Anulare act administrativ fiscal. Decizia 65/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.65/
Ședința publică de la 22 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE G- DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE V și AUTORITATEA NAȚIONALA A VĂMILOR- PRIN DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE G, împotriva sentinței nr. 447 din 30.06.2008 pronunțată de Tribunalului Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta AUTORITATEA NAȚIONALA A VĂMILOR- PRIN DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE G, consilier juridic, în baza delegației nr. 1875/2009 pe care o depune la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei, consilier juridic, arată că a declarat recurs, solicitând modificarea sentinței civile nr.447 /2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea și respingerea acțiunii formulată de intimata SC SRL împotriva procesului verbal de control din 20.12.2007 și a deciziei nr.1/03.01.2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, acte emise de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale V și a Deciziei nr.14/2008 a DGFP V, pentru considerentele arătate pe larg în motivele de recurs depuse la dosar. Consideră că prin acuzațiile aduse autorității vamale instanța de fond a interpretat în mod greșit cauza dedusă judecății schimbând înțelesul vădit al acesteia,(art.304 pct.8C. pr.civ.) prin subordonarea interesului general al statului interesului particular al unui agent economic.
Astfel consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut că autoritatea vamală nu a acordat sprijin agentului economic în rezolvarea situației sale. În acest sens susține că reclamanta intimată avea posibilitatea de a plăti drepturile vamale datorate statului român, atunci când acestea au devenit exigibile și să le recupereze din retenția și vânzare mărfurilor contractante în baza normelor de drept comercial.
Tot în același sens arată că demersurile internaționale făcute de reclamanta intimată în sensul de a-și rezolva o problemă contractuală proprie nu sunt și nu pot fi relevante pentru plata impozitelor datorate statului care nu a fost parte în contract și legea nu prevede scutiri de la plata impozitelor în aceste cazuri.
Concluzionând solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii formulate de intimata SC SRL
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, concluziile orale ale părților, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Vrancea, modificată la termenul din 15.04.2008, SC F, a solicitat anularea Deciziei nr.14/02.04.2008 a DGFP V și a Deciziei G -Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale V nr.1/3.01.2008, în baza prevederilor obligațiilor suplimentare stabilite prin procesul -verbal de control din 20.12.2007 și Decizia nr.1/3.01.2008.
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr. 447/30 iunie 2008 admis acțiunea.
S-a reținut în motivare că organele vamale au desfășurat un control soldat cu procesul verbal din 20.12.2007, asupra operațiunilor în regim vamal de perfecționare activă aflate în derulare de reclamantă și prin care au fost importate mărfuri - țesături și accesorii - în România de la partener englez.
Mărfurile fiind abandonate, reclamanta a dispus expedierea acestora în țara de origine - Marea Britanie - lucru imposibil de realizat datorită faptului că beneficiarul extern nu a mai putut fi identificat la sediul cunoscut sau în altă parte.
Așa fiind reclamanta a făcut oferta de preluare sub forma donației către statul român, formulând cerere de abandon, concomitent cu solicitarea de închidere a operațiunilor aflate sub regim de perfecționare activă, la care însă nu a primit răspuns.
Cu toate acestea organele vamale au calculat obligații suplimentare de plata în sumă totală de 61.430 lei, considerându-se că nu au fost prezentate de reclamantă, documente justificative pentru închiderea operațiunilor respective, fiind emisa Decizia nr.1/30.01.2008
Contestația reclamantei a fost respinsă prin Decizia nr.14/2.04.2008 emisă de DGFP
Prima instanță a reținut în cauză incidența art.11 pct.1 lit.a din Codul vamal și art.192 al.1 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal aprobat prin HG nr.1114/2001, precum și faptul că prin sentința civilă nr.148/2008 a Judecătoriei Focșani, partenerul extern a fost obligat față de reclamantă la plata sumei de 7.370,70 lire sterline, ce nu a putut fi recuperată pentru că, aceasta nu a mai fost găsit.
S-a mai reținut că anterior expirării termenului de 17.12.2007 fixat de organele vamale pentru închiderea operațiunilor, societate reclamanta a inițiat procedura de expediere a mărfurilor partenerului englez Miss, dar această procedură presupunând acceptul acestuia, nu a putut fi finalizată pentru același considerente al neaflării sediului său.
Reclamanta a solicitat sprijin în mod repetat pentru închiderea importului temporar, făcând cunoscută situația de bunuri abandonate a mărfurilor, demersuri rămase fără rezultat.
SC SRL, făcând dovada ca nu a acționat cu rea - credință, instanța a admis contestația.
Împotriva sentinței au declarat recurs G, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Generală a Finanțelor Publice V, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În recursul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale G se susține că instanța de fond a interpretat greșit cauza dedusă judecății schimbând înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia, prin subordonarea interesului general al statutului interesului particular al unui agent economic.
Astfel, instanța nu a lămurit suficient de convingător, neluarea în considerare de către autoritățile vamale a abandonului mărfii în vamă, așa cum a fost solicitat de reclamanta.
Or, pentru a se recurge la această procedură trebuia ca ea sa se producă anterior liberului de vamă acordat contestatoarei.
Reclamanta nu poate invoca imposibilitatea rezolvării unei relații contractuale proprii pentru a justifica neplata impozitelor datorate statului, având posibilitatea de a plăti drepturile vamale datorate statutului la termenul scadent și apoi să le recupereze prin reținerea și vânzarea mărfurilor.
Sub un alt aspect, procesul verbal de control nu constituie prin el însuși un act de impunere fiscală, pe baza lui întocmindu-se doar un act administrativ fiscal, respectiv, decizia pentru regularizarea situației, astfel încât având în vedere și disp. Ordinului nr.7521/2006, împotriva acestui act, se formula plângere prealabilă în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004, astfel că neprocedându-se în acest fel, contestația formulată este inadmisibilă fapt neobservat de instanța de fond.
In recursul DGFP G, se invocă faptul că stingerea datoriei vamale, operează numai dacă situațiile prevăzute la art.1 lit.d - h, s-au produs înainte de acordarea liberului de vama, în cazul mărfurilor declarate pentru un regim vamal ce implică obligația de plată a drepturilor.
In cauză, SC SRL, nu a încheiat regimul vamal suspensiv de perfecționare activă cu suspendare, în termenul acordat de organele vamale, respectiv pana la 31 decembrie 2006 și nici nu a solicitat prelungirea termenului pentru încheierea regimului vamal suspensiv, motiv pentru care s-a constatat încălcarea disp.art. 95 al.1 din Codul vamal aprobat prin Legea nr. 141/1997 în vigoare până la 18.06.2006, dispoziții preluate de Legii nr.86/2006 ale art.138.
Instanța nu a avut în vedere și disp.art.111 al.2 din Legea nr.86/2006 în sensul că autoritatea vamală are dreptul să refuze o declarație de abandon în favoarea statului, când consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, sau că mărfurile în cauză ar presupune cheltuieli din partea statului.
Tot asemenea, greșit s-a reținut și faptul că reclamanta a făcut demersuri pentru expedierea mărfurilor către partenerul extern, deși în realitate, societății i s-a acordat un nou termen pentru încheierea regimului vamal suspensiv, termen nerespectat de aceasta.
Recursurile s-au declarat în termen legal și sunt scutite de taxe de timbru.
Recursurile sunt nefondate.
Din procesul verbal de control întocmit la 20 decembrie 2007, rezultă că pentru operațiunile suspensive în regim de perfecționare activă, efectuate în baza autorizațiilor de perfecționare activă ce cuprind perioada anilor 2005-2006, nu au fost prezentate de conturile justificative pentru încheierea operațiunilor în cadrul termenului acordat, motiv pentru care au fost calculate drepturile de import și TVA datorate pentru cantitățile de marfă rămase în urma perfecționării mărfii importate, conform art.111 al.2 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României, art.157 al.3-5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și actul de aderare-anexa V4 Uniunea Vamală pct.15 și 16 si Legea nr.8/1994.
Pornind de la acest act primar de constatare, Curtea observă că ambele recurente sunt în dificultate în determinarea legii aplicabile regimului vamal suspensiv de perfecționare activă, făcând referiri atât la disp.Lg.141/1997 privind Codul vamal al României, cât și la HG nr.1114/2001 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal, cât mai ales la dispozițiile legii nr.86/2006 privind Codul Vamal al României publicat în nr.350 din 19 aprilie 2006 și HG 707/2006 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a Codului Vamal, și sub acest aspect motivarea recursurilor este ambiguă și imprecisă.
Curtea, va avea în vedere determinarea legii, aplicabile în cauză, disp.art. 660 din HG nr.707/2006 care prevăd că operațiunile pentru care s-au depus declarații vamale sub regimul prevăzut în reglementările vamale anterioare prezentului regulament se derulează și se încheie în conf. cu acele reglementări.
La pct.2 de sub acest articol se prevede că autorizațiile emise în temeiul reglementărilor vamale anterioare prezentului regulament își păstrează valabilitatea.
Așa fiind, lege aplicabilă cauzei de fata este 141/1997 si HG 1114/2001, în raport de care urmează a fi examinate motivele de recurs.
În referire la recursul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale G în nume propriu și pentru, prin care este invocată inadmisibilitatea contestației sub cuvânt, că împotriva procesului verbal de control din 20.12.2007 nu a fost formulată plângere prealabilă în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004 se apreciază ca această critică este nefondată.
La dosarul de fond fila 23, este depusă cererea de modificare a acțiunii prin care se solicită anularea deciziei de impunere, a deciziei de soluționare a contestației dar și a procesului verbal de control care, a reținut în sarcina contestatoarei obligații suplimentare de plată, materializate în decizia de impunere.
Chiar și în ipoteza în care nu s-ar fi solicitat expres anularea actului de control, această chestiune este subînțeleasă câtă vreme, decizia de impunere este anulată.
Raționamentul invocat este valabil și pentru situația în care anularea acestui act nu s-a cerut în fața Biroului de soluționarea contestațiilor de pe lângă DGFP V.
În ce privește procedura abandonului în vamă, în mod greșit s-a făcut referire la acest aspect, cu trimitere la dispozițiile Legii nr. 86/2006, neaplicabile cauzei de față, dar reținute în parte, de instanța de fond.
În aceste condiții vor fi avute în vedere alte apărări pertinente ale contestatoarei în justificarea imposibilității obiective de depunere a documentației necesare închiderii regimului suspensiv de perfecționare activă.
Instanța de fond a avut în vedere, repetatele demersuri făcute de contestatoare în vederea expedierii mărfurilor către partenerul extern, atestate de corespondența purtată dar și de o hotărâre judecătorească respectiv sentința civilă nr.148/2008 a Judecătoriei Focșani prin care, același partener a fost obligat la daune pentru reclamantă, în condiții similare, făcând referire la art.111 pct.2 lit.a din Legea nr.141/2007 și art.192 al.1 din HG 1114/2001, motivări însușite de
În recursul DGFP V, contrar celor susținute de autoritățile vamale s-a făcut referiri explicite la dispozițiile codului vamal anterior, invocându-se culpa contestatoarei în neînchiderea regimului vamal în termenul acordat.
Un prim aspect neavut în vedere este cel legat de împrejurările obiective în care s-a aflat contestatoarea, care a dovedit cu probe că nu s-a aflat în poziția de parte aflată în culpă în legătură cu o obligație asumată.
Dimpotrivă, prin aceeași corespondență s-a făcut dovada că a solicitat sprijinul autorităților implicate pentru rezolvarea situației, punând la dispoziție și o marfă ce trebuia preluată de partenerul extern.
Un al doilea aspect ignorat de recurentă este acela referitor la folosirea alternativă a dispozițiilor Codului vamal anterior și apoi în forma modificată, astfel că din acest punct de vedere nu există o reală critică a sentinței pronunțate, controlul judecătoresc neputând fi efectuat alternativ de o dispoziție legală sau alta.
În condițiile cauzei de față, Curtea va reține ca, organele de control nu au avut în vedere toate împrejurările de fapt și de drept invocate de parte, nu a făcut o analiză corectă pentru fiecare import în parte și drept urmare s-a rezumat la calcularea unor obligații suplimentare în mod aleatoriu, motiv pentru care soluția de desființare a tuturor actelor întocmite de autoritatea vamală și fiscală este legală și temeinică.
Față de cele expuse, Curtea, văzând si art. 312. pr.civ. va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE G- DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE V și AUTORITATEA NAȚIONALA A VĂMILOR- PRIN DIRECTIA REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE G, împotriva sentinței nr. 447 din 30.06.2008 pronunțată de Tribunalului Vrancea în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./17.02.2009
Tehnored./2ex./18.02.2009
Fond -
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
