară la nivelul sectoarelor Administrației Financiare din B, în sensul că unele eliberează decizii de impunere, altele nu, chiar dacă OUG prevede eliberarea unei asemenea decizii.
Recurenta a învederat instanței că taxa percepută în baza OUG nr. 50/2008 este incompatibilă cu art. 90 din Tratatul CE, iar în raport de principiul preeminenței dreptului comunitar, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În ceea ce privește actualizarea sumelor prin aplicarea dobânzilor legale, recurenta-reclamantă a criticat hotărârea instanței de fond, afirmând că a suferit un prejudiciu, prin lipsa de folosință banilor, astfel că era îndreptățită la acordarea dobânzii legale (OG nr. 9/2000), de la data de 09.06.2008 până la data plății efective, pentru suma de 13.558 lei, precum și pentru suma de 3417 lei, de la data de 12.12.2008 până la data plății efective.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și admiterea acțiunii, în sensul obligării pârâtei la actualizarea sumei de 13.558 lei conform dobânzii legale, la plata sumei de 3417 lei și a dobânzii legale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Sector 3 Bac riticat hotărârea instanței de fond, apreciind că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă), având în vedere disp. art. 2141alin. 1-5, art. 2142și art. 2143din Codul fiscal erau în vigoare atât la momentul efectuării plății, cât și la momentul restituirii, iar reclamanta a achitat această taxă considerând- legală și datorată bugetului de stat.
De asemenea, s-a arătat că taxa de primă înmatriculare nu intră în categoria taxelor vamale la import și la export și a altor taxe cu efect echivalent, conform art. 90 par. 1 din Tratatul CE, deoarece se aplică tuturor autoturismelor și autovehiculelor înmatriculate în România, indiferent dacă provin din producția internă sau din spațiul comunitar.
Recurenta pârâtă menționat că legislația europeană nu interzice instituirea taxei ci prevede doar că nivelul acesteia nu trebuie să fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, astfel că instanța ar trebui să stabilească dacă taxa achitată de reclamantă este sau nu mai mare decât nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
În concluzie, s- considerat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că refuzul de restituire taxei de primă înmatriculare este nejustificat, atâta timp cât autoritatea fiscală competentă nu avea temei pentru a da curs unei asemenea cereri, iar prin OUG nr. 50/2008, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2008, legiuitorul dispus restituirea unei părți a taxei achitate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 și nu restituirea integrală taxei.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca netemeinică și nelegală.
Prin întâmpinarea formulată la data de 27.11.2009, intimata Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă ca nefondat, susținând, în esență, că, în forma publicată în aprilie 2008,OUG nr. 50/2008 stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, că nici Comisia Europeană și nici Curtea Europeană de Justiție nu au considerat vreodată că taxa de poluare este nelegală, că încalcă tratatele comunitare sau că nu ar trebui plătită, ci doar au solicitat modificarea modului de calcul și a criteriilor la care se raportează nivelul taxei.
În recurs, s- administrat proba cu înscrisuri noi, potrivit disp. art. 305 Cod procedură civilă, la cererea recurentei - reclamante, respectiv înscrisuri în dovedirea provenienței autoturismelor în litigiu.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, reține următoarele:
1. Cu privire la recursul declarat de reclamanta - Aspect Business SRL:
Litigiul dedus judecății vizează refuzul pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B de restituire a sumei de 13.558 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, achitată cu chitanța seria - nr. -/09.06.2008, în temeiul art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și a sumei de 3417 lei reprezentând taxă de poluare, achitată cu chitanța seria - nr. -/12.12.2008, conform OUG nr. 50/2008.
Acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamantă este condiționată de demersul prealabil la autoritatea pârâtă, la acțiune urmând a fi anexată copia cererii, certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publică, potrivit art. 12 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În acest sens, la dosarul cauzei s- depus copia cererii înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Sector 3, sub nr. 3532/05.02.2009, împrejurare față de care acțiunea în contencios administrativ este admisibilă, independent de contestarea deciziei de calcul a taxei de poluare, în ipoteza în care o astfel de decizie a fost emisă.
În mod eronat instanța de fond a reținut caracterul inadmisibil al capătului 4 de cerere, presupunând că taxa de poluare achitată de reclamantă a fost stabilită printr-o decizie de impunere care reprezintă titlu de creanță și care putea fi contestată la organul fiscal competent, potrivit OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
Pentru a reține astfel, s-a avut în vedere că "reclamanta nu a afirmat, în ceea ce privește suma menționată la pct. 1.4 de mai sus, că un asemenea act administrativ fiscal nu ar fi fost emis de pârâta 1 și nici nu a negat afirmațiile pârâtei 2 în sensul existenței acestui act".
Or, în încheierea de amânare a pronunțării din data de 17.04.2009 apar consemnate susținerile reclamantei în sensul că, "unele administrații financiare emiteau și decizie însă în cazul de față nu s-a emis un astfel de act".
Aceste susțineri au fost reiterate prin cererea de recurs, iar autoritățile pârâte nu au făcut dovada că, în cauza dedusă judecății, a fost emisă decizia de impunere denumită decizie de calcul, care a fost comunicată reclamantei.
În aceste condiții, perceperea taxei de poluare, în lipsa unui titlu de creanță, dă naștere dreptului la restituire, potrivit art. 117 alin. 1 lit. a) din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, demersul judiciar fiind condiționat de formularea unei cereri de restituire la autoritatea fiscală competentă.
Prin urmare, este întemeiată critica recurentei reclamante ce vizează greșita admitere excepției inadmisibilității capătului 4 de cerere.
În privința cererii de obligare a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 3 la plata dobânzii legale conform OG nr. 9/2000, aferente sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare și taxă de poluare, Curtea reține că sunt neîntemeiate criticile recurentei-reclamante, întrucât disp. art. 124 din OG nr. 92/2003 reglementează dreptul contribuabilului la dobânda aferentă sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, la nivelul majorării de întârziere prevăzute de acest act normativ.
În mod legal instanța de fond reținut că pârâta trebuie obligată și la plata dobânzii legale aferente sumei de 13.558 lei achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, determinată potrivit art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală, la nivelul majorării de întârziere, adică 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.
2. Cu privire la recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B:
Soluția pronunțată de instanța de fond, în sensul obligării pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B la restituirea sumei de 13.558 lei încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, cu dobânda legală, precum și la plata cheltuielilor de judecată, se bazează pe interpretarea corectă atât a probelor administrate în cauză, cât și a dispozițiilor legale aplicabile.
Potrivit disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform reglementării în vigoare la data importului autoturismului marca, tip Sport, fabricat în anul 2006, pentru care s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în valoare de 13.558 lei, la data de 09.06.2008, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din Codul fiscal.
Taxa specială pentru autoturisme nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
În aceste condiții, este evident că disp. art. 2141- 2143din Codul fiscal contravin prevederilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, întrucât dispun cu privire la o taxă discriminatorie, care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Dispozițiile OUG nr. 50/2008, invocate de recurenta-pârâtă, nu sunt incidente în privința capătului de cerere având ca obiect restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, întrucât au intrat în vigoare la data de 01.07.2008, iar legalitatea plății taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule se examinează în raport de normele juridice în vigoare la data plății.
În concluzie, pentru considerentele evidențiate, în temeiul disp. art. 312 alin.1 și 5 Cod procedură civilă, Curtea va dispune: admiterea recursului declarat de reclamantă, casarea în parte a sentinței recurate, în ceea ce privește admiterea excepției de inadmisibilitate a capătului 4 de cerere, trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecarea acestui capăt de cerere, menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate și respingerea recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 B, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - ASPECT SRL, împotriva sentinței civile nr. 1653 din data de 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimatele - pârâte ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B și, în consecință:
Casează în parte a sentința recurată, în ceea ce privește admiterea excepției de inadmisibilitate a capătului 4 de cerere și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea acestui capăt de cerere.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.03.2010.
PRESEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Cu opinie parțial concurentă din partea judecătoarei
JUDECĂTOR
Monia
GREFIER
Red.IE
Tehnored.CB/ 2 ex.
31.03.2010
Tribunalul București -9
Judecător fond:
Președinte:Ion EugeniaJudecători:Ion Eugenia, Petrovici Cristina, Niculescu Monica
