Anulare act administrativ fiscal. Sentința 71/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Sentința nr. 71/2008
Ședința publică de la 17 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre pronunțare, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta" "- comuna, județul B, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 iunie și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi.
CURTEA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de produse Supuse Accizelor Armonizate ( din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 043/8.02.2008 emisă de pârâtă și suspendarea executării deciziei contestate până la soluționarea pe fond a litigiului.
Motivându-și în fapt cererea, reclamanta a arătat că prin decizia contestată ( menținută prin decizia nr. 063/7.03.2008 a aceleiași autorități ) s-a dispus revocarea autorizației nr. RO -/23.12.2003 pentru producerea de produse accizabile, emisă pe numele reclamantei.
Reclamanta a invocat - în primul rând - nulitatea deciziei contestate, pe considerentul că au fost încălcate prevederile art. 10 al.2 lit. (f) din Ordinul nr. 416/2007, nefiind precizate temeiurile legale pretind încălcate. În al doilea rând, reclamanta a susținut că decizia este netemeinică, întrucât nu menționează temeiul legal în baza căruia pentru băuturile aromatizate pe bază de vin era necesară o nouă autorizare, o asemenea dispoziție legală nici nu există - în opinia reclamantei.
De asemenea, susține reclamanta că nu avea obligația legală de a anunța autoritatea cu privire la producerea de băuturi aromatizate pe bază de vin.
În ce privește produsele accizabile ce nu aparțineau ce nu aparțineau antrepozitului fiscal, reclamanta a susținut că a respectat prevederile art. 183 din Legea nr. 571/2003.
Referitor la programul de modernizare și retehnologizare, reclamanta a susținut că și-a însușit punctul de vedere al organului de control, depunând documentația în vederea autorizării.
Cu privire la constatările în legătură cu capacitățile de depozitare și îmbuteliere, reclamanta a arătat că a comunicat documentele necesare pârâtei, cu adresa nr. 174/27.12.2007, iar evidențele contabile au fost întocmite legal, actele regăsindu-se la sediul societății, fiind respectate dispozițiile art. 197 alin. D Cod Fiscal.
Pentru aceste motive, reclamanta consideră că măsura revocării autorizației nu este justificată, având în vedere că nu s-au produs consecințe fiscale și nu a fost prejudiciat bugetul de stat și, în plus, societatea a complinit deficiențele constatate în termen foarte scurt.
În dovedirea susținerilor din acțiune, reclamanta a depus la dosar decizia nr. 043/8.02.2008 și decizia nr. 063/7.03.2008 ( prin care s-a respins contestația în procedura administrativă ).
La primul termen de judecată ( 21.04.2008 ), reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând constatarea nulității absolute a deciziei nr. 043/8.02.2008 emisă de pârâtă, pentru încălcarea competenței teritoriale a organelor de control.
De asemenea, a mai invocat faptul că autorizația de antrepozit fiscal pe care o deținea era emisă pentru producerea de " vinuri liniștite " W2, categorie în care se înscriau și băuturile aromatizate pe bază de vin; cu toate acestea, la data de10.01.2008, societatea a depus documentația pentru completarea autorizației.
Pârâta - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de produse Supuse Accizelor Armonizate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor ( prin B ), a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât temeiul de drept al deciziei contestate a fost invocat corect ( art. 185 alin.2 lit. (c ) din Legea nr. 571/2003), măsura de revocare a autorizației fiind întemeiată.
În sprijinul poziției sale, pârâta a depus la dosar acte.
Prin încheierea din 13 mai 2008, instanța a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 043/8.02.2008, până la soluționarea pe fond a cauzei.
Analizând acțiunea de față,în raport de susținerile părților, de actele de la dosar și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză,instanța constată următoarele:
În ce privește completarea la acțiune, prin care reclamanta a invocat nulitatea absolută a deciziei contestate, pentru încălcarea competenței teritoriale de control, curtea constată că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate.
Astfel, este adevărat că potrivit dispozițiilor art.5 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din HG533/2007 privind organizarea și funcționarea Gărzii financiare, secțiile județene ale Gărzii financiare sunt unități teritoriale, cu personalitate juridică, ce au competență de control pe teritoriul județului în care își desfășoară activitatea.
Potrivit art.8 alin.2 din același act normativ, " din dispoziția comisarului general sau cu aprobarea scrisă a acestuia, la cererea comisarilor șefi, pentru anumite operațiuni de control pot participa comisari din oricare din secțiile județene".
În speță, există o astfel de dispoziție a comisarului general, concretizată în adresa nr. - din 12.12.2007, prin care se dispunea efectuarea unor verificări la societatea reclamantei de către Garda Financiară V ( 160 dosar ).
Ca urmare, nu se constată o încălcare a competenței teritoriale a organului de control.
De asemenea, curtea apreciază ca neîntemeiat și motivul de nulitate a deciziei contestate pentru lipsa temeiurilor legale.
Art. 43 lit. "f " din Legea nr. 571/2003 menționează temeiul de drept ca fiind unul din elementele obligatorii ale actului administrativ fiscal.
În speță, însă, nu se constată lipsa temeiului de drept, ci indicarea dispozițiilor legale pretinse a fi încălcate doar în finalul motivării deciziei, fără a se menționa punctual la fiecare abatere constatată textul legal ce prevede respectiva abatere.
Atâta vreme cât motivele de fapt ale deciziei fac posibilă raportarea la dispozițiile legale indicate în finalul actului administrativ-fiscal, nu poate fi vorba de o nulitate absolută a actului pentru lipsa temeiului de drept.
În ce privește temeinicia măsurii de revocare a autorizației, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 185 alin. (2) lit. ( c ) Cod fiscal, autoritatea fiscală competentăpoaterevoca autorizația pentru un antrepozit fiscal atunci când antrepozitarul nu respectă oricare dintre cerințele prevăzute la art. 183 sau la art. 195 - 198.
În speță, pârâta a constatat că reclamanta producea și alte tipuri de produse accizabile decât cele pentru care deținea autorizație, fără a anunța autoritatea fiscală despre acest aspect, că a derulat un program de modernizare și retehnologizare a capacităților de depozitare și nu a adus la cunoștința autorității fiscale competente nici acest lucru și că a depozitat în incinta antrepozitului produse accizabile aparținând altei societăți.
Imediat după efectuarea controlului, reclamanta a luat măsuri pentru remedierea deficiențelor constatate ( deși nu a fost de acord cu constatările organului de control),
Astfel, prin adresa nr. 174/27.12.2007, înregistrată la. B sub nr. 46275/28.12.2007 (31 ), societatea a înștiințat organul fiscal cu privire la modificările intervenite în urma modernizării spațiilor de depozitare.
Prin cererea nr. 5/9.01.2008, înregistrată la. sub nr. 30473/10.01.2008 ( 30), reclamanta a solicitat completarea autorizației cu producția de " băutură aromatizată pe bază de vin", anexând documentația prevăzută de lege.
Pe lângă aceste aspecte trebuie menționată și împrejurarea că reclamanta a avut convingerea că pentru producerea de băuturi aromatizate pe bază de vin nu este necesară o completare a autorizației pe care o deținea ( convingere ce se întemeia chiar pe poziția exprimată de prin adresa nr. 71395/19.12.2007 și pe interpretarea dată art. 170 Cod fiscal ).
Față de aceste circumstanțe, cu accent deosebit pe măsurile întreprinse de reclamantă pentru remedierea deficiențelor constatate, curtea apreciază că măsura de revocare a autorizației de antrepozit fiscal nu se justifică.
Textul art. 185 alin.2 din Codul fiscal prevedeposibilitatearevocării autorizației și nu obligativitatea acestei măsuri.
Având în vedere aspectele reținute mai sus, curtea, reținând și faptul că în speță nu s-a produs nici un prejudiciu bugetului de stat, în temeiul art. 218 alin.2 din OG92/2003, va admite acțiunea de față, în sensul că va anula decizia nr. 063/7.03.2008, de soluționare a contestației reclamantei și decizia nr. 043/8.02.2008, de revocare a autorizației de antrepozit fiscal, pe considerentul că măsura dispusă nu se justifică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta SRL cu sediul în comuna, sat, județul B, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Eonomiei și Finanțelor - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de produse Supuse Accizelor Armonizate cu sediul în B, sector 5,-.
Anulează decizia nr. 063/7.03.2008 și decizia nr. 043/8.02.2008, emise de Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de produse Supuse Accizelor Armonizate din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2008.
Președinte, Grefier,
- - -
Red.
Tehnoredact. ES 4 ex.
24/25. 06.2008
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor
