Anulare act administrativ fiscal. Decizia 649/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 649
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G,cu sediul în-, împotriva sentinței nr. 291/02.03.3009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind reprezentantul recurentei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios fiscal de față:
Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul a solicitat instanței anularea adresei fiscale seria - nr.- din data de 28 03 2007, emisă de G, precum și obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme achitată, în cuantum de 1893 lei, precum si dobânda legala calculata de la data plații si pana la achitarea efectiva a sumei
Reclamantul și-a motivat acțiunea arătând că în luna martie 2007 achiziționat un autoturism marca Toyota pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească în România taxa specială în data de 28.03.2007; că a solicitat restituirea acestei taxe, dar cererea i-a fost respinsă, prin adresa nr.9988/2009 a
Reclamantul consideră nelegală decizia, față de prevederile art. 90 paragraf I din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene.
Prin sent. civ. nr. 291/02.03.2009, Tribunalul Galați a admis acțiunea cum a fost formulată reținând că suma plătită de reclamat nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, taxa trebuie restituită. Faptul că reclamantul a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România. Cum organul fiscal a refuzat în mod expres restituirea taxei încasate, adresa constituie acte administrative fiscale în sensul art-41 din OG 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală întrucât sunt emise de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ întrucât constituie acte administrative în înțelesul art. 2 alin 1 lit. c din Legea 544, urmând a fi anulata.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta fost obligată să achite si folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod Civil, respectiv dobânda legală calculată conform art. 3 alin 3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii integrale si efective.
In cauza de față nu a fost necesară declanșarea procedurii prejudiciare prevăzută de art. 234 din Tratatul CEE in fata Curții de Justiție Europene, întrucât pentru tribunal nu există nici un dubiu cu privire la incompatibilitatea dintre dreptul național si dreptul comunitar aplicabil în speța de față. De altfel, pe rolul instanței europene s-au aflat două cauze asemănătoare - si (Ungaria) si (Polonia).
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtă, instanța reține că este nefondată, pentru următoarele motive:
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite.
În acest context, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța mai reține, în context, cu noua taxă instituită de OUG nr.50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
În ultimul rând, instanța reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.2 din Constituție.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice B, invocând motive de netemeinicie și nelegalitate, constând în analiza insuficientă a probelor cauzei, care, a condus la aplicarea greșită a legii.
Se susține că prima instanță s-a substituit puterii legislative, creând o nouă lege, contribuind decisiv la încălcarea legii române în vigoare.
Sub un alt aspect, instanța trebuia să observe că acțiunea este inadmisibilă în raport de disp.art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Pe cale de excepție, s-a invocat și lipsa calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice, având în vedere că, instituția ca atare, este un încasator al unor fonduri ordonanțe de stat.
În sfârșit, un ultim motiv de recurs, se referă la competența instanței, susținându-se încălcări ale art.10 alin.1, apreciindu-se competența Curții de APEL GALAȚI, ca primă instanță, întrucât, în cauză, este atacat un act administrativ emis de o autoritate publică centrală privind codul fiscal, precum și încălcări ale nr.OUG50/2008 privind taxa de poluare.
În examinarea motivelor de recurs, Curtea, va avea în vedere normele juridice interne referitoare la chestiunea dedusă judecății cât și cele ale dreptului comunitar, cu caracter obligatoriu.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În luna martie 2007 achiziționat un autoturism marca Toyota pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească în România taxa specială în data de 28.03.2007; că a solicitat restituirea acestei taxe, dar cererea i-a fost respinsă, prin adresa nr.9988/2009 a
Problema de drept care se pune în cauză este dacă legislația internă potrivit căreia reclamantul ar datora taxa pe poluare este compatibilă cu prevederile legislației internaționale și comunitare.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3).
Autoturismul reclamantului intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin. 2 și art. 9 alin.1).
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, sau între autoturismele noi și cele second-hand.
Deoarece această ordonanță a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă ca taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).
Rezulta că, în conformitate cu dispozițiile legale anterior indicate, pentru autovehiculul în cauză, reclamantul datorează taxa de poluare, la prima înmatriculare in România.
Art. 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism second hand produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România
OUG nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel din acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În legătură cu inadmisibilitatea acțiunii în raport de disp.art.5 pct.2 din Legea nr.554/2004, Curtea constată că, referirea la textul citat, excede obiectului cauzei.
Față de aceste considerente, văzând disp. art. 312.pr.civ. urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G,cu sediul în-, împotriva sentinței nr. 291/02.03.3009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 16.06.2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2 ex./10.07.2009
Fond -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
