Anulare act administrativ fiscal. Sentința 676/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR.676

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 05 02 2010

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: Bîcu Vasile

GREFIER- - -

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta SE, în contradictoriu cu pârâții COMITETUL DE, GARANȚII ȘI ASIGURĂRI DE PE LÎNGĂ MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR DIN CADRUL GUVERNULUI ROMÂNIEI-PRIN BANCA DE EXPORT-IMPORT A ROMÂNIEI- SA, BANCA DE EXPORT-IMPORT A ROMÂNIEI SA, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intervenienta SC SA, având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22 01 2010 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face partea integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a acorda părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea consectiv pentru 29 01 2010 și la data de azi, 05 02 2010.

CURTEA

Prin cererea înregistrată la 07.10.2009, reclamanta SE, având domiciliul procesual ales în România în vederea comunicării actelor de procedură Ia Cabinet de Avocat ( ),--97, de,. 1, Sector 1 chemat în judecată pe pârâții Comitetul de, Garanții și Asigurări de pe lângă Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent, Ministerul Finanțelor Publice), prin Banca de Export - Import a României, cu sediul în nr. 15, sector 5, B, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în-, Sector 5, B și Banca de Export - Import a României, cu sediul în nr. 15, sector 5, solicitând:

a) în principal, să se dispună anularea deciziei Comitetului de, Garanții și Asigurări () de aprobare a

acordării unei garanții de stat de către Banca de Export Import a României către SA R V în vederea achiziției de Ia a activelor aferente unității de petrochimie din cadrul Pitești, precum și tuturor actelor subsecvente acestei decizii;

2. în subsidiar, în ipoteza în care se constată că actul administrativ a cărui anulare se solicită prin capătul de cerere nr. 1 nu a fost încă emis, fie obligat Comitetul de, Garanții și Asigurări () să emită o decizie de respingere a aprobării condițiilor acordării unei garanții de stat de către Banca de Export Import a României către SA R V în vederea achiziției de Ia a activelor aferente unității de petrochimie din cadrul Pitești, în baza schemei de ajutor de stat prevăzută în articolul 28 teza a 2-a din Hotărârea nr. 104/2009 de aprobare a Normelor privind instituirea unei scheme de ajutor de stat destinate facilitării accesului Ia finanțare în actuala perioadă de criză economică și financiară, constând în garanții acordate -urilor și întreprinderilor mari.

3. să fie obligată Banca de Export Import a României să nu încheie convenția de garantare a împrumutului către SC SA R V, în vederea achiziției de Ia a activelor aferente unității de petrochimie din cadrul Pitești, în baza schemei de ajutor de stat prevăzută în articolul 28 teza a 2-a din Hotărârea nr. 104/2009 de aprobare a Normelor privind instituirea unei scheme de ajutor de stat destinate facilitării accesului la finanțare în actuala perioadă de criză economică și financiară, constând în garanții acordate -urilor și întreprinderilor mari.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că face parte dintr-un grup de societăți active pe piața europeană a produselor chimice, energiei și serviciilor de logistică.

În luna mai 2007, SE a achiziționat un pachet minoritar de acțiuni Ia societatea SC SA RV(,"). În prezent participația în reprezintă 12,9 procente din capitalul social al.

este în prezent și a fost și în ultimii zece ani într-o situație financiară precară. are față de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (,AVAS") o datorie istorică de aproximativ 134 milioane Euro (538 milioane RON) provenind din rambursarea de către statul român, în calitate de garant al, a unor credite contractate de pe care societatea nu Ie-a putut rambursa.

În prezent, este interesată de preluarea de Ia SA a diviziei de petrochimie din cadrul, fiind principalul furnizor român de materii prime al. este de asemenea interesată de implementarea unui vast program de investiții generat de preluarea,

în vederea implementării acestui plan de investiții, a luat în considerare contractarea de credite de la bănci comerciale. Situația financiară a, precum și istoricul său cu privire Ia neîndeplinirea unor obligații de plată anterioare au făcut însă imposibil ca să contracteze credite de Ia bănci comerciale. În plus, chiar dacă aceste credite ar fi fost acordate de băncile comerciale, condițiile financiare ar fi fost foarte dificile pentru. Ca urmare, prin managementul său, a solicitat Statului român garantarea creditelor pe care intenționează să le contracteze.

Conform informațiilor publice, Statul român va garanta împrumuturile după cum urmează:

- va emite o garanție de stat în baza schemei de ajutor de stat prevăzută prin Hotărârea nr. 104/2009 pentru garantarea împrumutului avut în vedere de pentru achiziționarea diviziei de petrochimie din cadrul;

- Ministerul Finanțelor va emite garanții de stat pentru garantarea împrumuturilor pe care le va contracta pentru implementarea planului de investiții subsecvent achiziționării diviziei de petrochimie a.

Conform comunicatului de presă din data de 17 iulie 2009 atașat ca ANEXA 2, Consiliul Concurenței a avizat în vederea notificării ulterioare Comisiei Europene anumite măsuri de sprijin individual ce urmează a fi acordate SA. Măsurile avute în vedere de comunicatul de presă, în cuantum de 1.970 milioane lei, constau în:

1. conversia în acțiuni a creanței AVAS față de, și

2. garanțiile ce urmează a fi acordate de Ministerul Finanțelor către în valoare de 80% din valoarea creditelor bancare ce urmează a fi contractate de către în vederea implementării unui amplu plan de investiții.

În plus, conform comunicatului de presă IP/09/1321 al Comisiei Europene (ANEXA 3), Comisia a inițiat procedura de investigație aprofundată pentru conversie în acțiuni a unei creanțe în valoare de 135 de milioane EUR și pentru o garanție de stat de 339,2 milioane EUR în cazul.

Între măsurile notificate Comisiei Europene nu se regăsește și garanția de stat în valoare de 49,6 milioane de Euro ce urmează a fi acordată de către în vederea contractării împrumutului de 62 de milioane de Euro pentru achiziția.

Această măsură (garanția de stat emisă de în vederea garantării împrumutului pentru achiziționarea diviziei de petrochimie de la ) nu a fost notificată Comisiei Europene deoarece autoritățile române consideră în mod eronat că această garanție este cuprinsă în schema de ajutor de stat prevăzută prin Hotărârea 104/2009, schema de ajutor de stat aprobată de Comisia Europeană.

2 Admisibilitatea acțiunii

2.1 Admisibilitatea conform Legii 544/2004

2.1.1 Hotărârea Comitetului de aprobare a condițiilor acordării de garanții de stat este un act administrativ,susceptibil de atacare în temeiul art. 8(1) din Legea nr. 554/2004.

Comitetul de, Garanții și Asigurări (în continuare denumit,Comitetul ") este o autoritate administrativă înființată și funcționând în baza Hotărârii de Guvern nr. 534/2007 privind înființarea, atribuțiile, competentele și modul de funcționare ale Comitetului de, Garanții și Asigurări și reglementarea operațiunilor de finanțare, garantare și asigurare efectuate de Banca de Export - Import a României în numele și în contul statului (,HG 534/2007")(ANEXA 4).

Potrivit art. 1 (1) din HG 534/2007, Comitetul este un organism fără personalitate juridică, funcționând pe lângă Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent, Ministerul Finanțelor Publice).

Conform art. 12 (4) din HG 434/2007, reprezentarea și asistența juridică în fața instanțelor judecătorești a Comitetului sunt asigurate de către direcțiile juridice din cadrul și din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor (actualmente, Ministerul Finanțelor Publice).

Totodată, scopul instituit de lege pentru Comitetul este acela "de a examina și aproba operațiunile de finanțare, garantare și asigurare ce se efectuează de către Banca de Expert - Import a României, -SA. în numele și în contul statului. "(art. 1 alin.1 din HG 534/2007).

În realizarea scopului și a competenței sale legale instituite prin HG nr. 534/2007, Comitetul a aprobat, prin Hotărârea nr. 104/2009 Normele privind instituirea unei scheme de ajutor de stat destinate facilitării accesului Ia finanțare în actuala perioadă de criză economică și financiară, constând în garanții acordate -urilor și întreprinderilor mari. (,Hotărârea 104/2009") (ANEXA 5).

Prin art. 28 din Normele aprobate prin Hotărârea 104/2009 s-a stabilit procedura de verificare a îndeplinirii condițiilor legale și de aprobare a acordării de garanții sub forma ajutorului de stat de către Statul Român prin intermediul, după cum urmează:

,Pe baza rezultatelor analizei, stabilește condițiile de acordare a garanției și le supune spre aprobare Comitetului pentru, Garanții și Asigurări. Ulterior aprobării, încheie cu banca finanțatoare și societatea comercială o convenție de garantare, prin care se stabilesc drepturile și obligațiile părților, inclusiv modalitatea de calcul și plată a primei de garantare."

Prin urmare, acordarea garanției de stat de către Statul Român se realizează prin intermediul, însă verificarea îndeplinirii condițiilor de legalitate și, în consecință aprobarea sau respingerea acordării garanției se realizează de către Comitetul.

Procesul de verificare și analiză a legalității de către Comitetul se materializează așadar sub forma unei hotărâri de aprobare sau a unei hotărâri de respingere a condițiilor de acordare a garanției, astfel cum sunt acestea propuse de către, în urma analizei realizate.

În consecință, hotărârea de aprobare sau de respingere a condițiilor de acordare a garanției emisă de către Comitetul îmbracă forma unui act administrativ unilateral cu caracter individual, a cărui legalitate este susceptibilă de a fi verificată pe calea contenciosului administrativ, având în vedere că:

Actul este emis de o autoritate publică, în sensul art. 2(1) lit. b din Legea nr. 554/2004, întrucât:

- Comitetul este un organ de stat, instituit prin hotărâre de guvern, Ia nivel guvernamental,

- Acesta care acționează în regim de putere publică, în baza competențelor stabilite prin actul normativ de înființare,

- Activitatea acestuia se desfășoară pentru satisfacerea unui interes public (verificarea legalității și aprobarea operațiunilor de finanțare, garantare și asigurare efectuate în numele și contul Statului Român).

Actul este emis în regim de putere publică, ca manifestare de voință cu caracter obligatoriu și în exercitarea atribuțiilor de autoritate publică a Comitetului cu privire Ia analiza legalității și aprobarea condițiilor de acordare a garanțiilor de stat.

Actul este emis în executarea în concret a legii, și anume în executarea Hotărârii nr. 104/2009, a HG534/2007, precum și a Ordonanței de Urgență nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat (,OUG 117/2006") (ANEXA 6).

Actul dă naștere unor raporturi juridice, de existența sa depinzând nașterea dreptului de a încheia convenția de garantare, în conformitate cu condițiile aprobate prin respectivul act administrativ.

Având în vedere cele de mai sus, decizia Comitetului de aprobare a acordării de către a unei garanții de stat în valoare de 49,6 milioane de Euro în conformitate cu prevederile Hotărârii 104/2009 ("Decizia de Aprobare") este un act administrativ emis de autoritate publică, care implementează politica statului român cu privire la ajutorul de stat.

2.1.2 În legătură cu cel de-al doilea capăt de cerere, acesta este admisibil în subsidiar față de cel dintâi, în măsura în care Comitetul nu a emis încă o decizie de admitere sau de respingere a acordării garanției.

Potrivit art. 18(1) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ are nu numai competență de a dispune anularea unui act administrativ care a fost deja emis, dar și pe aceea de a obliga autoritatea publică să emită un act, în condițiile dispuse de către instanță.

Astfel, pentru ipoteza subsidiară în care decizia Comitetului nu a fost încă emisă Ia data formulării prezentei cereri de chemare în judecată sau ulterior, până Ia momentul pronunțării hotărârii judecătorești, instanța de contencios, analizând motivele de nelegalitate invocate de către reclamantă, poate dispune obligarea Comitetului să emită actul respectiv în sensul unei decizii de respingere a aprobării acordării unei garanții de stat în condițiile Hotărârii nr. 104/2009 către SC SA, având în vedere că această societate nu îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de respectiva formă de ajutor de stat.

2.1.3 În legătură cu cel de-al treilea capăt de cerere, Convenția de garantare ce va fi încheiată de poate fi calificată ca un contract administrativ, susceptibil de atacare în fața instanței de contencios administrativ, temeiul art. 8(2) din Legea nr. 554/2004.

În opinia reclamantei, convenția de garantare prevăzută de articolul 28 din Hotărârea 104/2009 poate fi calificat ca fiind un contract administrativ, deoarece:

1. este un contract încheiat între un particular (banca comercială) și un subiect de drept autorizat prin lege să acționeze în numele și pe seama statului român ();

2. contractul urmărește folosirea fondurilor publice pentru satisfacerea unui interes public, și anume redresarea societăților comerciale române afectate de criza financiară mondială, stabilitatea mediului economic românesc și prezervarea unui număr cât mai mare de locuri de muncă;

3. condițiile de acordare pentru încheierea acestui contract sunt reglementate de Hotărârea 104/2009, care reglementează și elementele de conținut ne-negociabil al acestei convenții (durata maximă a garanției, modalitatea de calcul a valorii primei de garantare).

Având în vedere cele de mai sus precum și informațiile publice disponibile (conform cărora se află în discuții avansate cu în vederea obținerii garanției - ANEXA 7), reclamanta consideră că suntem în faza premergătoare încheierii unui contract administrativ. Ca urmare, instanța de contencios administrativ are, conform articolului 8 (2) din legea nr. 554/2004, competență să soluționeze litigiul în legătură cu respectiva convenție de garantare, precum cel privind obligarea să nu încheie respectiva convenție (obligație de a nu face).

În ipoteza însă în care instanța de contencios administrativ va califica actul juridic al convenției de garantare prevăzută în articolul 28 al Hotărârii 104/2009 ca nefiind un contract administrativ, ci un contract de natură comercială (ori civilă), atunci soluția legală pe care instanța de contencios administrativ urmează să o pronunțe va fi aceea de disjungere a capătului al treilea de cerere și declinare a competenței exclusiv pe acest capăt de cerere către instanța comercială (civilă) competentă, în vederea soluționării corespunzătoare a acestei cereri.

2.1.4. Reclamanta este o persoană vătămată de actul administrativ, în înțelesul art. 2(1) lit. a din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta formulează prezenta cerere în calitate de titulară a unui interes legitim vătămat prin actul a cărei anulare se solicită, interes decurgând din calitatea subscrisei de acționar în cadrul societății SA, societatea comercială care va fi beneficiară finală a garanției ce urmează a fi emisă pe baza actului administrativ contestat.

Conform literei paa rticolului 2 (1) a Legii 554/2004, interesul legitim privat reprezintă posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil. În speță, dreptul subiectiv viitor și previzibil este dreptul de proprietate al subscrisei asupra contribuției sale la capitalul social al SA și a profitului ce urmează a se distribui sub formă de dividende, drept de proprietate care ar putea fi afectat prin acordarea de ajutor de stat ilegal.

Reclamanta consideră că acordarea garanției de către echivalează, pentru motivele descrise în această acțiune, cu acordarea de ajutor de stat ilegal. În cazul implementării de ajutor de stat ilegal, Comisia Europeană poate solicita statului român să anuleze ajutorul de stat ilegal (în speță garanția de stat) iar societății îi poate solicita să ramburseze ajutorul de Stat. În acest caz, situația financiară a ar fi afectată în mod negativ. În funcție de termenii comerciali ai contractelor de împrumut, va trebui fie să ramburseze valoarea totală a creditelor (accelerarea plății), fie să găsească garanții suplimentare pentru garantarea creditului. Acest lucru poate fi imposibil pentru și poate conduce Ia deschiderea procedurii de insolvență cu privire Ia, ipoteză în care subscrisa nu își va putea recupera contribuția Ia capitalul social al sau alte investiții în sau în legătură cu care ar fi afectate prin intrarea acesteia în insolvență.

Pe lângă prejudicierea prin implementarea unui ajutor de stat nenotificat și deci ilegal, interesele reclamantei în calitate de acționar minoritar vor fi de asemenea prejudiciate și dacă statul român nu va supune spre aprobarea Comisiei Europene în cadrul aceluiași pachet toate măsurile cu privire la, ca ajutor de restructurare în sensul directoare ale Comisiei Europene privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (, directoare pentru salvare și restructurare"), publicate în Oficial nr. 244 din 1.10.2004. Interesele reclamantei vor fi vătămate deoarece în această ipoteză nu va beneficia de un plan de restructurare coerent, analizat și autorizat de Comisia Europeană (ANEXA 8).

2.1.5 Reclamanta a formulat o plângere prealabilă împotriva aprobării acordării de garanții de stat către SA în condițiile menționate prin prezenta cerere, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a formulat Ia 5 august 2009 o plângere prealabilă împotriva actului administrativ ce formează obiectul prezentei acțiuni, plângere adresată atât autorității publice emitente, cât și autorităților publice pe lângă care sau sub autoritatea cărora funcționează autoritatea emitentă (ANEXA 9).

În ciuda faptului că reclamanta a contactat în numeroase ocazii autoritățile cărora le-a fost comunicată plângerea în vederea obținerii unui răspuns cu privire Ia plângerea sa, până Ia data introducerii acestei acțiuni subscrisa nu a primit un răspuns oficial plângerii sale prealabile.

2.2 Admisibilitatea cererii de anulare conform articolului 88 alineatul 3 din tratatul CE și a articolului 3 din OUG 117/2006.

2.2.1 Obligația de a împiedica implementarea de ajutoare de stat ilegale.

Propoziția finală a articolului 88 alineat 3 din Tratatul CE (ANEXA 10) este considerată de doctrina și de jurisprudența constantă a Curții Europene de Justiție ca fiind direct aplicabilă de către instanțele naționale, care au competența de a interpreta noțiunea de ajutor de stat și de a aplica normele procedurale naționale în acest sens.

Astfel, Curtea Europeană de Justiție a statuat în Cauza 120-73 împotriva Germaniei că:

"- astfel cum s-a constatat deja în hotărârea din 15 its/ic 1964 (Cauza 6/64, 1964, 1141), interdicția de punere în aplicare prevăzută la articolul 93 alineatul 3 ultima teză are un efect direct și creează, în favoarea justițiabililor, drepturi pe care instanțele naționale sunt obligate sa le protejeze".

Comisia Europeană a emis de asemenea și o serie de comunicări cu privire Ia rolul instanțelor naționale cu privire Ia ajutorul de stat, comunicări care codifică jurisprudența instanțelor europene. Cea mai recentă comunicare este Comunicarea Comisiei privind aplicarea normelor referitoare Ia ajutoarele de stat de către instanțele naționale (publicată în Oficial C 085, - p. -)6 ("Comunicarea Comisiei"). (ANEXA 11).

Conform Comunicării Comisiei, în mod similar articolelor 81 și 82 din Tratatul CE, obligația de a nu pune în aplicare măsurile preconizate, prevăzută Ia articolul 88 alineatul 3 din Tratatul CE, creează pentru părțile vizate drepturi individuale care au un efect direct. Aceste părți vizate își pot exercita drepturile prin introducerea unei acțiuni în fața instanțelor naționale competente, împotriva statului membru care a acordat ajutorul, iar instrumentarea acestor acțiuni și, în consecință, protejarea drepturilor

concurenților și a terților afectați, în conformitate cu articolul 88 alineatul 3 din Tratatul CE constituie unul dintre cele mai importante roluri ale instanțelor naționale în domeniul ajutoarelor de stat. Comunicarea Comisiei Europene reiterează că instanțele naționale au obligația să împiedice efectuarea unei plăți care reprezintă ajutor de stat ilegal.

Conform punctului 2.2.1 -,Împiedicarea plății ajutoarelor ilegale" din Comunicarea Comisiei Europene privind aplicarea normelor referitoare la ajutoarele de stat de către instanțele naționale:

,Instanțele naționale sunt obligate să protejeze drepturile justițiabililor afectate de încălcarea obligației de a nu pune în aplicare măsurile preconizate. Prin urmare, instanțele naționale trebuie să impună toate consecințele juridice corespunzătoare, în conformitate cu dreptul intern, atunci când are loc o încălcare a articolului 88 alineatul 3 din Tratatul CE. Cu toate acestea, obligațiile instanțelor naționale nu sunt limitate la ajutoare ilegale deja plătite. Acestea se extind și Ia cazurile în care urmează a fi efectuată o plată ilegală. Ca parte a atribuțiilor care le sunt conferite în temeiul articolului 88 alineatul 3 din Tratatul CE, instanțele naționale trebuie să protejeze drepturile justițiabililor împotriva unei posibile încălcări a acestor drepturi. Prin urmare, atunci când urmează să se plătească un ajutor ilegal, instanța națională este obligată să împiedice efectuarea acestei plăți."

Interdicția prevăzută în teza finală a articolului 88 alineat 3 fost de asemenea preluată de legislația românească, și anume în Ordonanța de Urgență 117/2007 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat. Articolul 3 alineatul 1 din ordonanța citată prevede că:

"Ajutorul de stat nou, supus obligației de notificare, nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat."

Așa cum arată reclamanta, acordarea de Garanții de stat către pentru contractarea unui împrumut în vederea achiziției diviziei de petrochimie a reprezintă ajutor de stat individual deoarece această măsură nu se încadrează în condițiile edictate de Hotărârea 104/2009. Ca urmare, implementarea acestui ajutor de stat individual fără notificarea Comisiei Europene constituie ajutor de stat ilegal, implementat cu încălcarea articolului 88 (3) din TCE și articolul 3 din OUG 117/2006.

În acest sens, așa cum reiese din paragraful 21 al Comunicării Comisiei, revine instanțelor naționale să prevină implementarea ajutorului de stat ilegal:

"Instanțele naționale sunt adesea solicitate să intervină în cazurile în care o autoritate a unui stat membru a acordat ajutor fără respectarea obligației de a nu pune în aplicare măsurile preconizate.

Această situație apare fie deoarece ajutorul nu a fost notificat, fie pentru că autoritatea și-a pus în aplicare înainte de a obține aprobarea

Comisiei. Rolul instanțelor naționale în asemenea cazuri este de a proteja drepturile persoanelor afectate de punerea în aplicare ilegală a ajutorului."

În speță, este foarte important de remarcat că, așa cum se prevede în Comunicarea Comisiei, atunci când se contestă aplicabilitatea unei scheme de ajutor de stat în ceea ce privește o anumită măsură de ajutor de stat, instanța națională poate evalua numai îndeplinirea tuturor condițiilor din respectiva schemă.

Instanța națională nu poate și nu trebuie să evalueze compatibilitatea unei măsuri de ajutor în situația în care aceste condiții nu sunt îndeplinite, deoarece această evaluare rămâne responsabilitatea exclusivă a Comisiei.

2.2.2. Normele procedurale aplicabile

În deciziile sale, Curtea Europeană de Justiție a statuat că scopul interdicției din teza finală a articolului 88(3) este de a apăra drepturile justițiabililor în raport cu o încălcare eventuală de către autoritățile de stat a interdicției prevăzute la articolul 88 alineatul 38. Ca urmare, această interdicție obligă instanțele naționale să aplice această prevedere fără a putea deroga, printr-o măsură internă, de Ia,obligația de a nu pune în aplicare măsurile preconizate".

Având în vedere că legislația comunitară nu prevede proceduri ce trebuie urmate în ceea ce privește încălcarea articolului 88(3), Curtea Europeană de Justiție a statuat că este de datoria sistemul juridic național al fiecărui stat membru de a desemna instanțele competente de a soluționa aceste cauze și de a stabili regulile de procedură detaliate ce guvernează acțiunile în justiție destinate a proteja drepturile individului prevăzute în legislația comunitară.

În cauza 120/73 v Germania, Curtea Europeană de Justiție a statuat că:

"Deși efectul direct al articolului 93 ultima teză obligă instanțele naționale să aplice această dispoziție fără să i se poată opune norme de drept intern, oricare ar fi acestea, este de competența ordinii juridice interne a fiecărui stat membru să stabilească procedura juridică pentru a ajunge la acest rezultat.

Jurisprudența comunitară stabilește că legislația statului membru privind soluționarea litigiilor este aplicabilă cauzelor privind încălcarea articolului 88, cu următoarele limitări:

- În primul rând, prevederile naționale să nu fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri asemănătoare din dreptul intern (principiul echivalenței);

- În al doilea rând, să nu poată fi concepute astfel încât să facă imposibilă sau excesiv de dificilă în practică exercitarea drepturilor recunoscute de ordinea juridică comunitară (principiul efectivității).

De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a statuat în cauza împotriva Germaniei că regulile de procedură internă nu trebuie să împiedice aplicarea efectivă a articolului 88 alineat 3¹².

În consecință, prin raportare Ia procedura instituită de legea română privind contenciosul administrativ, pe care o considerăm aplicabilă în cauză în raport de natura actelor ce formează obiectul acțiunii, subscrisa solicită instanței să dispună măsurile menționate prin cele trei capete de cerere, care au ca efect împiedicarea acordării unui ajutor de stat ilegal, astfel cum se impune cu forță obligatorie prin dispozițiile art. 88 din Tratatul CE.

3. TEMEINICIA ACȚIUNII - Nelegalitatea acordării garanției de stat

Reclamanta consideră că acordarea de către către a unei garanții de stat în baza Deciziei 104/2009 este ilegală deoarece:

- garanția ar fi acordată în ciuda faptului că beneficiarul garanției de stat () nu îndeplinește condițiile prevăzute de Hotărârea 104/2009;

- garanția de stat pentru contractarea împrumutului pentru achiziția de către a diviziei de petrochimie din cadrul este un ajutor de stat individual (și nu o măsură în temeiul unei scheme de ajutor de stat), care trebuie notificat Comisiei Europene în același pachet ca garanțiile de stat pentru împrumuturile ce vor fi contractate în vederea implementării investițiilor subsecvente achiziției diviziei de petrochimie din cadrul. Aceste măsuri sunt menite să restructureze și reprezintă deci un ajutor de restructurare în înțelesul directoare pentru salvare și restructurare.

3.1. Separarea garanțiilor de stat în două pachete distincte este arbitrară.

Separarea măsurilor de ajutor de Stat constând în acordarea de garanții către în 1. garanția de stat emisă de pentru investiția în achiziția diviziei de pretrochimie a care este considerată ca încadrându-se în cadrul temporar prevăzută de Hotărârea 104/2009 și care nu a fost notificată către Comisia Europeană și 2. garanțiile de stat care urmează a fi acordate de Ministerul Finanțelor pentru celelalte investiții și care a fost notificată către Comisia Europeană este artificială și este realizată numai cu scopul de a urgenta acordarea parțială a ajutorului de Stat în favoarea fără respectarea obligațiilor stipulate în Articolul 3 din OUG nr. 117/2006 și Articolul 88 alin. 3 din Tratatul CE, și în opinia subscrisei, fără nicio analiză de ansamblu a efectelor acestor măsuri.

În realitate, atât garanția de stat pentru creditul pentru preluarea diviziei de petrochimie a, cât și garanțiile de stat ce vor fi emise de Ministerul Finanțelor Publice pentru implementarea planului de investiții, precum și conversia creanței AVAS în acțiuni fac parte din același pachet avut în vedere de Statul român pentru sprijinirea financiară a.

Acest lucru reiese în mod evident și din documentul Notă privind solicitarea aprobării programului de restructurare al elaborat de conducerea și supus spre discuție și aprobare adunării generale ordinare a din data de 6 august 2009 (atașat ca ANEXA 12).

Programul de restructurare prevede în secțiunea Sinteza Planului de la capitolul C următoarele investiții care vor fi efectuate de:

1. preluarea petrochimiei din cadrul Pitești de Ia, o investiție care va necesita un efort financiar de 100 milioane de euro, care se vor obține astfel:

pe bază de aviz obținut de la Comisia Europeană prin procedură de urgență, suma de 62 milioane de euro (această sumă de 62 de milioane de euro reprezintă creditul garantat în proporție de 80% de prin emiterea garanției de stat la care se referă prezenta cerere ); și

pe bază de aviz obținut de Ia Comisia Europeană prin procedură standard, suma de 38 milioane de euro.

2. realizarea unor obiective de investiții în perioada 2010-2012, după cum urmează:

modernizarea instalației de piroliză (adică instalația, ) cu majorare de capacitate de la 185 mii t/an Ia 300 mii t/an etilenă și de la 92.500 t/an la 150.000 t/an propilen (116 mii. euro);

modernizarea instalației actuale de clorură de vinil cu majorarea de capacitate de la 170.000 t/an la 200.000 t/an (40 mii. euro);

modernizarea instalației de electroliză cu mercur și conversia în electroliză cu membrană (70 mii. euro);

instalație nouă de clorură de vinil cu o capacitate de 250.000 t/an (120 mii. euro); precum și

instalație în mediu (40 mii. euro).

Investițiile prevăzute la punctele 1 și 2 de mai sus reprezintă de fapt modernizări și extinderi la instalațiile, investiții fără de care instalațiile nu ar fi funcționale în primul rând și nu ar deveni nici profitabile, o dată ce vor fi repornite.

În plus, punctele 2 b și 2 d reprezintă investiții Ia instalațiile pentru clorură de vinil determinate de achiziționarea și extinderea capacității instalațiilor (mărirea capacității de piroliză de Ia determinând necesitatea măririi capacității de clorură de vinil de Ia ).

Este deci mai mult decât evidentă legătura intrinsecă între preluarea și planul de investiții ce urmează a fi implementat ulterior preluării diviziei de petrochimie a de către.

Planul investițional care va fi finanțat prin împrumuturi garantate de Ministerul Finanțelor este generat de achiziția, de aceea separarea între aceste măsuri este arbitrară și are ca scop eludarea normelor imperative privind ajutoarele de stat. Nu există vreun temei de fapt sau de drept care să justifice această separare.

Managementul divizează întregul program de investii de 486 milioane euro în două componente una de 100 milioane de Euro vizând și alta de 386 milioane vizând alte investiții, precum și programul de investiții vizând unde se face împărțirea între 62 de milioane și 38 de milioane fără nicio explicație.

Această împărțire este făcută pentru a ascunde valoarea reală a sprijinului financiar necesar a fi acordat de statul român pentru a susține acest plan de investiții de afaceri și pentru a atrage acționarii în crescătoare de investiții fără vreo șansă de a obține un randament pozitiv al investițiilor într-un viitor anticipat.

Separarea este determinată doar de dorința de a da posibilitatea autorităților române să implementeze parțial ajutorul de stat, fără a aștepta o decizie a Comisiei cu privire Ia toate măsurile de ajutor propuse și fără a permite Comisiei să realizeze o evaluare corectă a valorii totale a ajutorului ce urmează a fi acordat, în baza garanțiilor de stat și a conversiei creanței AVAS în acțiuni.

Evaluarea economică a investițiilor ce urmează a fi efectuate ar trebui sa fie un criteriu prioritar în ceea ce privește clasificarea măsurilor, criteriu care demonstrează legătura și interdependența acestor măsuri și implicit necesitatea evaluării de către Comisia Europeană ca parte din același pachet. Faptul că anumite Garanții de stat se emit de în timp ce alte garanții de stat se emit de Ministerul Finanțelor Publice nu trebuie să aibă efect asupra clasificării măsurilor ca fiind investiții distincte.

În final, reclamanta atrage atenția asupra faptului că această structurare duală a măsurilor de ajutor de stat poate fi în defavoarea în măsura în care garanția de stat este acordată către înainte de primirea autorizării de Ia Comisia Europeană cu privire Ia celelalte garanții de stat care urmează să fie acordate de către Ministerul Finanțelor Publice care au fost deja notificate către Comisia Europeană.

Dacă Comisia Europeană consideră că garanția pentru garantarea creditului pentru preluarea poate să fie considerată un ajutor de stat de restructurare, există posibilitatea ca ulterior să nu mai poată beneficia de garanțiile de stat care se preconizează a fi emise de Ministerul Finanțelor Publice din cauza aplicării principiului,Prima și ultima dată" din articolul 3.3. din directoare CE privind ajutorul de stat pentru salvare și restructurare.

De aceea, toate măsurile de ajutor de Stat cu privire Ia vor trebui notificate în cadrul unei singure proceduri pentru a evita aplicarea principiului,Prima și ultima dată" din articolul 3.3. din directoare privind ajutorul de stat pentru salvare și restructurare. De aceea, se impune ca și măsură temporară suspendarea deciziei de aprobare a emiterii garanției de stat care urmează a fi emisă de către.

3.2. Garanția de stat acordată de pentru împrumutul pentru achiziționarea diviziei de petrochimie a nu poate fi inclusă în schema de ajutor de stat prevăzută de Hotărârea 104/2009.

nu îndeplinește condițiile prevăzute de Hotărârea 104/2009 pentru a beneficia de o garanție în cadrul schemei de ajutor de stat deoarece:

- era o firmă în dificultate înainte de 1 iulie 2008 și nu se află în dificultate în prezent ca urmare a apariției crizei economico-financiare mondiale;

- Valoarea maximă a creditului care va fi contractat de în vederea achiziționării diviziei de petrochimie a (62 milioane euro) depășește totalul cheltuielilor cu salariile ale pentru anul 2008;

- Conform hotărârii adunării generale a acționarilor, implementarea planului investițional necesită aprobarea prealabilă a Comisiei Europene.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe:

- Codul d e procedură civilă, în special prevederile art. 109, 112.

- Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în special prevederile art. 1, 2, 8, 18;

- Articolul 88 din Tratatul CE;

Ordonanța de Urgență nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, în special prevederile art. 3 și 4;

- Hotărârea de Guvern nr. 534/2007 privind înființarea, atribuțiile și modul de funcționare ale Comitetului de, Garanții și Asigurări și reglementarea operațiunilor de finanțare, garantare și asigurare efectuate de Banca de Export - Import a României - în numele și în contul statului;

- Hotărârea nr. 104/2009 pentru aprobarea normele privind instituirea unei scheme de ajutor de stat destinate facilitării accesului Ia finanțare în actuala perioadă de criză economică și financiară, constând în garanții acordate -urilor și întreprinderilor mari.

Probe: înscrisuri, interogatoriu, martori, precum și orice alte probe a cărei necesitate ar rezulta din dezbateri.

La 20.11.2009, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare, arătând:

1. Cererea reclamantei este inadmisibilă cu privire Ia capătul I de cerere, pentru neexistența actului administrativ:

Așa după cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta se bazează exclusiv pe informații apărute în presă.

Trebuie reținut însă faptul că reclamanta are calitatea de acționar (chiar dacă este un acționar minoritar) a, care este beneficiarul ipotetic al actului administrativ despre care reclamanta presupune că ar fi fost emis. În raport de calitatea sa de acționar, reclamanta ar fi în măsură să

cunoască, din surse autorizate, și nu din presă, ca o decizie a Comitetului de Garanții, Asigurări, având conținutul clamat de reclamantă, nu a fost încă emisă.

Este adevărat că Ia data de 18 mai 2009, Comitetul de, Garanții și Asigurări () a analizat cererea de emitere a unei scrisori de garanție a statului pentru suma de 49,6 mii Euro pentru garantarea unui credit în valoare de 62 mii Euro destinat preluării și repunerii în funcțiune a activității de petrochimie de Ia Sucursala Pitești, în vederea funcționării Ia capacitate în condiții de eficiență dar, în considerarea normelor europene cu privire Ia ajutorul de stat, pe care le invocă și reclamanta în cuprinsul acțiunii, a hotărât numai emiterea unei scrisori de intenție.

În scrisoarea de intenție, aprobată prin Hotărârea CI. nr. 78/18 mai 2009 se precizează următoarele:

"La cererea Societății Comerciale SA. vom putea acorda o Garanție pentru companie după îndeplinirea de către a următoarelor condiții:

- prezentarea de către SA a avizului Comisiei Europene din care să rezulte că acordarea garanției în nume și contul statului nu constituie ajutor de stat sau este un ajutor autorizat, iar în situația în care acest aviz nu va fi emis de Comisia Europeană, va prezenta opinia unei Instituții autorizate din care să rezulte că acordarea garanției în nume și contul statului nu este susceptibilă a fi ajutor de stat.

- situația economico - financiară a și solicitarea de garantare să respecte condițiile impuse de pentru acest tip de operațiuni."

În finalul scrisorii de intenție se menționează următoarele:

"Această scrisoare de intenție este valabilă 90 de zile de Ia data emiterii ( valabilitatea scrisorii a expirat Ia data formulării cererii de chemare în judecată) și nu reprezintă, în nici un caz, o garanție sau un angajament de garantare asumat de în numele și contul statului."

Având în vedere că reclamanta s-a adresat cu plângeri similare tuturor factorilor de decizie economico - financiară al statului, precum și Comisiei Europene, rezultă că aceasta acționează pentru stoparea emiterii vreunui act administrativ de natura celui care ar fi putut să fie actul administrativ a cărui anulare face obiectul prezentei cauze.

2. Cererea reclamantei este lipsită de interes

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Conform doctrinei și practicii judiciare, interesul, ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, trebuie să fie: legitim, personal, născut și actual.

În ceea ce privește legitimitatea interesului în acțiunea de față, aceasta implică, pe de o parte, afirmarea unui drept subiectiv ocrotit de lege.

Or, din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă că reclamantei i s-ar fi vătămat vreun drept subiectiv printr-o eventuală aprobare a unei forme de ajutor de stat pentru societatea Ia care este acționar.

Numai și numai în situația în care ar fi fost în relații de concurență cu și numai dacă prin ipoteticul act administrativ a cărui eventuală emitere este în discuție, ar fi fost defavorizată, reclamanta ar fi putut reclama lezarea unui drept subiectiv.

Pe de altă parte, legitimitatea interesului implică faptul că exercitarea dreptului subiectiv să fie făcută în conformitate cu scopul său economic și social.

Or, din analiza motivării cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamanta nu ia în considerație interesul economic general, respectiv repunerea în funcțiune a unei părți - acum nefuncțională - a, care ar avea efecte pozitive asupra activității economice a zonei, inclusiv scăderea șomajului.

Cu privire Ia caracterul personal al interesului, în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta arată că acțiunea are ca scop respectarea normelor europene cu privire Ia acordarea ajutorului de stat, prin urmare aceasta nu acționează - cel puțin declarativ - în scop personal, ceea ce lipsește interesul acțiunii de o condiție esențială pentru exercitarea ei.

Interesul trebuie să fie născut și actual. Aceasta presupune ca reclamanta să justifice un interes care există și se află în ființă în momentul promovării cererii de chemare în judecată.

Or, atâta timp cât actul administrativ nu a fost emis, interesul reclamantei în promovarea acțiunii nu este născut.

3. Cererea reclamantei este inadmisibilă

Art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ are următorul conținut:

,1, Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit Ia plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut Ia art. 2 alin. 1 lit. h, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin

nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului său interesului legitim.

1¹. Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

1². Prin derogare de Ia dispozițiile alin. (1) acțiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorității pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operațiune administrativă, sub sancțiunea penalităților de întârziere sau a amenzii, prevăzute Ia art. 24 alin. 2.

2. Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ.

3. La soluționarea litigiilor prevăzute Ia alin. 2 se are în vedere regula după care principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public."

Totodată, potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004,Instanța, soluționând cererea Ia care se referă art. 8 alin. 1, poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă."

De asemenea, instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat Ia baza emiterii actului supus judecății, cu condiția ca actul administrativ să existe (să fi fost emis).

Or, în cauza de față nu se poate solicita anularea unui act administrativ care nu a fost emis.

Pentru a solicita ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să împiedice organul administrativ, respectiv Comitetul de, Garanții și Asigurări să-și desfășoare activitatea, reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 28 din lege.

Potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004,Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte. Compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă se stabilește de instanță, cu prilejul soluționării cauzei."

Așadar, legea contenciosului administrativ reprezintă norma specială, în timp ce Codul d e procedură civilă reprezintă norma generală.

În acest context, trebuie reținut că, în Legea nr. 29/1990 (care a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004), art. 18 prevedea doar că,Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului d e procedură civilă", motiv pentru care, Ia adoptarea noii legi a contenciosului administrativ, legiuitorul a simțit nevoia de a preciza faptul că norma generală completează norma specială numai în măsura în care dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

Este evident faptul că dispozițiile din Codul d e procedură civilă Ia care face referire reclamanta sunt incompatibile cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, atâta timp cât, după emiterea unui act administrativ de către o autoritate publica, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim poate solicita suspendarea și anularea acestuia.

Mai mult decât atât, incompatibilitatea acestor norme este determinată de faptul că încuviințarea unei solicitări precum cea a reclamantei ar conduce Ia imposibilitatea exercitării atribuțiilor de către autoritățile publice, care, potrivit legii, au competențe de a emite acte administrative corespunzător domeniului de activitate al acestora.

Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 52 din Constituția României, potrivit cărora,Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei."

Din coroborarea textelor de lege redate anterior rezultă că Legea nr. 554/2004 are în vedere controlul judiciar asupra actelor administrative, iar completarea legii cu prevederile Codului d e procedură civilă nu poate extinde sfera de aplicare a Legii nr. 554/2004.

În ceea ce privește practica judiciară invocată de reclamantă în susținerea tezei interzicerii judiciare a desfășurării activității organului administrativ, vă rugăm să constatați că, din practica instanțelor de contencios administrativ, reclamanta nu a putut indica o hotărâre judecătorească prin care s-ar fi interzis unei autorități administrative să emită, în viitor, un anumit act.

La 20.11.2009, a formulat cerere de intervenție în interesul pârâților SC SA invocând:

Excepția nulității cererii de chemare în judecată în ceea ce privește capătul 1 de cerere.

Reclamanta SE solicită în principal să se anuleze decizia pârâtei presupusă a fi fost emisă și care ar avea ca obiect acordarea unei garanții de stat intervenientei în vederea achiziției de la

a activelor unității de petrochimie din cadrul Pitești, până la soluționarea de către instanță a cererii de anulare a actului administrativ contestat.

Din petit dar și din conținutul acțiunii, se constată că reclamanta SE a inițiat demersul său judiciar (plângere prealabilă la și cererea adresată instanței) pornind de la "bănuiala" existenței unui act administrativ având ca obiect aprobarea acordării de garanții de stat către

Reclamanta SE nu a indicat însă care este actul administrativ atacat și în condițiile în care un astfel de act administrativ nu exista la momentul introducerii acțiunii și nu există nici la momentul actual, cererea reclamantei SE nu îndeplinește condițiile generale de sesizare a instanței astfel încât potrivit art. 133 alin.1 raportat la art. 112.pr.civ. se impune să admiteți excepția invocată și să anulați cererea în ceea ce privește primul capăt de cerere.

De asemenea, intervenienta a mai invocat aceleași excepții pe care pârâtul MFP le invocase în întâmpinare.

La 20.11.2009, pârâta SA a formular întâmpinare invocând excepția prematurității oprimului capăt de cerere ca urmare a neemiterii actului administrativ a cărui anulare se solicită la primul capăt de cerere.

De asemenea, pârâta a invocat în continuare aceleași excepții ca pârâtul MFP în întâmpinarea sa.

Prin încheierea din 08.01.2010, Curtea a admis în principiu cererea de intervenție accesorie.

La 08.01.2010, reclamanta a formulat cerere de sesizare a Curții Europene de Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare, solicitând să-i fie adresate Curții următoarele întrebări:

1.,Articolul 88 (3) din TCE trebuie interpretat în sensul că instanțele naționale pot dispune măsuri pentru împiedicarea acordării unui ajutor de stat ce nu a obținut autorizarea prealabilă a Comisiei (inclusiv prin neîndeplinirea condițiilor încadrării într-o schemă de ajutor pre-autorizată), chiar dacă aceste măsuri nu sunt prevăzute în mod expres de legislația națională? Poate o instanță națională, cu respectarea art. 88 din Tratatul CE, să respingă ca inadmisibilă și, deci, fără cercetarea fondului, o acțiune a unui justițiabil privind împiedicarea acordării unui ajutor de stat presupus a nu îndeplini condițiile autorizării prealabile de către Comisie, pe motiv că o astfel de acțiune nu este prevăzută în mod expres de legislația națională?

2. În conformitate cu art. 88 (3) din TCE, un justițiabil care apreciază că un anumit ajutor de stat ce urmează a fi acordat în baza unei scheme preautorizate de Comisia Europeană nu se încadrează în respectiva schemă, poate să se adreseze instanțelor naționale pentru a obține o hotărâre de obligare a autorităților competente ale statului să analizeze și, eventual, să respingă acordarea și plata unui astfel de ajutor chiar și înainte de emiterea

de către autoritatea statală competentă a deciziei cu privire la acordarea acestuia, sau acest justițiabil poate acționa în fața instanțelor naționale numai după ce autoritatea competentă a statului a emis mai întâi decizia de aprobare a respectivului ajutor care nu îndeplinește condițiile de acordare?

3. În interpretarea art. 88 (3) din Tratatul CE și a art. 20(2) din Regulamentul CE nr. 659/1999, poate fi considerată o persoană interesată în formularea unei plângeri la Comisie și, respectiv, în formularea unei acțiuni Ia instanțele naționale, și un acționar al beneficiarului ajutorului de stat potențial nelegal (independent de relația de concurență dintre aceștia)?

O persoană care a formulat o plângere considerată admisibilă de către Comisia Europeană, conform art. 20(2) din Regulamentul CE 659/1999 și în urma căreia Comisia a decis demararea unei investigații, conform art. 4(4) din același Regulament, este îndreptățită să se adreseze și instanțelor naționale pentru a obține o hotărâre de interzicere a acordării ajutorului de stat a cărui nelegalitate a sesizat-o prin plângerea adresată Comisiei.

La 22.01.2010, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 133 alin. 1 raportat Ia art. 112 pct. 3 din Codul d e Procedură Civilă, precum și a dispozițiilor art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ca fiind contrare prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 (accesul liber la justiție) și art. 52 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică) din Constituția României.

În motivarea acestei excepții, reclamanta a arătat că ea consideră aceste dispoziții legale ca fiind neconstituționale, în măsura în care se interpretează că prin indicarea obiectului cererii de chemare în judecată se impune reclamantului, sub sancțiunea nulității cererii, obligația de a indica nu doar pretenția formulată, ci și alte elemente în legătură cu obiectul cererii și care nu se află Ia dispoziția acestuia, dar care pot fi stabilite cu ocazia cercetării judecătorești a cauzei.

În situația în care, deși obiectul acțiunii a fost clar precizat prin indicarea pretențiilor în petitul cererii de chemare în judecată și au fost menționate informații generale pe baza cărora actul atacat este identificabil/determinabil, simpla lipsă a furnizării unor informații detaliate referitoare Ia obiectul material al acțiunii - precum numărul sau data exactă a emiterii - determină soluția nulității cererii, art. 112 raportat la art. 133 îngrădește în mod nejustificat liberul acces Ia justiție încălcând astfel art. 21 din Constituție.

Reclamanta consideră că dispozițiile art. 18 alin. 1 și ale art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care conturează cadrul acțiunii judiciare în contencios administrativ sunt neconstituționale deoarece, prin modul în care sunt redactate, limitează practic măsurile pe care le poate dispune instanța de judecată pentru protejarea drepturilor și intereselor legitime ale justițiabililor afectați de acțiunea ori inacțiunea autorității publice, excluzând

anumite remedii prin care instanța de judecată poate cenzura, în mod eficient, activitatea nelegală a autorității publice.

Modului restrictiv în care art. 18 al. 1 din Legea contenciosului administrativ reglementează soluțiile pe care le poate pronunța instanța, aceasta având posibilitatea de a dispune, pe de o parte, numai măsurile expres prevăzute de lege, și, pe de altă parte, numai în forma specific reglementată, fără a avea și posibilitatea adaptării/personalizării acestora în funcție de particularitățile și specificul fiecărei cauze, aduce atingere substanței dreptului liberului acces Ia justiție prevăzut de art. 21 din Constituție.

Pentru ca actul de justiție să fie cât mai eficient și pentru a se evita situația în care o serie de probleme deduse judecății sunt excluse de Ia soluționare doar pentru că formal nu se încadrează într-un tipar rigid, judecătorul trebuie să aibă posibilitatea de a pronunța soluții ținând cont de nevoile exacte ale fiecărei cauze.

limitativ soluțiile pe care Ie poate pronunța instanța de contencios administrativ (art. 18), respectiv obiectul acțiunii judiciare (art. 8), dispozițiile legale indicate nu permit instanței de contencios administrativ să analizeze pe fond o situație juridică creată în legătură cu un act administrativ ce nu a fost încă emis, dar care, dacă ar fi emis în forma prefigurată, ar putea prejudicia drepturile sau interesele legitime ale reclamantului.

Sunt astfel excluse din sfera contenciosului administrativ remedii importante pe care le-ar putea dispune instanța precum: obligarea autorității publice Ia a nu emite un anumit act administrativ nelegal sau II. obligarea autorității publice Ia a respinge o cerere de emitere a unui act administrativ nelegal.

Curtea a încuviințat părților proba cu înscrisuri.

În legătură cu excepția nulității capătului 1 de cerere, excepție invocată de intervenienta accesorie, Curtea constată că prin acest capăt de cerere reclamanta solicită să se dispună anularea deciziei Comitetului de, Garanții și Asigurări () de aprobare a acordării unei garanții de stat de către Banca de Export Import a României către SA R V în vederea achiziției de Ia a activelor aferente unității de petrochimie din cadrul Pitești, precum și tuturor actelor subsecvente acestei decizii.

Potrivit art. 112. proc. civ. printre alte elemente pe care reclamantul trebuie să le indice în cererea sa se află și obiectul cererii. Ori reclamanta a respectat această condiție, obiectul fiind anularea deciziei Comitetului de, Garanții și Asigurări () de aprobare a acordării unei garanții de stat de către Banca de Export Import a României către SA R V în vederea achiziției de Ia

a activelor aferente unității de petrochimie din cadrul Pitești, precum și tuturor actelor subsecvente acestei decizii.

Faptul că un asemenea act nu a fost emis nu este echivalent cu neindicarea obiectului cererii.

Reținând că cererea reclamantei conține toate elementele prevăzute de art. 112. proc. civ. Curtea va respinge excepția nulității capătului 1 de cerere ca neîntemeiată.

În privința excepție de necompetență materială a capătului 3 de cerere (să fie obligată Banca de Export Import a României să nu încheie convenția de garantare a împrumutului către SC SA R V, în vederea achiziției de Ia a activelor aferente unității de petrochimie din cadrul Pitești, în baza schemei de ajutor de stat prevăzută în articolul 28 teza a 2-a din Hotărârea nr. 104/2009 de aprobare a Normelor privind instituirea unei scheme de ajutor de stat destinate facilitării accesului la finanțare în actuala perioadă de criză economică și financiară, constând în garanții acordate -urilor și întreprinderilor mari), Curtea reține că acesta este un capăt de cerere incidental care, potrivit art. 17. proc. civ. trebuie soluționat de instanța care judecă capătul de cerere principal, respectiv Curtea de APEL BUCUREȘTI. De aceea, în baza art. 17. proc. civ. Curtea va respinge ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale cu privire la capătul 3 de cerere.

În privința cererii de sesizare a Curții Europene de Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare, cu privire la cele trei întrebări, Curtea reține că:

Prima întrebare preliminară este

,Articolul 88 (3) din TCE trebuie interpretat în sensul că instanțele naționale pot dispune măsuri pentru împiedicarea acordării unui ajutor de stat ce nu a obținut autorizarea prealabilă a Comisiei (inclusiv prin neîndeplinirea condițiilor încadrării într-o schemă de ajutor pre-autorizată), chiar dacă aceste măsuri nu sunt prevăzute în mod expres de legislația națională? Poate o instanță națională, cu respectarea art. 88 din Tratatul CE, să respingă ca inadmisibilă și, deci, fără cercetarea fondului, o acțiune a unui justițiabil privind împiedicarea acordării unui ajutor de stat presupus a nu îndeplini condițiile autorizării prealabile de către Comisie, pe motiv că o astfel de acțiune nu este prevăzută în mod expres de legislația națională?"

În conformitate cu art. 88 alin. 3 din Tratatul de instituire a Comunității Europene,Comisia este informată în timp util pentru a-și prezenta observațiile cu privire Ia proiectele care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele. În cazul în care apreciază că un proiect nu este compatibil cu piața comună în conformitate cu dispozițiile art. 87, Comisia inițiază fără întârziere procedura prevăzută la alineatul precedent. Înainte de pronunțarea unei

decizii finale, statul membru în cauză poate pune în aplicare măsurile preconizate".

Art. 88 alin. 3 din Tratat se referă Ia imposibilitatea de aplicare a unor măsuri preconizate a constitui ajutor de stat, însă în speță nu există astfel de măsuri, câtă vreme nu există un act administrativ, respectiv decizia de acordare a garanției de stat către.

Nu se pune problema aplicării acestui articol, respectiv a interpretării lui câtă vreme nu există un "ajutor de stat acordat" și în consecință nu se impune interpretarea acestuia și nu este necesară adresarea unei astfel de întrebări preliminare.

Referirea reclamantei la excepția invocată de intervenienta a inadmisibilității capetelor de cerere 2 și 3 atrage necesitatea de a preciza faptul că CJCE, în cazul absurd în care ar putea fi sesizată cu această întrebare, nu ar putea să soluționeze această problemă în mod direct pentru că CJCE nu se poate substitui instanței naționale în soluționarea cazului.

CJCE nu poate decât să interpreteze dreptul comunitar iar nu să dea indicații de soluționare instanței naționale de sesizare. Or, prin maniera de formulare a acestei întrebări dar și a celorlalte întrebări reclamanta tinde în realitate să obțină o "decizie de îndrumare" în soluționarea în concret a cauzei de către instanța națională din partea CJCE, ceea ce este inadmisibil.

Curtea de Justiție a Comunităților Europene nu poate, în aplicarea art. 234 din Tratat, să pronunțe o hotărâre cu privire Ia compatibilitatea unei dispoziții din dreptul național cu dreptul comunitar, aceasta însemnând că CJCE nu poate analiza neconcordanța dintre actele normative naționale și actele comunitare nici chiar cu privire Ia vidul legislativ invocat de reclamantă, respectiv faptul că o anumită acțiune nu ar fi prevăzută de legislația națională.

Evident că în contextul în care reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii 554/2004 nu s-ar putea ca în analiza cererii reclamantei să se nesocotească chiar condițiile legii naționale invocate de reclamantă, astfel cum ar dori reclamanta.

A doua întrebare preliminară este:

,În conformitate cu art. 88 (3) din TCE, un justițiabil care apreciază că un anumit ajutor de stat ce urmează a fi acordat în baza unei scheme preautorizate de Comisia Europeană nu se încadrează în respectiva schemă, poate să se adreseze instanțelor naționale pentru a obține o hotărâre de obligare a autorităților competente ale statului să analizeze și, eventual, să respingă acordarea și plata unui astfel de ajutor chiar și înainte de emiterea de către autoritatea statală competentă a deciziei cu privire la acordarea acestuia, sau acest justițiabil poate acționa în fața instanțelor naționale numai după ce autoritatea competentă a statului a emis mai întâi decizia de aprobare a respectivului ajutor care nu îndeplinește condițiile de acordare?"

Această întrebare este inadmisibilă întrucât nu vizează în realitate interpretarea textului art. 88 alin. 3 din Tratat, ci urmărește ca instanța comunitară să determine soluția chiar în litigiul dedus judecății.

Nu instanța comunitară poate stabili dacă o acțiune este admisibilă sau nu potrivit dreptului național ori chiar comunitar.

Pe lângă faptul că prin această întrebare reclamanta admite că nu există o decizie, deci un act administrativ care să fie atacat în instanță, este de subliniat că numai Comisia Europeană este abilitată să decidă cu privire la caracterul legal sau nu al unui presupus ajutor de stat.

Or, în prezentul litigiu nu se pun probleme de competență astfel încât nu poate forma obiectul unei întrebări preliminare o problemă de drept care nu numai că nu face obiectul cauzei, dar nu are legătură cu speța.

A treia întrebare preliminară este:

,În interpretarea art. 88 (3) din Tratatul CE și a art. 20(2) din Regulamentul CE nr. 659/1999, poate fi considerată o persoană interesată în formularea unei plângeri la Comisie și, respectiv, în formularea unei acțiuni Ia instanțele naționale, și un acționar al beneficiarului ajutorului de stat potențial nelegal (independent de relația de concurență dintre aceștia)?

Și această întrebare este inadmisibilă deoarece nu se încearcă obținerea unei interpretări a dreptului comunitar, ci obținerea unei soluții din partea Curții Europene de Justiție cu privire Ia prezentul litigiu.

Reclamanta dorește printre altele să stabilească sfera noțiunii de persoană interesată în ceea ce privește formularea unei plângeri la Comisia europeană, aspect care nu are legătură cu prezenta cauză astfel încât nu poate fi dedus spre soluționare instanței comunitare.

Pe de altă parte, prin cealaltă circumstanțiere pe care o face în cadrul primei subîntrebări din această a treia întrebare preliminară, respectiv,dacă poate fi considerată persoana interesată în formularea unei acțiuni în instanțele naționale și un acționar al beneficiarului ajutorului de stat potențial nelegal", precum și prin cea de-a doua subîntrebare reclamanta invocă exclusiv aspecte legate de situația de fapt astfel încât în realitate interpretarea textului comunitar nu este necesară.

Analiza acestei întrebări excede competenței și instanței comunitare întrucât numai instanța națională poate să soluționeze excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată.

Reclamanta nu a invocat ca temei juridic al acțiunii art. 20 alin. 2 al Regulamentului 659/1999 astfel încât instanța comunitară nu poate fi solicitată să interpreteze acest text iar pe de altă parte textul invocat nu are nicio legătură cu prezenta cauză.

Astfel, în conformitate cu acest text comunitar,Orice parte interesată poate informa Comisia asupra oricărui presupus ajutor ilegal, precum și asupra oricărei presupuse utilizări abuzive a unui ajutor. În cazul în care consideră, pe baza informațiilor pe care le deține, că nu există suficiente motive pentru examinarea cazului, Comisia informează partea interesată asupra acestui fapt. Atunci când adoptă o decizie într-un caz cu privire la obiectul informației furnizate, Comisia transmite o copie a deciziei respective părții interesate".

Prin urmare, acest text comunitar nu se referă Ia posibilitatea formulării unei acțiuni Ia instanțele naționale, ci la,informarea Comisiei asupra oricărui presupus ajutor ilegal" și la măsurile pe care le întreprinde Comisia. De aceea și invocarea acestui articol este în realitate un argument pentru respingerea cererii de sesizare a CJCE.

Din aceste motive, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curții Europene de Justiție.

Cu privire la excepția prematurității capătului 1 de cerere, Curtea reține că prin acest capăt de cerere reclamanta solicită anularea deciziei Comitetului de, Garanții și Asigurări () de aprobare a acordării unei garanții de stat de către Banca de Export Import a României către SA R V în vederea achiziției de Ia a activelor aferente unității de petrochimie din cadrul Pitești, precum și tuturor actelor subsecvente acestei decizii.

Având în vedere că pârâții prin reprezentanții lor au arătat că nu s-a emis nici o decizie de aprobare a acordării unei garanții de stat de către Banca de Export Import a României către SA R V în vederea achiziției de Ia a activelor aferente unității de petrochimie din cadrul Pitești, iar reclamanta nu a dovedit că om asemenea decizie ar fi fost emisă, în baza art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite excepția prematurității acestui capăt de cerere și îl va respinge ca prematur formulat.

În privința excepție lipsei de interes a reclamantei pe capetele 2 și 3 de cerere, Curtea reține că reclamanta a solicitat prin acestea,în ipoteza în care se constată că actul administrativ a cărui anulare se solicită prin capătul de cerere nr. 1 nu a fost încă emis, fie obligat Comitetul de, Garanții și Asigurări () să emită o decizie de respingere a aprobării condițiilor acordării unei garanții de stat de către Banca de Export Import a României către SA R V în vederea achiziției de Ia a activelor aferente unității de petrochimie din cadrul Pitești, în baza schemei de ajutor de stat prevăzută în articolul 28 teza a 2-a din Hotărârea nr. 104/2009 de aprobare a Normelor privind instituirea unei scheme de ajutor de stat destinate facilitării accesului Ia finanțare în actuala perioadă de criză economică și financiară, constând în garanții acordate -urilor și întreprinderilor mari" și,să fie obligată Banca de Export Import a României să nu încheie convenția de garantare a împrumutului către SC SA R V, în vederea achiziției de Ia a activelor aferente unității de petrochimie din cadrul Pitești, în baza schemei de ajutor de stat prevăzută în articolul 28 teza a 2-a din Hotărârea nr. 104/2009 de aprobare a Normelor privind instituirea unei scheme de ajutor de stat destinate facilitării accesului la finanțare în actuala perioadă de criză economică și financiară, constând în garanții acordate -urilor și întreprinderilor mari."

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Interesul, ca o condiție de exercițiu a acțiunii civile, trebuie să fie: legitim, personal, născut și actual.

În ceea ce privește legitimitatea interesului în acțiunea de față, aceasta implică, pe de o parte, afirmarea unui drept subiectiv ocrotit de lege.

Or, atâta timp cât actul administrativ nu a fost emis, interesul reclamantei în promovarea acțiunii nu este născut.

Din aceste motive, în baza art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite excepția lipsei de interes privind capetele 2 și 3 de cerere și le va respinge pentru lipsa interesului.

Datorită strânsei legături dintre cererea principală și cerere de intervenție în interesul pârâților și față de soluția dtă cererii principale, în baza art. 49-56. proc. civ. Curtea va admite cerere dec intervenție accesorie.

În privința excepției de neconstituționalitate dispozițiilor art. 133 alin. 1 raportat Ia art. 112 pct. 3 din Codul d e Procedură Civilă, precum și a dispozițiilor art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ca fiind contrare prevederilor constituționale cuprinse în art. 21 (accesul liber la justiție) și art. 52 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică) din Constituția României, Curtea reține că:

1. cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 133 alin. 1 raportat Ia art. 112 pct. 3 din Codul d e Procedură Civilă nu îndeplinește condiția ca de soluționarea ei să depindă soluția din prezenta cauză.

Curtea a respins ca neîntemeiată excepția nulității capătului 1 de cerere, excepție întemeiată pe art. 133 alin. 1 raportat Ia art. 112 pct. 3 din Codul d e Procedură Civilă. Ori în acest caz, chiar dacă ar fi sesizată Curtea Constituțională cu soluționarea acestei excepții, soluția Curții Constituționale nu ar influența soluția instanței pe excepția nulității cererii, de vreme ce această excepție a fost respinsă. Soluția Curții Constituționale ar fi avut relevanța doar dacă Curtea ar fi admis excepția nulității cererii.

2. cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu îndeplinește condiția ca de soluționarea ei să depindă soluția din prezenta cauză.

Curtea a excepția lipsei de interes a capetelor 2 și 3 de cerere, motiv pentru care soluția Curții Constituționale pe această excepție nu ar fi avut nici o influență asupra soluției ce s-ar fi dat.

Din aceste motive, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curții constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTǍRǍȘTE:

Respinge cererile de sesizare a Curții Constituționale și a Curții Europene de Justiție ca neîntemeiate.

Respinge ca neîntemeiată excepția de necompetență materială în soluționarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei Banca de Export Import a României să nu încheie convenția de garantare a împrumutului către SC SA R V, în vederea achiziției de Ia a activelor aferente unității de petrochimie din cadrul Pitești, în baza schemei de ajutor de stat prevăzută în articolul 28 teza a 2-a din Hotărârea nr. 104/2009 de aprobare a Normelor privind instituirea unei scheme de ajutor de stat destinate facilitării accesului la finanțare în actuala perioadă de criză economică și financiară, constând în garanții acordate -urilor și întreprinderilor mari.

Respinge ca neîntemeiată excepția nulității capătului de cerere privind anularea deciziei Comitetului de, Garanții și Asigurări () de aprobare a acordării unei garanții de stat de către Banca de Export Import a României către SA R V în vederea achiziției de Ia a activelor aferente unității de petrochimie din cadrul Pitești, precum și tuturor actelor subsecvente acestei decizii.

Admite excepția prematurității capătului 1 de cerere.

Respinge ca prematur formulată cererea reclamantei SE, având domiciliul procesual ales Ia Cabinet de Avocat ( ),în B, ,--97, de,. 1, Sector 1 împotriva pârâților Comitetul de, Garanții și Asigurări de pe lângă Ministerul Economiei și Finanțelor (în prezent, Ministerul Finanțelor Publice), prin Banca de Export - Import a României, cu sediul în nr. 15, sector 5, B, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în-, Sector 5, B și Banca de Export - Import a României, cu sediul în nr. 15, sector 5, B, cerere având ca obiect anularea deciziei Comitetului de, Garanții și Asigurări () de aprobare a acordării unei garanții de stat de către Banca de Export Import a României către SA R V în vederea achiziției de Ia a activelor aferente unității de petrochimie din cadrul Pitești, precum și tuturor actelor subsecvente acestei decizii.

Admite excepția lipsei de interes a reclamantei privind capetele 2 și 3 de cerere.

Respinge ca lipsite de interes cererea reclamantei privind obligarea pârâtului Comitetul de, Garanții și Asigurări () să emită o decizie de respingere a aprobării condițiilor acordării unei garanții de stat de către Banca de Export Import a României către SA R V în vederea achiziției de Ia a activelor aferente unității de petrochimie din cadrul Pitești, în baza schemei de ajutor de stat prevăzută în articolul 28 teza a 2-a din Hotărârea nr. 104/2009 de aprobare a Normelor privind instituirea unei scheme de ajutor de stat destinate facilitării accesului Ia finanțare în actuala perioadă de criză economică și financiară, constând în garanții acordate -urilor și întreprinderilor mari și cererea de obligare a pârâtei Banca de Export Import a României să nu încheie convenția de garantare a împrumutului către SC SA R V, în vederea achiziției de Ia a activelor aferente unității de petrochimie din cadrul Pitești, în baza schemei de ajutor de stat prevăzută în articolul 28 teza a 2-a din Hotărârea nr. 104/2009 de aprobare a Normelor privind instituirea unei scheme de ajutor de stat destinate facilitării accesului la finanțare în actuala perioadă de criză economică și financiară, constând în garanții acordate -urilor și întreprinderilor mari.

Admite cererea de intervenție în interesul pârâților formulată de intervenienta SC SA cu sediul în R V-, județul

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2010.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red. jud. /7 ex./17.02.2010

Președinte:Bîcu Vasile
Judecători:Bîcu Vasile

#Judecator Bicu Vasile

Anulare act administrativ fiscal. Sentința 676/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Sentința 676/2010. Curtea de Apel Bucuresti