Anulare act administrativ fiscal. Decizia 67/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 67/CA
Ședința publică din 15 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbâltoc Dan Mircea
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul, domiciliat în P,-, -. 1,. B,. 1,. 1, jud. I, în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, având ca obiect - anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței nr. 677/ca/10.11.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă la prima strigare consilier juridic pentru intimați, iar la a doua strigare sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier care arată că dosarul se află la primul termen de judecată în recurs, că s-a solicitat și judecata în lipsă și că recurentul a depus la dosar concluzii scrise.
Consilier juridic depune la dosar delegația de reprezentare pentru intimați și întâmpinare formulată de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Cauza este lăsată la ordine pentru a se prezenta și recurentul.
La a doua strigare a cauzei, instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat și judecata în lipsă, rămâne în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr-, reclamantul le-a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și a solicitat instanței să dispună anularea deciziei nr. 607/19.01.2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 7.944 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, actualizată în raport cu rata inflației, obligarea la plata dobânzii legale calculate de la data plății taxei și până la data restituirii efective și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 01.10.2008 a achiziționat din Germania autoturismul marca Volkswagen Transporter T5, an de fabricație 2005, pentru a cărui înmatriculare a plătit în România taxă de poluare pentru autovehicule în cuantum de 7.944 lei, conform chitanței fiscale seria - nr. - din 09.12.2008.
A arătat reclamantul că taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. De asemenea, pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene nu se percepe taxă de poluare la o nouă înmatriculare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar această taxă se percepe în cazul autoturismului produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene deoarece cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand înmatriculate în România. Ca urmare a adoptării Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă. sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România. Normele interne instituie astfel o taxă discriminatorie ce încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, fiind contrară art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. Prevederile menționate din Tratat interzic statelor membre restricționarea liberei circulații a mărfurilor prin intermediul taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 par. 1 interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr.50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest caz (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale Uniunii, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Astfel, în cauza Comisia Finlanda, Curtea a reținut că, în materia importurilor autovehiculelor de ocazie, art. 90 TCE urmărește să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne în ceea ce privește concurența dintre produsele importante și cele care se află deja pe piața națională. Astfel, un sistem de taxare va putea fi considerat compatibil cu art. 90 doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importante să fie mai taxate decât produsele naționale și doar dacă nu produce în nici un caz efecte discriminatorii.
Deși legiuitorul român a invocat în nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 principiul potrivit căruia poluatorul plătește, în realitate nu reglementează unitar reguli care să se aplice tuturor poluatorilor, indiferent de momentul și forma de dobândire a autovehiculelor poluante, ci exclude de la aplicarea taxei de poluare autovehiculele deja înmatriculate în România la data apariției ordonanței. În acest mod consumatorii sunt direcționați înspre autoturismele second-hand deja înmatriculate în țara noastră.
Tribunalul Iași, prin sentința nr. 677/ca/10.11.2010, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, precum și acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 26763 din 08.12.2008, de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Pas tabilit în sarcina reclamantului suma de 7.944 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație ce a fost respinsă prin decizia nr. 607 din 19.01.2009 dată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Având în vedere că reclamantul a solicitat anularea acestei decizii, iar pârâtul este emitentul actului, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, instanța a constat că la data de 01.10.2008, reclamantul a achiziționat din Germania autoturismul marca Volkswagen Transporter T5, an de fabricație 2005, pentru a cărui înmatriculare a plătit în România taxa de poluare pentru autovehicule în cuantum de 7.944 lei, conform chitanței fiscale seria - nr. - din 09.12.2008.
Atât Tratatul privind instituirea Comunității Europene cât și Directiva a șasea - Directiva 77/338/CEE nu interzic perceperea unei taxe precum taxa specială (de poluare) pentru autoturisme și autovehicule, ci doar fac referiri la modul de calcul al acestei taxe.
În art. 33 din Directiva a șasea (77/338/) a Consiliului Comunităților Europene se precizează că fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei Directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri. Directiva invocată mai sus a fost adoptată de Consiliul Comunității Europene având în vedere Tratatul de învestire a Comunității Economice Europene, precum și avizele Parlamentului European și Comitetului Economic Social.
Potrivit art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Instanța a reținut că reclamantul nu se află în situația de excepție prevăzută de art. 9 din acest act normativ și de aceea datorează taxa de poluare calculată potrivit anexelor 1-4. Această taxă a fost emisă în scopul protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și care respectă legislația comunitară.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului său, reclamantul a arătat că prima instanță a ignorat prevederile art. 25 și art. 90 din Tratatul Comunității Europene, taxa de poluare a cărei restituire a solicitat-o fiind instituită pentru a direcționa consumatorii spre cumpărarea unui autoturism nou sau a unui autoturism second-hand deja înmatriculat în România.
Prin întâmpinare, pârâtele intimate au solicitat respingerea recursului, susținând că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu este contrară dreptului comunitar, la nivelul Uniunii Europene fiind acceptat principiul "poluatorul plătește".
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea atacată, în raport de prevederile legale aplicabile, de criticile recurentului, și sub toate aspectele, conform art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, constată că la data de 01.10.2008, reclamantul a achiziționat din Germania autoturismul marca Volkswagen Transporter T5, fabricat în anul 2005, pentru a cărui înmatriculare a plătit în România taxa de poluare pentru autovehicule în cuantum de 7.944 lei, conform chitanței fiscale seria - nr. - din 09.12.2008, taxă stabilită prin decizia nr. 26763 din 08.12.2008 a Administrației Finanțelor Publice a Municipiului
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație ce a fost respinsă prin decizia nr. 607 din 19.01.2009 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului
Curtea reține că România este stat membru al Uniunii Europene de la data de 01.01.2007, că, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare al României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare, și că, potrivit jurisprudenței Curții de Justiție Europene, legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu poate să ducă la anularea lui, lipsindu-l astfel de caracterul de lege comunitară, dreptul comunitar constituindu-se într-o ordine juridică independentă chiar și față de dreptul național.
Tot Curtea de Justiție Europeană a stabilit că judecătorul național este în drept să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea nu se regăsesc în normele interne, fără a mai solicita sau aștepta eliminarea lor pe cale administrativă, sau a unei alte proceduri constituționale. Judecătorul național, în limita competențelor ce i-au fost recunoscute prin lege, are îndatorirea de a aprecia cu privire la eventuala prioritate a Tratatelor Comunităților Europene și cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările și jurisprudența comunitare.
Din această perspectivă, Curtea urmează a stabili dacă legislația internă care reglementează taxa pe poluare este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
Analizând dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, instanța de recurs constată că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre ale nu se percepe taxa de poluare la o nouă înmatriculare dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar că se percepe această taxă la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru al Uniunii Europene dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor devenind mai clară după adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 218/2008, prin care consumatorii sunt direcționați în mod evident fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat în România.
Curtea reține că art. 90 par. I din Tratatul de instituire a Comunității Europene impune asigurarea liberei circulații a mărfurilor și că acesta interzice taxele cu efect echivalent care, deși nu poartă eticheta oficială a taxelor vamale, au același efect de constrângere asupra comerțului. Eventualele restricții nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau de restrângere deghizată a comerțului între statele membre, aplicarea regulii rațiunii prevăzută de art. 36 din Tratat, netrebuind să excludă de pe piața internă produsele provenind din alte state membre ale Comunității.
În aceste condiții, prima instanța trebuia să observe că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 impune o restricție nenecesară și nepotrivită circulației libere a autoturismelor la mâna a doua, încălcând principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor în cadrul Uniunii Europene.
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament cu consecințe similare s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, BV. der en (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia. Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Având în vedere că actul normativ sus indicat determină obstacularea circulației mărfurilor între statele comunitare, practică incompatibilă cu principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor în cadrul Uniunii Europene, instanța de judecată consideră că are obligația, în baza principiului priorității dreptului comunitar, să îl lase neaplicat și să aplice direct dreptul comunitar, fără a trebui să solicite sau să aștepte înlăturarea prealabilă a acestei ordonanțe pe cale legislativă sau prin altă procedură de drept constituțional.
Constatând, deci că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 au o consecință negativă directă asupra dreptului reclamantului, contrară dreptului comunitar, Curtea consideră că este indispensabil ca aceasta să fie înlăturată de la aplicare astfel încât celui vătămat să i se asigure protecția juridică eficientă conferită de principiul fundamental al liberei circulații a bunurilor în cadrul Uniunii Europene și de principiul priorității dreptului comunitar.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul prevederilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 677/ca/10.11.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o va modifica în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P, va anula decizia nr. 607/19.01.2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și o va obliga pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P să restituie reclamantului suma de 7944 lei, încasată cu titlu de taxă de poluare, la care se adaugă dobânda în materie fiscală.
Având în vedere că în materie fiscală repararea integrală a unui prejudiciu născut din plăți nedatorate se realizează prin restituirea sumei respective la care se adaugă doar dobânda prevăzută de art. 124 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, ținând seama și de faptul că suma de 7944 lei nu a fost încasată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, ci de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P, instanța de recurs va respinge capetele de cerere privind actualizarea sumei de 7944 lei și obligarea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I la restituirea sumei încasate cu titlu de taxă de poluare.
Având în vedere și dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 677/ca/10.11.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică.
În fond, admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Anulează decizia nr. 607/19.01.2009 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Obligă pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P să restituie reclamantului suma de 7944 lei, încasată cu titlu de taxă de poluare, la care se adaugă dobânda în materie fiscală.
Respinge capetele de cerere privind actualizarea sumei de 7944 lei și obligarea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I la restituirea sumei încasate cu titlu de taxă de poluare.
Obligă pe pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului P să plătească reclamantului suma de 6,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2010.
Președinte judecător judecător
--- - - - - - -
Grefier
/tehnoredactat:,2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Iași
Judecător primă instanță:
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbâltoc Dan Mircea
