Anulare act administrativ fiscal. Sentința 69/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA Nr. 69
Ședința publică din data de 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în B, B-dul - -,. 109 C1,.2,. 6, județul B, în contradictoriu cu pârâtaCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI,cu sediul în B,--24, sector 1, cauză venită prin declinarea competenței de la ribunalul Buzău, potrivit sentinței nr. 7 din 8 ianuarie 2009.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul personal HG și asistat de avocat din Baroul Prahova potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind pârâta Curtea de Conturi a României.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a acordat termen pentru ca reclamantul să facă precizări în susținerea acțiunii sale, după care,
Apărătorul reclamantului HG, avocat depune la dosar practică judiciară constând în decizia 2522/2008 a Curții de Apel Ploiești - Secția Conflicte de muncă, adresa nr. 2690/2008 a Curții de Conturi a României transmisă reclamantului, precum și note scrise, arătând totodată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, luând act că în cauză nu se mai formulează alte cereri constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea cererii.
prin avocat arată că, așa cum reiese și din adresa nr. 2690/18.12.2008 a Curții de Conturi a României pe care au depus-o la acest termen, funcția de controlor financiar pe care o deținea la data emiterii ordinului de sancționare și o deține și în prezent face parte din categoria funcțiilor de natură contractuală. Față de acest aspect, așa cum a opinat și ÎCCJ printr-o încheiere pronunțată în acest sens, având în vedere că art. 22 Cod proc. civ. nu prevede expres un conflict de competență între Tribunal și Curtea de Apel la care este arondat, Curtea de Apel urmează să-și decline competența în favoarea Tribunalului, deci declinarea fiind obligatorie.
Concluzionând solicită declinarea competenței în favoarea Tribunalului Buzău - Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
CURT EA
Prin contestația înregistrată sub nr- la data de 20.11.2008 pe rolul acestei instanțe, contestatorul HG a solicitat în contradictoriu cu intimata CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a Ordinului 573 din 30.09.2008.
În motivarea contestației, s-a învederat de către contestator faptul că își desfășoară activitatea în cadrul Camerei de Conturi B, în funcția de controlor financiar și prin Ordinul nr. 573 din 30.09.2008 al Președintelui Curții de Conturi a României a fost sancționat cu reducerea salariului de bază pe o durată de o lună cu 10 %, în temeiul art. 267 alin. 1 lit. d din Codul muncii aprobat prin Legea 53/2003, reținându-se în sarcina sa o singură abatere disciplinară (neglijență și superficialitate în rezolvarea lucrărilor repartizate) cu ocazia efectuării controlului contului de execuție bugetară și bilanțului contabil pe anul 2007, la Primăria comunei, județ
Contestatorul a invocat excepția nulității absolute a ordinului de sancționare disciplinară având în vedere că sancțiunea a fost aplicată tardiv, după expirarea termenului de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare prevăzut de art. 268 alin. (1) din Codul muncii, că cercetarea prealabilă s-a efectuat tot după expirarea termenului legal de 30 zile, iar fapta pentru care a fost sancționat disciplinar este de fapt un punct de vedere al unui membru al comisiei de cercetare disciplinară prealabilă.
S-a mai arătat că angajatorul a încălcat prevederile art. 265 alin. 2 din Legea 53/2003 aplicând pentru aceeași abatere disciplinară două sancțiuni și anume: reducerea salariului de bază pe o durată de o lună cu 10 % și calificativul "nesatisfăcător".
Pe fondul cauzei, contestatorul solicită anularea Ordinului nr.573/30.09.2008 având în vedere că i s-au imputat fapte inexistente, nemotivate și nereale și că nu au fost menționate motivele pentru care i s-au înlăturat apărările, iar echipa de control care a propus sancționarea sa disciplinară a fost subiectivă în aprecieri, urmărind doar sancționarea sa și nu rezolvarea pe fond a litigiului.
La termenul de judecată din 08.01.2009, din oficiu, instanța a invocat excepția privind necompetența materială a acesteia în soluționarea cauzei.
Prin sentința 7 din 08.01.2009 Tribunalul Buzău a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Buzău - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că potrivit art. 10 alin. 1 teza a II a din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, iar potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă, curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiile centrale.
Având în vedere că intimata Curtea de Conturi a României este autoritate publică constituită la nivelul central a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în soluționarea cauzei și prin consecință a fost declinată competența în favoarea Curții de Apel Ploiești - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
La Curtea de Apel Ploiești dosarul a fost înregistrat sub nr-.
La termenul din 26 martie 2009 instanța a pus in vedere reclamantului sa precizeze daca la data emiterii ordinului contestat aceasta avea calitatea de funcționar public sau era angajat cu contract de munca, pentru a se putea determina competenta materiala de soluționare a cauzei.
Reclamantul a depus la dosar adresa 2690/18.12.2008 a Curții de Conturi a României si la termenul din 16 aprilie 2009 invocat excepția de necompetenta materiala a Curții si a solicitat declinarea competentei de soluționare cauzei in favoarea Tribunalului Prahova.
Curtea, examinând excepția invocata de reclamant privind necompetenta materiala a Curții de Apel Ploiești, prin prisma dispozițiilor legale incidente in cauza, dar si a actelor si lucrărilor dosarului retine următoarele:
Funcția de controlor financiar face parte din categoria funcțiilor de natura contractuala, intrând sub incidenta dispozițiilor Legii 53/2003 privind aprobarea Codului Muncii.
Potrivit art. 268 alin. 5 din Codul muncii, aprobat prin Legea 53/2003, cu modificările si completările ulterioare, decizia de sancționare poate fi contestata de salariat la instanțele judecătorești competente in termen de 30 zile calendaristice de la data comunicării.
Instanța judecătoreasca competenta este Tribunalul - Secția litigii de munca si asigurări sociale potrivit art. 2 alin. 1 lit. c pr. Civ., in acest sens fiind si Decizia II din 31 martie 2003 ale Secțiilor Unite ale actualei Înaltei Curți de Casație si Justiție.
In cauza nu se poate face aplicarea art. 10 din Legea 554/2004 deoarece Ordinul 573/2008, contestat de reclamant, nu este un act administrativ aplicat unui funcționar public care sa atragă aplicarea dispozițiilor Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ci este un act aplicat unui angajat cu contract de munca, fapt care a generat un conflict de drepturi si care face aplicabile dispozițiile Codului Muncii, pentru care competenta revine tribunalului, conform celor reținute anterior.
Prin urmare, se va admite excepția de necompetenta materiala invocata de reclamant si in temeiul art.158 pr.civ. se va declina competenta si se va trimite cauza spre competenta soluționare Tribunalului Buzău - Secția Litigii de munca si asigurări sociale.
Având in vedere ca prin pronunțarea acestei ultime sentințe s-a creat un conflict negativ de competenta, după rămânerea definitiva a prezentei hotărâri, in temeiul art. 22 alin. 4. pr. Civ. cauza se va înainta la Inalta de Casație si Justiție pentru emiterea regulatorului de competenta.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul, domiciliat în B, B-dul - -,. 109 C1,.2,. 6, județul B, în contradictoriu cu pârâtaCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI,cu sediul în B,--24, sector 1 în favoarea Tribunalului Buzău - Sectia de Litigii de Munca si Asigurari sociale.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
Red. MP
Dact. /MI/ 4 e 08.05.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață
