Anulare act administrativ fiscal. Decizia 679/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr.679
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în-, împotriva sentinței civile nr.237/ din 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că recursul este motivat, intimatul a depus concluzii scrise și se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul, cu domiciliul în B,-, -.24,.30, județul B, a chemat în judecată pe pârâtul Administrația Finanțelor Publice B pentru ca să fie obligată la restituirea sumei de 3.404 lei, actualizată, reprezentând taxă specială auto primă înmatriculare și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că în fapt, în luna iunie 2007 achiziționat un autoturism marca Opel Astra.
Pentru a putea înmatricula acest autovehicul, reclamantul a fost obligat să plătească o taxă specială în valoare de 3.404 lei.
În urma unei cereri de restituire, Administrația Finanțelor Publice B i-a restituit o parte din sumă, respectiv 1821 lei.
Reclamantul a considerat că această taxă de primă înmatriculare, pe care a fost obligat să o achite pentru a putea înmatricula autovehiculul este ilegal încasată, deoarece art.2141- 2143din Codul fiscal contravin dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului, în speță fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de produsele interne.
A mai menționat reclamantul că dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României statuează însă că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
România a devenit stat membru al UE la data de 01.01.2007, or prin aderarea la acest organism, legile interne devin nelegale în măsura în care contravin dispozițiilor legale ale tratatelor constitutive ale acesteia.
În secțiunea a VI - Dispozițiile finale, alin.1 al art.III - 170 al Tratatului instituind o nouă Constituție pentru Europa se prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare"
Aceleași prevederi sunt cuprinse și în art.90 paragraful 1 al Tratatului de aderare la UE.
Dacă autoturismele sunt achiziționate din România dar care sunt deja înmatriculate, se percepe o taxă unică de înmatriculare ce se achită organelor fiscale locale, același regim juridic ar trebui să aibă și autoturismele înmatriculate deja în alt stat membru UE.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.21 alin.1 și 3 Cod fiscal, art.90 paragraful 1 Tratat UE.
În probațiune a administrat acte: copie factură, copie chitanță prin care a achitat taxa de primă înmatriculare, copie de pe cartea de identitate a autoturismului, dovada efectuării procedurii prealabile.
Prin Întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pe motiv că reclamantul a primit diferența de taxă, în sensul dispozițiilor art.11 din OG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Prima înmatriculare a autoturismelor în România este condiționată de plata unei taxe, atât în perioada în care reclamantul a plătit această taxă, cât și ulterior, în baza modificărilor intervenite în legislație.
Începând cu data de 01.07.2008 s-a restituit diferența de taxă, în conformitate cu dispozițiile art.11 din OUG nr.50/2008.
Așa cum rezultă din actele de la dosar, reclamantul a primit diferența de taxă, respectiv suma de 1.821 lei, conform Notei privind compensarea obligațiilor fiscale din data de 25.09.2008.
În al doilea rând pârâta a menționat că încasarea taxei de înmatriculare s-a făcut în temeiul legislației în vigoare la acea dată.
Pârâta a invocat dispozițiile art.139(1) din Constituția României potrivit cu care impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și alte bugetului asigurări sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
În speță, taxa plătită de reclamant a fost încasată de organul fiscal în temeiul dispozițiilor legale în vigoare la data plății, respectiv Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, care la art.214 stabilea expres că taxa se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România.
Procedând la examinarea cererii reclamantului prin prisma susținerilor formulate și în lumina întregului material probatoriu administrat în cauză și a dispozițiilor legale incidente în cauză instanța constată că este fondată pentru următoarele considerente:
Pentru a fi înmatriculat reclamantul a achitat taxa de 3.404 lei.
Pe fondul cauzei, pentru rezolvarea problemelor de drept deduse judecății, este acceptată aplicare în cauză a dispozițiilor art.148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamant, instanța constată că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art.90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.2141din Codul fiscal.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în Româna din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Ca urmare a efectului direct a art.90(1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.2141- 2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxe specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant, în cuantum de 3.404 lei a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90(1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei deduse de către reclamant la
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a art.11 din nr.OUG50/2008, reclamantul fiind îndreptățiți să primească doar o parte din suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare.
Încasarea taxei de primă înmatriculare s-a făcut cu respectarea legislației în vigoare la acea dată, conform art.139 din Constituția României.
Examinând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea corectă a legii și cu aprecierea integrală a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o soluție legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Sunt nefondate susținerile recurentei în sensul că reclamantul ar fi îndreptățit să primească doar o parte din taxa plătită, având în vedere principiul neretroactivității legii nr.OUG50/2008 intrând în vigoare la data de 1 iulie 2008, taxa de primă înmatriculare fiind încasată anterior, în temeiul art.2141din Codul fiscal.
Cele două taxe au regimuri juridice diferite și destinații diferite, nefiind posibilă compensarea lor.
În mod corect a apreciat prima instanță că dispozițiile legale în baza cărora a fost încasată taxa contravin dispozițiilor menționate din tratat prin aceea că instituie un regim juridic fiscal discriminatoriu prin modul de aplicare.
Curtea constată că sentința de fond este temeinic motivată în fapt și în drept, cu respectarea prevederilor art.261 pct.5 Cod proc.civilă.
Așa fiind, constatând că nu există alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art. 312 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod proc.civilă, Curtea va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimat conform dovezilor existente la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în-, împotriva sentinței civile nr.237/ din 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă recurenta Administrația Finanțelor Publice B la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.DV/03.07.2009
Tehno ZE/03.07.2009
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
