Anulare act administrativ fiscal. Decizia 659/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 659/
Ședința publică din 16 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul Consiliul Județean H, cu sediul în M C, P-ța - nr.5, județul H, împotriva sentinței nr.617/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Instanța revine asupra dispoziției de timbrare și apreciază că nu era necesar să se timbreze recursul deoarece obiectul cauzei vizează venituri publice.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 617 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Harghitaa admis acțiunea formulată de reclamanta M C în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean H, a dispus anularea Dispoziției nr. 459/2007 emisă de Președintele Consiliului Județean H, a admis contestația nr. 6623 din 23 mai 2007 reclamantei împotriva titlului executoriu 5/2007 emis de pârât, a anulat titlul executoriu 5/2007 emis de Consiliul Județean H, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 39/2003 a Consiliului Județean H s-au stabilit tarife pentru exploatarea drumurilor județene, reclamantei fiindu-i impusă prin titlul executoriu nr. 5 din 15 mai 2007 obligația de plată a sumei de 791.454 lei din care 621.683 lei reprezintă debit iar 169.771 lei majorări de întârziere.
Întrucât ulterior adoptării nr. 39/2003 a apărut Legea nr. 318/2003 a energiei electrice, în vigoare la data emiterii titlului executoriu nr. 5/2007, instanța a constatat că nr. 39/2003 a devenit inoperantă în ceea ce privește obligarea reclamantei la plata tarifului de utilizare a suprafețelor de teren pe care sunt instalate rețele electrice de distribuție. Făcându-se trimitere la textele art. 16 alin. 8 din art. 37 alin. 4 din Legea nr. 318/2003, instanța de fond a constatat că reclamanta este beneficiara dreptului de uz și servitute prin efectul legii, nefiind astfel necesară o cerere din partea ei de scutire de plata taxelor reglementate prin lege. În plus, instanța a menționat în considerente că și dacă nu ar fi existat pentru reclamantă o scutire legală, pârâtul nu putea pretinde taxele de utilizare a suprafețelor de teren pentru care sunt instalate și rețelele electrice de distribuție, deoarece Legea energiei electrice nu conferă unităților administrativ teritoriale dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren ocupat de rețelele electrice de distribuție, ci numai statului.
Referitor la apărarea pârâtului în sensul că legalitatea nr. 39/2003 a fost confirmată prin hotărârea judecătorească irevocabilă, instanța a constatat că deși vizează aceeași problemă, în cauza respectivă s-a atacat un alt titlu executoriu emis în temeiul aceleiași hotărâri.
Sentința primei instanțe a fost atacată cu recurs de Consiliul Județean H care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului s-a arătat că dezlegarea dată soluționării acțiunii se întemeiază pe confundarea deosebit de gravă a elementului material reprezentat de terenurile ocupate permanent de capacitățile energetice de distribuție și furnizare a energiei electrice pe de o parte, cu terenurile aparținând aceluiași proprietar, dar din vecinătatea terenului anterior, asupra căruia poartă un drept de uz și servitute legală în favoarea furnizorilor de energie electrică, pe de altă parte.
S-a subliniat că nr. 39/2003 este un act administrativ cu caracter normativ, cu aplicabilitate generală asupra întregului județ și în situația în care legalitatea acestei hotărâri a fost constatată și de Curtea de Apel Târgu -M prin Decizia nr. 523/2004, iar în baza ei s-a emis titlul executoriu nr. 5/2007, obligația de plată există.
Recurentul a mai învederat faptul că motivarea instanței axată pe prevederile art. 16 alin. 8 și art. 37 alin. 4 din Legea energiei electrice este criticabilă, în esență confundându-se regimul juridic aplicabil terenurilor ocupate permanent de capacitățile energetice cu cel aplicabil terenurilor din vecinătatea acestora asupra cărora poartă dreptul de uz și servitute legală reglementate prin legea nr. 318/2003.
Recurentul a ținut să evidențieze faptul că, obiectul material al art. 282 alin. 4 din Codul fiscal este doar terenul ocupat de rețeaua cu caracter permanent, deci cu un regim juridic diferit de cel al terenului căruia îi sunt aplicabile prin art. 16 alin. 8 din Legea nr. 318/2003.
În ceea ce privește obiectul cauzei soluționate irevocabil prin Decizia nr. 523/2004 recurentul a făcut precizarea că acesta l-a constituit legalitatea 39/2003, nicidecum legalitatea vreunui titlu executoriu - act administrativ fiscal.
Reclamanta intimată Filiala de distribuție a Energiei Electrice "" - Distribuție Transilvania Sud SA - Sucursala de Distribuție MCa formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, apreciind că sentința atacată este ferită de orice critică. S-a subliniat că instanța de fon daf ăcut în mod just aplicarea prevederilor Legii energiei electrice în vigoare la data emiterii titlului executoriu contestat, concluzionând că legiuitorul a avut în vedere două lucruri:
a) orice teren care este ocupat de către rețele electrice de distribuție constituie și devine proprietate publică a statului și nu proprietatea județului;
b) scutirea reclamantei de la plata oricăror taxe, tarife, obligații de plată către autoritățile centrale și locale.
În apărare intimata a invocat și Decizia nr. 228 din 11 martie 2008 Curții de Apel Târgu -M, precum și lipsa contractului administrativ care să ateste voința părților în vederea stabilirii tarifelor de utilizare, chiar presupunând că recurentul ar fi proprietarul terenurilor pe care se află instalații electrice de distribuție a energiei electrice către locuitorii județului
Analizând hotărârea atacată, instanța constată că recursul este fondat dar pe cu totul alte considerente decât cele invocate de recurent, și anume:
Acțiunea în contencios administrativ a fost formulată împotriva Dispoziției nr. 459/2007 a Președintelui Consiliului Județean H, dispoziție prin care s-a respins contestația formulată împotriva titlului executoriu nr. 5/2007 emis de Consiliul Județean
Prima instanță a soluționat cererea reclamantei doar în contradictoriu cu Consiliul Județean H, emitentul titlului executoriu, nu și în contradictoriu cu emitentul actului administrativ prin care s-a soluționat contestația la acest titlu în cadrul procedurii administrativ jurisdicțional, emitent care este Președintele Consiliului Județean, ca autoritate distinctă.
Împrejurarea că pârâtul Consiliul Județean Haf ormulat întâmpinare prin reprezentanții săi printre care se numără și Președintele Consiliului județean, nu acoperă nulitatea de ordin procedural menționată.
Potrivit prevederilor art. 91 alin. 3 din Legea nr. 215/2001 republicată, consiliul județean stabilește impozite și taxe județene în condițiile legii, iar în executarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit art. 97 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 republicată, adoptă hotărâri.
Titlul executoriu a fost emis de Consiliul județean în temeiul art. 137 din OG nr. 29/2005 modificată. În exercitarea atribuțiilor stabilite prin Legea nr. 215/2001 republicată, președintele consiliului județean emite dispoziții cu caracter normativ sau individuale, așa cum este cazul dedus judecății, când se contestă Dispoziția nr. 459/2007 emisă de Președintele Consiliului județean, dispoziție semnată doar de Președintele Consiliului județean (filele 9-14 dosar fond).
În această cauză, Președintele Consiliului județean nu reprezintă consiliul județean în justiție, ci are calitatea procedurală pasivă de sine stătătoare, conferită de calitatea sa de emitent al unei dispoziții emise în exercitarea unor atribuții distincte de cele ale consiliului județean, în soluționarea unei contestații.
Instanța a omis citarea acestei entități, dispunând anularea unui act administrativ emis de o autoritate indicată de altfel în acțiune de către reclamantă, dar față de care nu s-a dispus citarea în cauză.
La întocmirea dispozitivului de citare instanța putea și trebuia să observe că însăși reclamanta a făcut distingerea între cele două instituții, întrucât a formulat acțiune în anulare îndreptată împotriva Dispoziției nr. 459/2007 aPREȘEDINTE: Nemenționat ui Consiliului județean H, prin care s-a respins contestația îndreptată împotriva titlului executoriu nr. 5/2007 emis de cătreConsiliul județean.
În contextul celor arătate, devin incidente prevederile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța judecând și soluționând cauza în lipsa emitentului dispoziției atacate, fără ca acesta să fie citat, impunându-se astfel casarea cu trimitere spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Județean H - M C, împotriva sentinței civile nr. 617 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalului Harghita - M
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud. fond:;
-16.10.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
