Anulare act administrativ fiscal. Sentința 709/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.709
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI (fost Ministerul Turismului).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul, prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că, apărătorul reclamantei a depus la dosar o cerere prin care a solicitat lăsarea cauzei spre finalul ședinței de judecată, împreună cu Note scrise. Prin cererea depusă se solicită, de asemenea, judecarea cauzei în lipsă.
Cauza a fost strigată la sfârșitul ședinței de judecată.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită să se ia act că noua denumire a pârâtului este Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului. Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea ia act că noua denumire a pârâtului este Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului în loc de Ministerul Turismului.
În continuare, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la 22.05.2009, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Turismului, anularea Ordinului nr.130 bis/2.02.2009, obligarea pârâtei să o repună în funcția publică de șef serviciu și la plata drepturilor salariale restante începând cu 1.02.2009 până la repunerea în funcție.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că prin ordinul contestat pârâtul dispus suspendarea reclamantei în baza Legii 188/1999 în mod nelegal, întrucât la data emiterii acestuia și în prezent reclamanta nu a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă pentru săvârșirea unei infracțiuni din cele prevăzute la art.45 lit.h din actul normativ menționat.
De asemenea, ordinul contestat încalcă principiul neretroactivității legii civile, fiind emis la 2.02.2009 și aplicat începând cu 1.02.2009 și prezumția de nevinovăție prevăzută de art.23 pct.11 din Constituție precum și normele comunitare în vigoare, întrucât nu conține limita perioadei de suspendare.
Actul administrativ este nelegal pentru că a fost emis fără o cercetare prealabilă pentru unicul motiv al trimiterii reclamantei în judecată.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.554/2004 art.6 pct.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recomandarea nr.16/2003 a Comitetului de miniștri, Constituția României.
În dovedire reclamanta a depus la dosarul cauzei ordinul contestat, dovada îndeplinirii procedurii prealabile, practică judiciară.
Totodată, s-a solicitat și suspendarea actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei, fiind îndeplinite condițiile art.14 Legea 554/2004.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, în raport de dispozițiile art.3 Cod procedură civilă, art.109 Legea 188/1999 și art.1 din HG 1719/2008, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată având în vedere dispozițiile art.86 al.3 din legea nr.188/1999.
Prin Sentința civilă nr.2654/9.2009 Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal având în vedere calitatea pârâtului de organ al administrației publice centrale.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul nr.130/2.02.2009 s-a dispus suspendarea reclamantei din funcția de conducere de șef serviciu din cadrul Direcției Generale Promovare Turistică - Serviciul coordonare reprezentanțe în străinătate, începând cu 1.02.2009, având în vedere adresa Direcției naționale Anticorupție nr.108/P/7.2008 și dispozițiile art.86 al.1-2 din legea nr.188/1999.
Potrivit dispozițiilor art.94 al.1 lit.m din Legea nr.188/1999 modificată și republicată, raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă de drept în condițiile în care acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de dispozițiile art.57 lit.h, din același act normativ, respectiv o infracțiune contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice.
Legea instituie, așadar prin dispozițiile anterior menționate un caz de suspendare de drept a raportului de serviciu al funcționarului public, care intervine ope legis, fără a fi necesară decât dispoziția organului de urmărire penală de trimitere în judecată, nu și alte condiții prealabile în sensul celor susținute de reclamantă, respectiv condiția cercetării prealabile.
În cauză, Curtea constată că astfel cum reiese din adresa nr.108/P/2007 a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul teritorial București, reclamanta a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul din 25.09.2008 pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave și fals intelectual (infracțiuni de natura celor prevăzute în art.54 lit.h din Legea 188/1999 modificată și republicată, astfel că măsura suspendării de drept a raportului său de serviciu prin ordinul contestat este legală.
Instanța va înlătura argumentele reclamantei referitoare la încălcarea regulamentului nr.96/2004 prin adoptarea măsurii suspendării de drept având în vedere că acesta vizează suspendarea funcționarului.
Public comunitar în ipoteza săvârșirii unor infracțiuni de drept comun, nu a unora în legătură cu serviciul, respectiv atribuțiile funcției publice.
Pentru argumentele expuse, în temeiul dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea apreciază că ordinul contestat este legal, urmând respinge în consecință cererea reclamantei de anulare a acesteia.
Având în vedere soluționarea cererii principale de anulare a actului, instanța va constata ca rămas fără obiect capătul de cerere privind suspendarea Ordinului nr.130 bis/2.02.2009 emis de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta - domiciliată în B, sector 6,-, Bl.62,.2,.6,.91, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI cu sediul în B, sector 1, nr.1, ca rămasă fără obiect.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./4 ex.
17.03.2010
Președinte:Ghica Alina NicoletaJudecători:Ghica Alina Nicoleta
