Anulare act administrativ fiscal. Decizia 631/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativi Fiscal
Decizia nr. 631/ Dosar Nr-
Ședința publică din data de 07 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
-- - - - judecător
- - - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.1385 din 27.11.2007, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 30 septembrie 2008, apoi pentru 07 octombrie 2008.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1385/27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL Tg.S în contradictoriu cu pârâții Comisia pentru vânzarea spațiilor comerciale Tg.S și evaluatorul As SRL.
S-a respins acțiunea formulată de aceeași reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Tg.S ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost obligată reclamanta să plătească Comisiei pentru vânzarea spațiilor comerciale din cadrul municipiului Tg.S precum și Municipiului Tg.S, câte 500 lei, fiecăruia, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
În ce privește fondul, referitor la selectarea evaluatorului:
Potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.550/2002, "în vederea vânzării spațiului comercial sau de prestări de servicii, comisia stabilește un preț minim de vânzare pe baza unui raport de evaluare elaborat de persoane fizice sau juridice autorizate potrivit legii. va fi selectat de comisie prin licitație publică organizată în termen de 10 zile de la constituirea comisiei".
Referitor la modul de selectare a evaluatorului, din înscrisurile depuse la 33-69, precum și din Procesul verbal de adjudecare prin licitație publică pentru selectarea evaluatorilor încheiat la 24.11.2007, rezultă că în speță, Comisia pentru vânzarea spațiilor comerciale și a celor de prestări de servicii, a îndeplinit formalitățile de selectare prin licitație publică în condițiile prevăzute de OUG nr.34/2006, aprobată prin Legea nr.337/2006.
În afară de afirmația că nu a fost respectată procedura de selecție a evaluatorului potrivit art.8 alin.1 din Legea nr.550/2002, reclamanta nu a produs nici o probă sub acest aspect.
Din examinarea înscrisurilor întocmite cu ocazia organizării licitației pentru selectarea evaluatorului ca și a procesului verbal de adjudecare, instanța nu a constatat vreun motiv de nelegalitate a acestei proceduri.
Așa fiind, s-a constat că, în speță, criticile reclamantei sub acest aspect sunt nefondate.
În ce privește decizia nr.1/12.06.2007: Prin această decizie Comisia, ținând seama de raportul de evaluare întocmit în cauză, a stabilit prețul minim de vânzare al spațiului comercial supus vânzării la suma de 648.238 euro, în sensul atribuțiilor prevăzute la art.8 alin.1 din lege.
Referitor la "prețul minim", în cauză urmează a se clarifica dacă acesta reprezintă valoarea de piață, dacă comisia este ținută de această valoare ori se pot avea în vedere și alte criterii enumerate în conținutul raportului de evaluare.
Art.8 alin.1 din Legea nr.550/2002 prevede doar că în vederea vânzării, comisia stabilește un preț minim de vânzare pe baza unui raport de evaluare.
Textul legal nu definește ce înseamnă preț minim și nici nu precizează în mod expres că prețul minim stabilit de comisie trebuie să fie prețul minim arătat în raportul de evaluare.
Art.3 alin.(1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.550/2002, aprobate prin HG nr.1341/2002 prevede că " pentru fiecare spațiu comercial sau de prestări de servicii comisia aprobă prețul minim de vânzare, care nu poate fi mai mic decât cel propus prin raportul de evaluare".
Nici în normele metodologice nu se face precizarea că prețul minim avut în vedere de comisie este echivalent cu prețul minim stabilit în raportul de evaluare.
Din conținutul articolului menționat, rezultă că prețul aprobat ori stabilit de comisie nu poate fi mai mic decât cel din raport, ceea ce, per a contrario se poate concluziona că pentru vânzare, comisia poate stabili un preț minim care în realitate să fie mai mare decât cel similar precizat în raportul de evaluare.
Din ansamblul normelor legale menționate, se poate conchide însă că singurul criteriu obiectiv în stabilirea sau aprobarea prețului este dat totuși de "prețul minim" stabilit în acest sens prin raportul de evaluare.
aprecia altfel înseamnă să intrăm pe domeniul arbitrariului, să acordăm Comisiei o marjă de apreciere pe care legea nu i-o recunoaște, situație în care s-ar putea ajunge la eludarea dispozițiilor legale privind obligația de vânzare a spațiilor comerciale și a celor de prestări de servicii.
Ca urmare, se pune problema de a ști dacă pârâta Comisia Tg. a respectat sau nu cele stabilite prin raportul de evaluare în momentul aprobării prețului prin decizia nr.1/2007.
Din analiza raportului de evaluare se constată că evaluatorul, în conformitate cu practica evaluării, pentru estimarea valorii de piață ales două modalități, respectiv abordarea prin cost și abordarea prin venit.
În prima modalitate, a abordării prin cost, evaluatorul a stabilit valoarea de piață a construcțiilor la suma de 648.238 euro, iar în a doua, abordarea prin venit, valoarea de piață a construcțiilor a fost stabilită la suma de 544.204 euro.
a opinat, în baza reconcilierii rezultatelor celor două abordări, că valoarea de piață a proprietății imobiliare este cuprinsă în intervalul 544.204 - 648.238 euro.
Această ultimă opinie a evaluatorului este însă criticabilă deoarece ar însemna a se fi lăsat la latitudinea Comisiei stabilirea unui preț mai aproape de limita superioară sau inferioară, fără ca această decizie să poată explica, în mod obiectiv, motivul aprecierii într-un sens sau altul.
Faptul că, în speță, Comisia ales o valoare de piață stabilită prin una din abordările de estimare a valorii este apreciată de instanță ca fiind corectă.
În ambele abordări, prin raportul de evaluare s-a stabilit valoarea de piață a imobilelor.
Ca urmare, nu se poate susține că pârâta Comisie nu a respectat prețul minim stabilit prin raport.
Opinia evaluatorului, criticabilă pentru motivele expuse deja, nu impune stabilirea prețului numai în intervalul cuprins între cele două valori, conform concluziilor acestuia orice preț stabilit, inclusiv cel care ar fi avut în vedere limita minimă sau maximă, ar reprezenta valoarea de piață.
Împrejurarea că pârâta Comisie a ales în stabilirea prețului valoarea de piață determinată prin metoda costului este justificată pe deplin prin dorința de aduce la bugetul local mai mulți bani și în ultimă instanța reprezintă o chestiune de oportunitate și nu de legalitate.
Referitor la evaluarea investițiilor, reclamanta susținut că raportul de evaluare a avut în vedere și construcțiile realizate de societate, respectiv investițiile făcute cu privire la care o instanță de judecată s-a pronunțat irevocabil. Ca urmare, din valoarea imobilului trebuiau scăzute aceste investiții.
Afirmația reclamantei că investițiile trebuiau să fie scăzute din valoarea imobilului este neîntemeiată.
Evaluarea se face în scopul stabilirii valorii de piață în vederea vânzării, în baza prețului minim aprobat de comisie. În consecință, valoarea de piață trebuie să reprezinte valoarea imobilului în integralitatea lui, așa cum se află în momentul evaluării.
Investițiile efectuate pot fi deduse din prețul minim de vânzare, aspect care reprezintă cu totul altă chestiune după cum se va arăta.
Potrivit art.19 alin.2 din Legea nr.550/2002, astfel cum a fost modificată, "pentru stabilirea prețului minim de vânzare al spațiilor raportul de evaluare va evidenția valoarea investițiilor efectuate de către solicitant"
Referirea din textul legal la "evidențierea valorii investițiilor" nu înseamnă impunerea în sarcina evaluatorului a obligației de scădere a investițiilor din prețul de piață stabilit.
Așa cum s-a precizat anterior, investițiile nu se scad ci se deduc, iar deducerea, cu impact asupra prețului minim, reprezintă atribuție a Comsiei.
În speță, investițiile efectuate de către reclamantă, ca urmare a unui litigiu intervenit între părți, a fost stabilit prin sentința civilă nr.80/27.01.2005 a Tribunalului Covasna care a obligat Consiliul local al municipiului Tg.S și - -Com SRL să platească reclamantei, cu titlu de investiții efectuate la Complexul, suma de 175.824.700 lei vechi.
Prin Decizia civilă nr.73/AP/28.04.2005 a Curții de Apel s-a admis recursul împotriva sentinței de mai sus, în sensul că a fost majorată suma pe care Consiliul local al municipiului Tg.S a fost obligat să plătească reclamantei, cu titlu de investiții efectuate la Complexul, de la 175.824.700 lei vechi la suma de 270.000.000 lei vechi.
Ca urmare a unei hotărâri judecătorești rămasă irevocabilă, chestiunea privind investițiile efectuate la complex au fost clarificate și nu se mai impunea aprecierea ori evidențierea lor de către evaluator.
O astfel de evidențiere s-ar fi impus doar în situația în care acestea nu ar fi fost clarificate ori ar fi fost recunoscute ca atare de proprietar, ceea ce nu este cazul în speță.
Conform art.19 din Legea nr.550/2002, investițiile pot fi deduse din prețul minim stabilit de comisie.
Potrivit art.19 alin.(3) lit.a) și b), deducerea valorii investițiilor din prețul minim se face numai dacă acestea îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: "au fost efectuate cu acordul proprietarului sau al titularului dreptului de administrare spațiului; au fost executate pe baza unei autorizații de construire, în condițiile legii".
Așa cum rezultă însă din considerentele sentinței civile nr.80/2005, "lucrările, respectiv investițiile au fost edificate fără acordul proprietarului".
Ca urmare, în mod corect comisia a stabilit prețul minim la 648.238 euro fără să deducă contravaloarea respectivelor investiții.
Pentru considerentele expuse s-a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei Comisia pentru vânzarea spațiilor comerciale.
De asemenea, ca urmare a admiterii excepției privind lipsa calități procesuale pasive, s-a respins acțiunea împotriva pârâtului municipiul Tg.S ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
În baza art.274 Cod proc.civilă, reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorar de avocat.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta - SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, recurenta a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor Legii nr. 550/2002.
Intimatul Municipiul Târgu Sad epus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, arătând că potrivit art. 8 alin. 3 teza finală din Legea nr. 550/2002 hotărârea pronunțată de tribunal în soluționarea contestației este "definitivă și irevocabilă".
Aceeași excepție a fost invocată și de intimata Comisia pentru vânzarea spațiilor comerciale sau de prestări servicii Tg..
La dosar a depus întâmpinare și PRO AS SRL.
Recurenta - SRL a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.8 alin. 3 din Legea nr. 550/2002, excepție ce a fost respinsă prin Decizia nr. 843/8 iulie 2008 Curții Constituționale (filele 39-42).
Analizând, potrivit dispozițiilor art. 137 alin 1 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității recursului, instanța de control judiciar constată că aceasta este întemeiată.
Potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 550/2002 "raportul de evaluare și stabilirea prețului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea raportului, la secția de contencios administrativ a tribunalului. Judecata se face de urgență, cu citarea contestatorului, a comisiei și a evaluatorului. Comisia este reprezentată de președintele acesteia. Participarea procurorului este obligatorie. Hotărârea este definitivă și irevocabilă."
În temeiul dispoziției legale menționate, în cazul contestației formulate împotriva raportului de evaluare și a stabilirii prețului de vânzare, calea de atac a recursului exercitat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat această contestație, a fost exceptată de legiuitor.
Pe cale de consecință, excepția fiind întemeiată, Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 1385/27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-.
În temeiul art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, Curtea, ținând seama de faptul că prezenta cauză s-a soluționat pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului, va obliga recurenta să plătească intimatei - As SRL suma de 357 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta - SRL cu sediul în Tg. S,-, Bl. 42, Sc. A,.11, județ C, împotriva sentinței civile nr. 1385/27 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei - As SRL suma de 357 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 octombrie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - -- - - - -
Grefier
Red. /24.10.2008
Dact./03.11.2008/ 2 ex.
Jud. Fond: /
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Silviu Gabriel Barbu
