Anulare act administrativ fiscal. Sentința 65/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 65
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER - - -
XXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 25 martie 2008, privind judecarea acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, având ca obiect anulare act administrativ.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 25 martie 2008,care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Curții de APEL CRAIOVA - Secția contencios administrativ și fiscal sub nr.784/A/2004, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Ministerul Apărării Naționale, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea Ordinului nr.MP.280/15.03.2004, emis de Ministrul Apărării Naționale.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că până la data de 20.03.2004 a deținut funcția de șef secție reparații blindate și tehnică de geniu în cadrul 01136 C și ca urmare a propunerii din data de 18.02.2004 a Consiliului de Judecată al Comandamentului Corpului 1 Armată Teritorială a fost trecut în rezervă prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale MP. 280/15.03.2004.
S-a mai susținut că ordinul contestat este abuziv, nefondat, vătămându-i grav drepturile și interesele sale recunoscute de lege și că măsura radicală luată împotriva sa este mult prea aspră în raport cu faptele ce i-au fost imputate.
Reclamantul a precizat faptul că motivul trimiterii sale în fața Consiliului de judecată a fost reprezentat de reținerea în sarcina sa a săvârșirii următoarele fapte: dezinteres în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu, comiterea de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale.
Prin propunerea adresată ministrului de către consiliul de judecată, în urma dezbaterilor ce au avut loc la data de 18 februarie 2004, s-a solicitat trecerea sa în rezervă, neținându-se cont de apărările făcute în cauză și de rezultatele obținute anterior.
S-a mai arătat că nu s-a avut în vedere de către Consiliul de Judecată că reclamantul a încercat să se opună ordinelor ilegale, că activitatea sa anterioară a fost apreciată cu calificativul "foarte bine" și nici situația sa personală.
Reclamantul a precizat că împotriva hotărârii Consiliului de judecată a formulat contestație privind procedura de desfășurare a ședinței de judecată, însă răspunsul primit a fost evaziv și că ulterior s-a adresat prin memoriu Ministerului Apărării Naționale, căruia i-a învederat situația sa, solicitând să nu aprobe propunerea de trecere în rezervă.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.1 din legea nr.29/1990.
În dovedirea acțiunii au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: memoriu, copie de pe adresa înaintată Ministerului Apărării Naționale Comandantului UM.01136 C, copie de pe contestația formulată de reclamant, de pe hotărârea pronunțată de consiliul de judecată, copia procsului verbal ședință, copia referatului întocmit în dosarul G/S/655 din 10.02.2004, copia fișei postului, copia Ordinului Comandantului Corpului I Armata Teritorial nr.CJ.4, adresa Parchetului Militar Timișoara, prin care s-a comunicat scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului și Ordonanța din 14 august 2007 Parchetului Militar Timișoara.
La data de 02.07.2004, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat suspendarea judecării cauzei în temeiul art.244 alin.1 Cod pr.civilă, susținând că prin rezoluția din data de 13.05.2004 a Parchetului Militar Craiovas -a dispus începerea urmăririi penale față de reclamant.
S-a invocat de către pârât excepția neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamant, solicitându-se respingerea acțiunii ca inadmisibile.
Pe fondul cauzei, pârâtul a susținut că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, întrucât în cazul acestuia s-a urmat procedura legală de trecere în rezervă, nefiind încălcată vreo condiție de fond sau de formă la emiterea ordinului.
În apărare, pârâtul a depus la dosar adresa nr.9/P/2004 a Parchetului Militar Craiova.
Prin încheierea pronunțată la data de 08.07.2004 a fost respinsă cererea de suspendare a judecății formulată de către pârât.
Prin sentința nr.45 din 28.01.2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - Secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea reclamantului, s-a anulat Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. 280 din 15 martie 2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naționale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr.4042/27.06.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Ap.N, s-a casat sentința atacată, precum și încheierea pronunțată în ședința publică din 8 iulie 2004 și, pe cale de consecință s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza dispozițiilor art.244 pct.2 Cod pr.civilă.
Prin cererea înregistrată sub nr.30736/17.10.2007 la Înalta Curte de Casație și Justiție, reclamantul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, învederând că a încetat motivul suspendării, întrucât prin Ordonanța din data de 14.08.2007 a Parchetului Militar Timișoaras -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia.
La data de 14.01.2008, reclamantul a depus la dosar Ordonanța Parchetului Militar Timișoara din data de 14.08.2007.
La data de 04 februarie 2008, pârâtul a depus la dosar Ordinul nr.MP.280(15.03.2004 al Ministrului Apărării Naționale, precum și documentația ce a stat la baza emiterii acestuia, respectiv: note de ședință, Regulamentul 8 al consiliilor de judecată, dosarul cauzei privind chemarea în fața consiliului de judecată a maiorului inginer din 173 al 2 "Sud", care cuprinde:dovada de luare la cunoștință de conținutul integral al dosarului cauzei, ordinul comandantului 1A.nr.G/S 271 din 21.01.2004, Referat privind pe maiorul ing.(Tc.Au), șef secție reparații blindate și tehnică de geniu la 173 /Baza 2 "Sud", Notele explicative ale ofițerului, cu documentele anexate de acesta pentru susținerea cauzei, Notele explicative ale persoanelor implicate, precum și a celor care au cunoștință de situațiile cercetate, Concluzii parțiale rezultate din cercetarea administrativă a comisiei 2 "Sud" și notele explicative date în fața acestei comisii de către persoanele implicate și cele care au cunoștință de situațiile cercetate, Copie de pe Raportul contabilului șef al UM.02450 B privind neregulile constatate la 173. în urma controlului desfășurat în perioada 06.- 08.01.2004, nr.127 din 20.01.2004, cu copiile unor documente justificative, copie de pe Fișa matricolă a ofițerului și aprecierile de serviciu în perioada 1999-2003, copie de pe Fișa postului în care este încadrat ofițerul, copie de pe documente relevante în cercetarea cauzei.
Examinând cu prioritate, în condițiile art.137 alin.1 Cod pr.civilă, excepția neîndeplinirii procedurii prealabile administrative ce a fost invocată de către pârât în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Astfel, prin acțiunea introductivă astfel cum a fost precizată reclamantul a contestat Ordinul nr.MP. 280/15.03.2004, precum și propunerea de trecere în rezervă adoptată prin Hotărârea Consiliului de judecată al UM.02450 B la data de 18.02.2004.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat contestație (fila nr.21 dosar fond), iar cu adresa nr.CR 12/25.02.2004, emisă de - UM. nr.02450 Bis -a comunicat reclamantului că a fost respinsă contestația ca nefondată.
De asemenea, la data de 27.02.2004, reclamantul a adresat un memoriu către ministrul apărării naționale, acesta fiind înregistrat sub nr.15745 la - Secretariatul General, prin care a solicitat să nu fie aprobată propunerea de trecere în rezervă adoptată de Consiliul de Judecată al UM.02450 B din data de 18.02.2004.
Pârâtul nu a comunicat răspuns la solicitarea reclamantului, iar la data de 15.03.2004 a fost emis Ordinul de trecere în rezervă.
Potrivit dispozițiilor art.6 din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare "În exercitarea atribuțiilor ce le revin potrivit legii și prevederilor regulamentelor militare, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii sunt investiți cu exercițiul autorității publice".
Art.1 alin.1 din Legea 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici prevede că "prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, denumite în continuare raporturi de serviciu.
Art.2 alin.1 din același act normativ stipulează că "funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administrația publică centrală, administrația publică locală și autoritățile administrative autonome".
Cadrele militare nu sunt exceptate de la aplicarea în completarea statutului propriu, aprobat din Legea nr.80/1995 - a prevederilor Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care stabilesc prin art.109 competența instanței de contencios administrativ.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispozițiile art.95 din Legea nr.188/1999, în cazul eliberării sau al destituirii din funcție, funcționarul public poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului de eliberare sau de destituire din funcție, în termen de 30 de zile de la comunicare.
După cum se observă, legea funcționarului public conține o normă expresă și specială, potrivit căreia actul de eliberare din funcție se contestă la instanța de contencios administrativ.
Această normă derogă de la dispozițiile art.5 din Legea nr.29/1990, care prevăd efectuarea procedurii prealabile, fiind aplicabilă cazului în speță în virtutea principiului lex specialia generalibus derogant.
Prin urmare, în speță nu era necesară parcurgerea unei proceduri administrative prealabile, legea specială prevăzând accesul direct la instanța de contencios administrativ competentă.
Față de cele expuse, urmează să fie respinsă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la fondul cauzei, instanța reține în fapt următoarele:
Prin Ordinul Comandantului Corpului 1 Armată Teritorial nr.CJ.4 din data de 21.01.2004, în temeiul dispozițiilor art.35 din Legea nr.80/1995, art.8 alin.1, art.10 și art.22 din Regulamentul Consiliilor de Judecată, s-a dispus trimiterea în fața consiliului de judecată a reclamantului, inginer (45629) șef secție reparații blindate și tehnică de geniu la 173 al de "Sud", pentru "dezinteres în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu și comiterea de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale".
Prin Hotărârea nr.G/758/18.02.2004, pronunțată de Consiliul de judecată din cadrul - Corpul 1 Armată Teritorial s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului.
S-a reținut că reclamantul "a acceptat scăderea de piese și materiale pe bonurile de consum, fără ca acestea să intre în procesul de reparație a tehnicii militare, în special prin încărcarea notelor de comandă, contrar prevederilor Ordinului 8/1999, privind organizarea și conducerea evidenței bunurilor aflate în administrarea Ap.N; a acceptat efectuarea unor lucrări de reparații de nivel superior celor înscrise în ordinul de reparație, contrar prevederilor Ordinului 30/2002 pentru aprobarea Legii nr.11/2002; ca membru al comisiei de recepție pe unitate a bunurilor materiale a semnat recepția bunurilor înscrise în nr.-, cu toate că bunurile nu au ajuns în unitate, contrar prevederilor Ordinului 8/1999, neparticiparea efectivă la activitatea de casare a bunurilor materiale și acceptarea semnării proceselor verbale fără a verifica dacă aceasta s-a executat real; executarea unor ordine ilegale primite de la fostul comandant al unității, contrar prevederilor art.8 lit.b din Legea nr.80/1995, privind statutul cadrelor militare".
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat contestație, arătând că nu au fost respectate prevederile de procedură stipulate în "Regulamentul Consiliilor de Judecată".
Cu adresa nr. 12/25.02.2004, - UM nr.02450 Bac omunicat reclamantului că i-a fost respinsă contestația, întrucât "capetele de acuzare pentru care a fost trimis în fața Consiliului de judecată s-au confirmat, fără dubii".
La data de 27.02.2004, reclamantul a adresat Ministerului Apărării Naționale un memoriu prin care a solicitat să nu fie aprobată propunerea de trecere în rezervă adoptată de Hotărârea Consiliului de judecată al B din data de 18.02.2004, arătând că sancțiunea aplicată este mult prea aspră în raport de caracterul, gravitatea abaterii, împrejurarea în care a fost săvârșită și comportarea sa anterioară.
La data de 15 martie 2004, Ministrul Apărării Naționale a emis Ordinul nr.280, prin care în temeiul art.43 alin.1 lit.b din Legea nr.80/1995, privind statutul cadrelor militare, începând cu data de 20.03.2004, reclamantul a fost trecut în rezervă prin aplicarea art.85 alin.1 lit.j din aceeași lege.
Potrivit adreselor nr.9/P/04.06.2004 și nr.9/P/25.01.2005 ale Parchetului Militar Craiova, împotriva reclamantului s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea unor infracțiuni în legătură cu serviciul.
Prin Ordonanța pronunțată în dosarul nr.48/P/2007 al Parchetului Militar Timișoara, la data de 14.08.2007, s-a dispus în temeiul dispozițiilor art.228 alin.4, art.249, art.38, 42 și 45 alin.1, art.10 lit.b și d Cod pr.penală: 1) scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului (învinuit în cauză) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.215 Cod penal cu aplicarea art.41 Cod penal, art.289 cu aplicarea art.41 Cod penal și art.291 cu aplicarea art.41 Cod penal; 2) neînceperea urmăririi penale în cazul faptelor constatate prin procesele verbale de cercetare administrativă cu nr.1590 din 12.04.2004, nr.2468/22.08.2005 și respectiv nr.2469/22.08.2005 ale UM.02494 Tîrgoviște și UM.01136
În raport de cele reținute, se apreciază că acțiunea reclamantului este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.85 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, "ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații: i) când manifestă dezinteres în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu sau în perfecționarea pregătirii lor militare și de specialitate; j) când comit abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale".
În speță, elementele constitutive ale acestor pretinse abateri disciplinare, care în opinia organului emitent al actului administrativ sancționator ar fi fost săvârșite de către maiorul inginer, șef secție reparații blindate și tehnică de geniu din cadrul UM.01136 C, nu sunt întrunite.
Atât Raportul nr.127/20.01.2004, cu privire la controlul modului de gestionare a resurselor financiare și materiale la UM.01136 C (fila nr.94 din dosar), cât și referatul încheiat la data de 10.02.2004, ce face parte integrantă din dosarul de cercetare disciplinară a reclamantului (fila nr.39 din dosar) și hotărârea Consiliului de judecată pronunțată la data de 18.02.2004 (fila nr.37 din dosar), se referă la "dezinteresul manifestat de reclamantul în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu și comiterea de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale, fapte care prin natura lor au favorizat și creat premizele producerii unor pagube importante patrimoniului unității, precum și obținerea unor foloase necuvenite de către fostul comandant al unității ".
S-a precizat că din cercetările efectuate în dosarul cauzei maiorului, au rezultat condițiile în care s-au produs abaterile, respectiv: "climatul de muncă necorespunzător din unitate și încălcările prevederilor legale au fost generate de exercitarea neregulamentară a actului de comandă de către fostul comandant al unității - lt.col; în numeroase rânduri prin ordinele primite șefii de secții erau puși în situația de a acționa în afara cadrului regulamentar, în unele situații cu concursul și sub presiunea reprezentantului organului de audit colonel - activitatea de ansamblu desfășurată de șeful secției reparații blindate și tehnică de geniu dus la îndeplinirea planului de producție al unității, conform cerințelor și atribuțiilor funcției".
Dar din același referat întocmit în dosarul privind cercetarea disciplinară a reclamantului rezultă că: "în toate funcțiile deținute ofițerul a fost apreciat cu calificativul "foarte bun"; ofițerul și-a îndeplinit constant sarcinile de serviciu cu rezultate foarte bune; ofițerul s-a preocupat permanent de organizarea activității de producție, de realizarea zilnică a planului afectat, de a crea un cadru de ordine și disciplină regulamentară în compartiment. A urmărit încadrarea judicioasă cu sarcini a atelierelor din subordine; s-a preocupat de buna desfășurare a activității de executare a unor lucrări de reparații de calitate la tehnică blindată și auto, ofițerul fiind chiar recompensat cu salariu de merit și alte drepturi bănești".
Pe de altă parte, atât în cercetarea administrativă, câr și în cea penală, s-a evidențiat faptul că factorul esențial, determinant al abaterilor imputate reclamantului au fost ordinele și climatul de muncă necorespunzător, ordine pe care ofițerul a fost nevoit să le execute într-un climat dominat de teama de represalii, fără a urmări și realiza nici un folos personal.
În principal, ceea ce i s-a imputat reclamantului prin referatul de cercetare administrativă a fost faptul că "a acceptat sistemul de lucru impus în cadrul unității de către fostul comandant.
Prin urmare, reclamantul a trebuit să execute unele ordinele nelegale ale comandantului, situație de natură a fi încadrată de dispozițiile art.8 din Legea nr.80/1995, care reglementează îndatoririle principale ale cadrelor militare, respectiv la litera "b" să execute întocmai și la tip ordinele comandanților și ale șefilor".
Obligația ofițerului de a executa ordinele comandantului este prevăzută și în cuprinsul regulamentelor militare, potrivit art.13 alin.2 din Regulamentul 1/2000, comandantul fiind cel care poartă întreaga răspundere pentru legalitatea și urmările ordinelor sale.
Nici în cuprinsul referatului și nici în hotărârea Consiliului de judecată nu se menționează în ce ar consta neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau dezinteresul în exercitarea acestora de către reclamant.
Rezultă fără echivoc din actele ce au stat la baza cercetării disciplinare că reclamantul nu a manifestat dezinteres în executarea atribuțiilor de serviciu. Așa încât se constată că în mod neegal s-a reținut în sarcina reclamantului abaterea reglementată de dispozițiile art.85 alin.1 lit.i din Legea nr.80/1995.
Cu privire la cea de-a doua abatere reținută în sarcina reclamantului, constând în comiterea de "abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale", se apreciază că faptele acestuia de a executa unele ordine primite într-un climat de presiune instituit prin actul de comandă, nu pot fi încadrate în categoria celor prevăzute de art.85 lit.j din Legea nr.80/1995.
Cu toate că în legea privind statutul cadrelor militare nu este definită noțiunea de "abateri grave", aceasta presupune încălcări repetate, cu vinovăție a regulamentului militar și exercitarea abuzivă a atribuțiilor și sarcinilor de serviciu.
Gravitatea abaterilor ce au fost imputate reclamantului a fost reținută de către pârâtul N, în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, și prin aceea că organele penale au demarat procedura de urmărire penală împotriva maiorului, dispunând măsuri în acest sens.
Așa cum rezultă din Ordonanța nr.48/P/2007 a Parchetului Militar Timișoara, în temeiul art.10 lit.b și d Cod pr.penală, art.228 alin.4, art.249, art.38, 42 și 45 alin.1 Cod pr.penală, reclamantul și alte cadre militare au fost scoși de sub urmărire penală pentru infracțiunile de înșelăciune, fals intelectual și uz de fals, prevăzute de dispozițiile art.215, art.289 și art.291 din Codul penal.
S-a constatat că prin Ordonanța nr.58/P/2004 și 100/P/2004 ale fostului Parchet Militar Craiova, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților, întrucât nu s-a reținut săvârșirea vreunei infracțiuni în sarcina acestora, apreciindu-se că în lipsa unei pagube certe constatate cu prilejul inventarierii, inventariere care s-a desfășurat potrivit normelor legale, nu poate fi reținut faptul că materialele folosite la lucrările efectuate în interesul personal al comandantului unității au aparținut unității.
S-a mai constatat că, deși au existat deficiențe, împrejurările concrete în care acestea s-au produs, nu pot fi de natură să atragă răspunderea penală.
Nu în ultimul rând, trebuie reținut faptul că de la data la care s-au efectuat cercetările și reclamantul a fost trecut în rezervă, comisia de cercetare administrativă a UM.02494 nu încheiase activitățile de verificare, concluziile privind legalitatea activităților desfășurate și a eventualelor pagube produse urmând să fie cunoscute la finalizarea cercetărilor (fila 41 verso din dosar).
Prin urmare, judecarea și sancționarea extremă a reclamantului, în absența unui raport de cercetare final, în care să fi fost concretizate activitățile desfășurate de reclamant și eventualele pagube produse ca urmare a acestora, apare ca fiind lipsită de temeinicie, în condițiile în care, chiar în raportul preliminar al cercetării se preciza că reclamantul și-a îndeplinit corespunzător activitatea și nu a profitat cu nimic din acțiunile imputate.
De aceea, se apreciază că în speță nu s-a dovedit comiterea unor fapte grave, săvârșite cu vinovăție care, în sensul legii să constituie "abateri grave" de la regulamentele militare și de la alte dispoziții legale, de natură să atragă cea mai aspră sancțiune ce putea fi aplicată reclamantului, în temeiul Legii nr.80/1995.
Este adevărat că în activitatea reclamantului s-au constatat deficiențe, dar au fost relevate și rezultate bune concretizate în actele depuse la dosar.
Pentru a se lua măsura trecerii în rezervă, conform art.85 din Legea nr.80/1995, trebuia să fi fost săvârșite abateri grave repetate, ori reclamantul nu are nici o altă sancțiune disciplinară.
Pe de altă parte, la individualizarea sancțiunii disciplinare nu au fost avute în vedere cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în serviciu a reclamantului, precum și inexistența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare.
Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr.MP.280/15 martie 2004 este nelegal, întrucât nu respectă cerințele impuse de lege pentru individualizarea sancțiunii disciplinare și referitor la sancțiunea trecerii în rezervă, aceasta fiind mult prea severă în raport cu faptele reținute în sarcina reclamantului prin hotărârea Consiliului de judecată din data de 18.02.2004.
Pentru cele expuse, se apreciază că acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantului este întemeiată și, în consecință, în temeiul art.1 și 11 Legea nr.29/1990,în vigoare la data sesizării instanței, actul administrativ contestat va fi anulat, cu privire la sancțiunea aplicată reclamantului de trecere în rezervă în baza art.85 lit.i, j din legea nr.80/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în C, Calea,.317 B,.1,.6, Județul D, împotriva pârâtului MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE.
Anulează Ordinul nr.280/ 15 martie 2004, emis de Ministrul Apărării Naționale cu privire la sancțiunea de trecere în rezervă aplicată reclamantului.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 martie 2008.
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 4 ex/03.04.2008
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu
