Anulare act administrativ fiscal. Decizia 632/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 632/
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, cu domiciliul în -, jud. M, împotriva sentinței nr. 224/01.04.2008 a Tribunalului Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul prin av., lipsă fiind intimatul AJVPS
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța revine asupra chestiunii timbrajului, având în vedere disp. art. 3 lit. m din Legea nr. 146/1997.
Reprezentantul recurentului depune la dosar dovada completării timbrajului cu 39,00 lei taxa de timbru.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii integrale a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
După dezbateri se prezintă intimatul prin av., în substituirea av., care având cuvântul asupra recursului pune concluzii de respingere a recursului pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 224 din 01.04.2008 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi M și s-a dispus anularea măsurii suspendării dreptului de practicare a vânătorii până la finalizarea cercetărilor de către organele de cercetare dispusă de Comitetul Filialei AJVPS M în ședința din 08.01.2007, împotriva reclamantului, precum și repunerea reclamantului în situația anterioară datei aplicării sancțiunii, prin restituirea permisului de vânătoare nr. 02906.
De asemenea, prima instanță a respins petitul referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că autorizația de vânătoare individuală solicitată de reclamant, a fost emisă de ing. Murică P, directorul AJVPS M, la data de 21.09.2006, completată necorespunzător, întrucât nu menționa perioada de valabilitate și împuternicit ca organizator de vânătoare, o persoană neinstruită sub aspectul obligațiilor legale ce revin unui paznic de vânătoare, respectiv pe numitul, muncitor.
Tribunalul a reținut că pentru săvârșirea abaterii reținute în sarcina reclamantului, culpa aparține atât gestionarului fondului de vânătoare - AJVPS M, cât și reclamantului, care, în calitate de vânător membru al AJVPS M, avea obligația să cunoască prevederile legale referitoare la perioada de valabilitate autorizației care i s- emis și să solicite îndreptarea erorii și prelungirea valabilității ei. Însă, această eroare îi profita și a rămas în inacțiune.
Prima instanță a mai reținut că din procesul - verbal al Ședinței de Comitet al Filialei Tg. M rezultă că suspendarea dreptului de practicare vânătorii de către reclamant fost dispusă până la finalizarea cercetărilor de către organele de cercetare. Or, din Ordonanța emisă de Parchetul de pe lână Judecătoria Tg. la data de 10.09.2007, rezultă că față de învinuitul, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru faptele prevăzute de art. 34 alin. 1 pct. 1 lit. a din Legea nr. 103/1996/
S-a constatat așadar că perioada, pentru care dreptul reclamantului a fost suspendat, a expirat la data comunicării soluției procurorului, anterioară pronunțării instanței în acest dosar.
Totodată, instanța, verificând legalitatea aplicării sancțiunii a constatat că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. b) din Statutul - Cadru suspendarea dreptului de exercitare a vânătorii sau pescuitului sportiv, pe timp limitat de până la un an se dispune de Consiliul Asociaților la propunerea comitetului filialei (art. 30 lit. f din statut). Aceeași prevedere se regăsește și în statutul AJVPS Or, din actele dosarului, rezultă că, în speță, sancțiunea a fost luată de către Comitetul Filialei Tg. M din data de 08.01.2007, care nu avea o astfel de competență.
Cu privire la petitul referitor la acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 lei, prima instanța l-a respins, reținând că la săvârșirea abaterii a contribuit și reclamantul prin inacțiune, iar anularea sancțiunii s-a dispus pentru ale motive decât cele invocate de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat recurs, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii integral a acțiunii formulate, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod eronat instanța a reținut existența unei culpe a recurentului în săvârșirea abaterii, constând în aceea că ar fi avut obligația de a solicita îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul autorizației și prelungirea valabilității acesteia, recurentul precizând că nu există nicio obligație legală sau statutară care să stabilească o astfel de obligație în sarcina sa.
Recurentul a mai arătat că imediat ce a observat neregularitatea existentă în cuprinsul autorizației a adus această împrejurare la cunoștința organelor competente din cadrul AJVPS Mai mult, acesta a arătat că în sarcina sa nu poate fi reținută nici o abatere, fapt constatat și prin ordonanța din data de 10.09.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. în dosarul nr. 5543/P/2006,iar simplul fapt al anulării de către instanță a hotărârii prin care recurentul a fost sancționat face inutilă cercetarea existenței sau inexistenței vreunei culpe a acestuia.
În susținerea cererii privind obligarea intimatei la plata daunelor morale, recurentul a arătat că prin hotărârea Comitetului Filialei Tg. Ma A JVPS M privind suspendarea dreptului de practicare a vânătorii până la soluționarea plângerii penale, a fost grav prejudiciat, fiind pus în imposibilitatea de a mai practica activitățile la care era îndreptățit în calitate de membru al acesteia asociații. Recurentul a mai precizat că prin hotărârea menționată i s-a cauzat și un prejudiciu de imagine, fiind astfel discreditat în fața locuitorilor orașului M, în contextul în care recurentul deține funcția de viceprimar al acestuia oraș, fiind îndreptățit așadar la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit începând cu data sancționării și până la data ridicării acestei sancțiuni.
În drept, recurentul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ. art. 304 pct. 7 și 9.pr.civ.
Intimata Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Maf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a arătat că pe de o parte că recursul nu este motivat, neîndeplinind condiția legală a dezvoltării motivelor, printr-o minimă argumentare a criticilor în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează, iar pe de altă parte, intimata a arătat că sancțiunea aplicată recurentului nu a avut caracter abuziv ci statutar,prima instanță respingând în mod corect capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, reținând culpa recurentului, care avea obligația să cunoască prevederile legale privitoare la perioada de valabilitate a autorizației care i s-a emis și să solicite îndreptarea erorii și prelungirea valabilității ei.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, precum și a dispozițiilor art. 304 ind. 1. instanța de control judiciar constată următoarele:
Referitor la susținerile intimatei cu privire la faptul că recursul nu ar fi motivat, Curtea constată că motivele de recurs depuse de recurent cuprind argumente referitoare la criticile aduse sentinței atacate, atât în ceea ce privește starea de fapt reținută, cu referire la culpa acestuia și probele testimoniale care ar susține cele invocate de recurent, cât și încadrarea juridică a motivelor de recurs invocate, în cele prevăzute la art. 304 pct. 7 și 9.
Față de cele arătate anterior, urmează a fi înlăturate criticile formulate de intimată cu privire la neregularitatea formulării căii de atac în cauză, recursul declarat urmând a fi analizat pe fond.
În fapt, Curtea constată că la data de 21.09.2006, recurentul, posesor al permisului de vânătoare nr. 02904, solicitat eliberarea unei autorizații de vânătoare individuală a unui căprior, achitând taxa aferentă, iar filiala AJVPS Tg. M, i-a eliberat autorizația de vânătoare individuală nr. -/21.09.2006, pe baza căreia a fost autorizat să vâneze în perioada 21.09.2006 pe fondul de vânătoare nr. 49 denumit, locul, în prezența personalului împuternicit:, un număr de - un exemplar căprior mascul.
Din tabelul imprimat pe pagina a 2-a a autorizației, rezultă că, reclamantul, a efectuat un număr de 12 ieșiri pe fondul de vânătoare, în zilele de 22-25.09.2006; 04-06.10.2006 și 09-13.10.2006, însoțit de paznicul de vânătoare.
Cu ocazia unui supracontrol din data de 13.10.2006 autorizația recurentului a fost reținută, modificată în sensul precizării perioadei de valabilitate, respectiv 21.09.2006 - 10.10.2006, iar recurentul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj.
La data de 08.01.2007 Comitetul AJVPS M - Filiala Tg.-M a decis suspendarea dreptului recurentului de practicare a vânătorii până la soluționarea cauzei penale de către organele de cercetare penală.
Prin ordonanța din data de 10.09.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.-M s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în ceea ce-l privește pe, pentru fapta prev. de art. 34 alin. 1 pct. 1 lit. A din Legea nr. 103/1996,reținându-se lipsa intenției săvârșirii infracțiunii de braconaj.
Prima instanță a dispus anularea măsurii suspendării dreptului de a practica vânătoarea,reținând ca argumente în acest sens, pe de o parte reținând finalizarea cauzei penale cu soluția de scoatere de sub urmărire penală a recurentului la o dată anterioară finalizării litigiului în fața primei instanțe, iar pe de altă parte reținând că nu revenea în competența Comitetului Filialei Tg.-M să ia o astfel de măsură, ci Consiliului Asociaților,la propunerea comitetului, conform prevederilor statutare.
Din această perspectivă, susținerile recurentului în sensul că faptul anulării hotărârii prin care a fost sancționat face inutilă cercetarea existenței sau inexistenței vreunei culpe în sarcina acestuia, nu pot fi primite, întrucât verificarea culpei recurentului se justifică din perspectiva analizării cererii acestuia privind acordarea unor despăgubiri bănești pentru prejudiciul moral pretins suferit.
Așa cum recurentul a arătat prin chiar cererea de chemare în judecată, încă de la prima ieșire pe fondul de vânătoare, la data de 22.09.2006 a observat faptul că autorizația ce i-a fost eliberată conținea o eroare materială, în sensul că rubrica privind perioada de valabilitate a autorizației era completată necorespunzător, fiind precizată numai data de la care autorizația este valabilă, respectiv 21 septembrie 2006,însă a considerat că autorizația este valabilă până la sfârșitul sezonului de vânătoare la căprior,respectiv 15.10.2006, întrucât autorizația de vânătoare a fost verificată atât de către paznic cât și de către secretarul Filialei Tg.-M, care au considerat că este corect completată.
Potrivit art. 6 din Ordinul nr. 438/23.09.2002 emis de MAAP, autorizațiile de vânătoare se eliberează numai de către personal instruit, împuternicit în acest sens de conducerile unităților care gestionează fondurile de vânătoare și se completează citeț atât de personalul împuternicit de gestionarul fondului de vânătoare cât și de organizatorul acțiunii de vânătoare, personalul de vânătoare, însoțitor, precum și de vânător, în rubricile cerute de formular pentru faza premergătoare acțiunii de vânătoare, iar potrivit art. 10 din ordinul menționat, pentru autorizațiile de vânătoare individuale termenul de valabilitate este de 20 de zile de la data emiterii, cu posibilitatea prelungirii pentru încă 10 zile.
Față de cele reținute mai sus, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut faptul că autorizația de vânătoare individuală solicitată de reclamant, a fost completată necorespunzător, întrucât nu menționa perioada de valabilitate, culpa în săvârșirea abaterii reținute în sarcina reclamantului, aparținând atât gestionarului fondului de vânătoare - AJVPS M, cât și reclamantului recurent.
Acesta din urmă, în calitate de vânător, membru al AJVPS M, avea obligația să cunoască prevederile legale referitoare la perioada de valabilitate autorizației care i s- emis și să solicite îndreptarea erorii și prelungirea valabilității ei, însă, întrucât această eroare îi profita, recurentul a rămas în inacțiune.
În vederea analizării cererii de acordare a daunelor morale, instanța trebuie să aibă in vedere anumite criterii, respectiv importanta si gravitatea prejudiciului moral suferit, precum si criteriul echitătii, or, culpa reținută recurentului în sensul menționat anterior, justifică respingerea cererii privind acordarea de daune morale, reținând totodată,în acest context și faptul că recurentul nu a administrat nici un fel de probe pentru a dovedi prejudiciul moral pretins suferit,or acesta nu poate fi prezumat.
Prin urmare, instanța constată că sentința ce face obiectul prezentei analize cuprinde motivele pe care se sprijină și nu conține motive contradictorii ori străine de natura cauzei, nefiind incident cazul de modificare prev. de art. 304 pct. 7.pr.civ.
De asemenea, Curtea constată că nu este incident nici cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ. astfel că în temeiul prevederilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 224 din 01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul, cu domiciliul în -, jud. M, împotriva sentinței nr. 224/01.04.2008 a Tribunalului Mureș.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, din 09 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact.Sz.
2 exemplare
18.08.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
