Anulare act administrativ fiscal. Decizia 689/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 689/
Ședința publică din 14 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 3: Tăbăltoc
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Internațional Textil Ro I împotriva sentinței civile nr. 220/ca din 06.03.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 decembrie 2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 14 decembrie 2009.
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 220/CA/06.03.2009 a Tribunalului Iașis -a hotărât:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de către reclamata "INTERNATIONAL RO", cu sediul în I, Calea nr. 29, jud. I, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, cu sediul în I, str. -, nr. 26, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale I, cu sediul în I, b-dul - nr. 10.
Tribunalul Iașia reținut:
Prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 7494/13.11.2007 (fila 5 dosar) organele vamale din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale I au stabilit în sarcina reclamantei o diferență de taxă vamală în valoare de 183 lei, la care au fost calculate accesorii totale de 144 lei.
Această decizie de regularizare a avut la bază procesul verbal de control nr. 5493/13.11.2007,întocmit de către pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale I, în care este redată procedura controlului "a posteriori" a dovezii de origine, prin trimiterea certificatului de circulație a mărfurilor EUR 1 TO D -/13.10.2006 la autoritatea vamală italiană.
Reclamanta "INTERNATIONAL RO" a formulat contestație împotriva deciziei de regularizare, contestație ce a fost respinsă de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I prin decizia nr. 1/29.01.2008.
Tribunalul apreciază ca fiind nefondată acțiunea reclamantei.
Reclamanta a importat diverse mărfuri de la firma "INTERNATIONAL RO " din Italia, mărfuri vămuite cu declarația vamală de import nr. I 29128/17.10.2006 ( 94-95 dosar).
Reclamanta a beneficiat de regimul tarifar preferențial în baza unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, așa cum este definit la art. 16 pct. 1 lit. a și art. 17 pct. 1 și 3 din Protocolul privind definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul European instituind o asociere între România și Comunitățile Europene sau statele membre, protocol ratificat prin nr.OUG 1/1997, nr.OUG 192/2001.
Pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Iar ealizat procedura de control ulterior a dovezii de origine prin transmiterea la autoritatea vamală italiană a certificatului EUR 1 TO nr. D -, procedură prevăzută la art. 100 din Legea nr. 86/2006.
Autoritatea vamală italiană a răspuns prin adresa înregistrată la. - sub nr. 60384/23.10.2007 (filele 68-69 dosar), în sensul că: "originea preferențială a societății importatoare, invitată de nenumărate ori să depună liste și documente doveditoare ale originii italiene declarate, nu a depus documentația necesară, astfel că nu a fost posibilă operația de verificare a corectitudinii confirmărilor în conformitate cu protocolul nr. 4 între și România".
În esență, reclamanta se apără susținând că vinovăția aparține exclusiv societății exportatoare sau autorității vamale italiene, neputând fi reținută responsabilitatea sa pentru infirmarea originii comunitare a bunurilor.
Tribunalul constată că nu este fundamentată în drept această apărare.
Astfel, art. 226 alin. 3 din Legea nr. 86/2006 (Codul vamal) arată că datoria vamală se naște și în momentul în care mărfurile au fost plasate sub regimul vamal în cauză, când se stabilește ulterior că o condiție stabilită pentru plasarea mărfurilor sub regimul respectiv sau pentru acordarea drepturilor de import reduse sau zero, în funcție de destinația finală a mărfurilor, nu a fost îndeplinită.
Iar la alineatul 4 al aceluiași text de lege este caracterizat debitorul ca fiind fie persoana căreia i se cere îndeplinirea obligațiilor apărute, în privința drepturilor de import, în urma depozitării lor temporare sau a utilizării regimului vamal sub care au fost plasate, fie persoana căreia i s-a cerut respectarea condițiilor care reglementează plasarea mărfurilor sub acel regim. În plus art. 223 alin. 3 Cod vamal arată că debitorul este declarantul.
Regimul vamal prevăzut în Acordul ratificat prin nr.OUG 192/2001 este unul preferențial și este aplicabil numai produselor care satisfac cerințele stipulate în acel protocol (art. 13 pct. 1).
Printre produsele care beneficiază de acest regim vamal preferențial sunt cele originare din Comunitate, această probă a originii fiind făcută cu un certificat de circulație a mărfurilor EUR 1 (art. 16 alin. 1 lit. a Acord).
Potrivit art. 24 din Acord, dovezile de origine vor fi prezentate autorităților vamale ale țării importatoare, în conformitate cu procedurile aplicabile în acea țară, autoritățile putând cere ca declarația de import să fie însoțită de o declarație a importatorului prin aceasta atestă că produsele îndeplinesc condițiile cerute pentru aplicarea acordului.
Din interpretarea logică a art. 24 din Acord rezultă concluzia că importatorul are obligația legală de a face dovada, în fața autorităților române, că bunurile cu privire la care a solicitat regim vamal preferențial ca urmare a originii lor comunitare îndeplinesc cerințele Acordului, respectiv, că sunt însoțite de dovezile de origine.
Fiind stabilită obligația în sarcina importatorului - declarant înseamnă că acestuia îi revine și calitatea de debitor vamal, în accepțiunea art. 226 alin. 4 din Codul vamal.
Pe de altă parte, art. 226 alin. 3 Codul vamal nu condiționează nașterea datoriei vamale de existența sau nu a culpei debitorului în neîndeplinirea condițiilor care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul preferențial stabilit prin Acord, fiind suficientă nerespectarea condițiilor invocate de către importator pentru că datoria vamală la import să ia ființă.
Mai mult, raportul juridic de drept vamal are ca părți doar reclamanta, în calitate de importator, și autoritățile vamale române, astfel încât, nu poate fi verificată și atrasă răspunderea unor terțe persoane în prezentul cadru procesual, respectiv, a societății exportatoare italiene și a autorităților vamale italiene.
În consecință, tribunalul constată că reclamanta, în calitate de importator, nu a dovedit caracterul originar comunitar al bunurilor importate iar procesul-verbal de control din 12.11.2007, decizia de regularizare a situației nr. 7494/13.11.2007 și decizia nr. 1/29.01.2008 au fost legal întocmite, urmând a fi respinsă cererea de față.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamanta "INTERNAȚIONAL RO", considerând-o nelegală și netemeinică, din moment ce, în realitate a probat originea comunitară a bunurilor importate, prin Certificatul EUR 1, ce poartă mențiunea vămii italiene emitente, în sensul că "Se confirmă originea comunitară", cu ștampila, act ignorat însă de instanța de fond.
Consideră recurenta că, raportat prev. art. 16 alin. 1 lit. a din Protocolul privind definirea noțiunii de "produse originare", ratificat prin nr.OUG 192/2001, a probat cu Certificat EUR 1, în forma sus-menționată, originea comunitară a bunurilor în litigiu, aspect evocat și în cuprinsul contestațiilor pe care le-a formulat împotriva deciziilor de impunere fiscală respinse prin decizia I nr. 1/29.01.2008, astfel că solicită admiterea recursului, iar în fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata I prin întâmpinare consideră recursul ca nefondat, întrucât prin adresa sa nr. 2007-22452/15.10.2007, autoritatea vamală italiană i-a comunicat faptul că societatea exportatoare, "invitată de nenumărate ori să depună teste și documente doveditoare ale originii italiene declarate, nu a depus documentația necesară", așa încât nu a putut verifica nici corectitudinea confirmărilor conform Protocolului nr. IV dintre România și
Mai mult, petenta nu a respectat nici dispozițiile corelative din Protocolul IV privind metodele de cooperare administrativă, anexe la Acordul european, ratificat prin nr.OUG 192/2001,respectiv art. 16 paragraf 1 (a) și (b), în raport de care autoritățile române au obligația de a prelua ca atare documentele vamale emise de statele comunității europene, fără a le putea cenzura ori interpreta.
Totodată, raportat dispozițiilor art. 40 din Regulamentul de aplicare al Codului Vamal al României, aprobat prin HG1114/2001, coroborate cu dispozițiile art. 3 lit. t) din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României, și art. 18 și 19 din Protocolul ratificat prin OUG1/1997, rezultă că datoria vamală se naște în momentul în care mărfurile au fost plasate sub regimul vamal stabilit de declarant, respectiv de importator, ori ulterior, dacă se stabilește că o condiție pentru plasarea mărfurilor sub regimul respectiv, ori pentru acordarea drepturilor de import reduse, sau zero, nu a fost îndeplinită.
La dosarul cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri.
Curtea, verificând probatoriul cauzei, coroborat cu susținerile probelor din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind întemeiat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, soluția de respingere a acțiunii formulate de reclamanta "INTERNAȚIONAL RO", de instanța de fond, s-a întemeiat pe lipsa de la dosar a dovezii privind originea preferențială a bunurilor, ce trebuia depusă de societatea exportatoare, dar care, deși solicitată în mod repetat, nu a fost depusă în fața tribunalului.
Ori, în fața instanței de recurs, la fila 32-33 dosar, recurenta a fost în măsură a depune, urmare solicitărilor repetate evocate anterior, Certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 nr. D -,prin care Oficiul Vamal din - "confirmă originea italiană" a benzilor din fibre textile și respectiv a mașinii de rectificat clips pentru cămăși plastic, exportate de Societatea Italiană "INTERNAȚIONAL RO", către recurentă, și pentru care intimata a obligat-o la diferențele de taxe vamale, ca urmare a controlului a posteriori efectuat.
Așa fiind, având în vedere că exigențele prev. de legislația internă și internațională, astfel cum a fost evocată anterior, au fost satisfăcute în cursul litigiului, Curtea va proceda la admiterea recursului formulat de reclamanta "INTERNAȚIONAL RO", cu consecința modificării în tot a sentinței civile nr. 220(CA/06.03.2009 a Tribunalului Iași, în sensul admiterii acțiunii reclamantei, și a anulării deciziei nr. 7494/13.11.2007 a I și respectiv a deciziei 1/22.01.2008 a I, cu exonerarea reclamantei de plata sumei de 327 lei reprezentând creanțe fiscale.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de reclamanta "International Textil Ro" I împotriva sentinței civile nr. 220/CA din 06.03.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în tot.
În fond, admite acțiunea introdusă de reclamanta "International Textil Ro" I în contradictor cu pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale I și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Anulează decizia nr. 7494/13.11.2007 emisă de I - I și decizia nr. 1/22.01.2008 emisă de
Obligă pe I să plătească "International Textil Ro" suma de 6,45 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - --- - - --
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
11.01.2010
2 ex.
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc
