Anulare act administrativ fiscal. Sentința 715/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.715
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.02.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Radu Ionel
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta - AGRO SRL, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE - SERVICIUL FISCALĂ ȘI VAMALĂ.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 02.02.2010, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.02.2010, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanta - AGRO SRL, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE - SERVICIUL FISCALĂ ȘI VAMALĂ, a solicitat instanței anularea parțială a Deciziei nr. 340/10.10.2008 emisa de Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor în principal, pentru suma de 1.075.533 lei, rămasă in sarcina sa in urma admiterii parțiale a contestației soluționate decizia nr. 340/10.10.2008, (pentru punctele 2, 3 si 4 din decizie) și in consecința anularea parțiala pentru aceasta suma a Deciziei de Regularizare a Situației nr. 84/2079/02.06.2008 emise de Constanta si a procesului verbal de control cu numărul 15436/2078/02.06.2008, care a stat la baza emiterii acesteia. Pe cale de consecință, reclamanta a solicitat exonerarea sa de plata sumei menționate și obligarea pârâtei la restituirea tuturor sumelor încasate.
În subsidiar, a solicitat anularea deciziei pentru suma de 935.727,25 lei si in consecinta anularea partiala a nr. 84/2079/02.06.2008 emise de Constanta si a procesului verbal de control care a stat la baza emiterii acesteia cu numarul 15436/2078/02.06.2008. in sensul anularii integrale a obligatiilor fiscale de prevazute la punctul 2 din procesul verbal de control, respectiv cele aferente contractelor 409/04.06.2004, 413/25.06.2004, 398/20.04.2004, 521/01.11.2005, in cuantum total de 837.985 lei și anularii majorarilor de intarziere calculate pe perioada derularii contractului si pana la incheierea regimului vamal suspensiv pentru contractele 378 si 379 /24.05.2004, 487/28.07.2005 si 524/22.11.2005, in cuantum de 51.156 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că procesul verbal de control a fost încheiat cu încălcarea art.107 raportat la art. 9 Cod procedura fiscala și că sumele reținute în sarcina sa au fost calculate ca urmare a greșitei calificări a contractelor de leasing ca acte de vânzare-cumpărare, pe motivul neplatii la termen de către utilizator a ratelor de leasing.
La dosarul cauzei au fost depuse actele contestate și înscrisurile care au sta la baza acestora.
Pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes în ce privește cererea de anulare a Deciziei de Regularizare a Situației nr. 84/2079/02.06.2008, întrucât aceasta a fost desființată prin nr. 209/2008), ulterior modificată de nr. 230/2008, decizie ce îndreaptă erorile materiale strecurate în cea de-a doua decizie menționată.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că în intervalul 2003 - 2006 reclamanta a efectuat un număr 103 operațiuni temporare (de leasing extern) pentru care au fost acordate regimuri vamale suspensive.
A mai arătat pârâta că reclamanta nu a respectat clauzele contractuale prevăzute în contractul cadru de leasing încheiat cu firma AGRO CAPITAL, referitoare la achitarea ratelor scadente la termenele prevăzute în anexa Aa C ontractelor de leasing individuale.
Analizând actele dosarului în raport cu excepția invocată, Curtea reține că prin procesul verbal de control încheiat la 02 iunie 2008 s-a reținut că reclamanta a încheiat mai multe contracte de leasing, în calitate de utilizator, beneficiind de regim vamal suspensiv. Pentru unele contracte nu s-au plătit total sau parțial ratele datorate, pentru altele plățile au fost efectuate ulterior datei acordării regimului vamal definitiv, sau nu au fost efectuate integral până la data controlului, iar pentru anumite contracte a expirat termenul în care trebuia ca mărfurilor să li se dea o nouă destinație vamală.
În baza procesului verbal de control s-a întocmit decizia pentru regularizarea situației nr. 84/2079/02.06.2008, împotriva căreia a formulat contestație reclamanta.
Prin decizia nr. 340/10.10.2008 Agentia Nationala de Administrare Fiscala a dispus desființarea deciziei contestate pentru suma de 2.192.037 lei, din care suma de 1.154.289 lei reprezintă taxe vamale, comision vamal si TVA si suma de 1.037.748 lei reprezintă majorări de întârziere aferente. În legătură cu aceste sume, s-a reținut că sunt aferente unor contracte de leasing pentru care nu expirase durata de opțiune a reclamantei, în calitate de utilizator, dispunându-se reverificarea controlului.
Prin aceeași decizie a fost respinsă contestația cu privire la suma de 1.075.476 lei, din care 452.257 lei taxe vamale, comision vamal, si TVA si 623.219 lei majorări de întârziere aferente. În ce privește această sumă, s-a reținut că Regimul de admitere temporara cu exonerare totala de la plata drepturilor vamale a fost acordatca urmare a contractului de leasing si sub condiția derulării contractului de leasing conform clauzelor din acesta, ța Guvernului nr. 51/1997, cu modificările ulterioare, fiind o lege speciala care instituie regimul de admitere temporara in cazul derulării unor operațiuni de leasing.
În plus, Curtea reține că, urmare a deciziei nr. 340/10.10.2008, s-a întocmit procesul verbal de control nr. 33218/4085/07.11.2008 și ulterior, în baza acestuia, decizia pentru regularizarea situației nr. 209/4086/07.11.2008, corectată prin decizia pentru regularizarea situației nr. 230/4499/11.12.2008.
Prin decizia nr. 47/2009, emisă ca urmare a contestației formulate de reclamantă, a fost desființată decizia pentru regularizarea situației nr. 209/4086/07.11.2008, corectată prin decizia pentru regularizarea situației nr. 230/4499/11.12.2008, dispunându-se ca organul de control să reanalizeze situația de fapt in conformitate cu dispozițiile legale incidente in materie in perioada verificata si cu cele reținute la pct. 1 din Decizia Direcției generale de soluționare a contestațiilor nr. 340/10.10.2008.
Din situația de fapt expusă mai sus rezultă că reclamanta are interesul de a contesta Decizia de Regularizare a Situației nr. 84/2079/02.06.2008 și implicit procesul verbal de control de la baza acesteia, câtă vreme o parte din sumele reținute în sarcina reclamantei au fost apreciate ca fiind legal datorate prin respingerea contestației, motiv pentru care va respinge excepția invocată de pârâtă.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că obligațiile vamale contestate de reclamantă rezulta din recalcularea de către organele vamale a obligațiilor vamale la 100% din valoarea de intrare a bunurilor in țara, si nu la 20%, așa cum aceasta a fost calculata si plătită la încheierea regimului vamal suspensiv.
Organele vamale au reținut, în ce privește derularea contractelor de leasing, că reclamanta fie a achitat una sau doua rate, iar restul ratelor si valoarea reziduala, total sau parțial după încheierea regimului, fie a efectuat toate plățile ulterior închiderii regimului, fie până la data controlului nu a efectuat total sau parțial plata utilajelor către finanțator regimul vamal suspensiv fiind închis cu import definitiv. În concluzie, constatând că reclamanta nu a respectat condițiile contractuale, a închis regimul vamal prin calcularea obligațiilor aferente.
În raport cu situația de fapt descrisă mai sus, Curtea observă că dreptul organelor vamale de a închide din oficiu, în anumite situații, un regim vamal suspensiv este incontestabil, fiind prevăzut la art. 95 alin. 2 din Codul Vamal în vigoare la data acordării regimului vamal suspensiv.
În ce privește baza de calcul a drepturilor vamale, trebuie observate prevederile speciale care guvernează contractul de leasing, respectiv dispozițiile OG nr. 51/1997.
Art. 27 din ordonanța susmenționată prevede:
"(1) Bunurile mobile care sunt introduse în tara de către utilizatori, persoane fizice sau juridice romane, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing, persoane juridice străine, se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligația de plata a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale.
(2) Bunurile mobile care sunt introduse în tara de societățile de leasing, persoane juridice romane, se încadrează în regimul vamal de import, cu exceptarea de la plata a sumelor aferente tuturor drepturilor de import.
(3) În cazul în care utilizatorul, din vina societății de leasing sau a furnizorului, nu si-a exercitat dreptul de opțiune prevăzut în contract privind prelungirea termenului de leasing sau achiziția bunului, iar bunul nu a fost restituit, utilizatorul este obligat sa plătească taxele vamale raportat la valoarea reziduala a bunului. Baza de calcul a taxelor vamale nu poate fi mai de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent dacă părtile au convenit o valoare reziduala mai.
(4) În cazul achiziționării bunurilor introduse în tara în condițiile alin. (1) si (2), utilizatorul este obligat sa achite taxa vamală calculată la valoarea reziduala a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Baza de calcul a taxelor vamale nu poate fi mai de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent dacă părtile au convenit contractual o valoare reziduala mai.
(5) Termenul în cadrul căruia bunurile urmează sa fie restituite sau sa primească o noua destinatie vamală este cel convenit între părti prin contractul de leasing. Termenul în cadrul căruia bunurile urmează sa fie restituite sau sa primească o noua destinatie vamală nu poate fi mai mare de 7 ani de la data introducerii în tara a bunului, indiferent dacă părtile au convenit prin contract o durata mai mare, cu exceptia mijloacelor destinate transportului aerian pentru care termenul mentionat este de 14 ani.
(6) Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing încheiat între locatori/finantatori, persoane juridice romane, cu locatari/utilizatori, persoane fizice ori juridice străine, si care se exporta din România în temeiul acestor contracte se încadrează în regimul vamal de export temporar, în conformitate cu prevederile legale în materie.
(7) Termenul în cadrul căruia bunurile obiect al unui contract de leasing, încheiat în conditiile alin. (6), urmează sa fie restituite locatorului/finantatorului sau sa primească o noua destinatie vamală este cel convenit între părti prin contractul de leasing, dar nu poate fi mai mare de 7 ani de la data exportului din tara al bunului respectiv."
Din cuprinsul procesului verbal de control, precum și din motivarea deciziei prin care a fost soluționată contestația, rezultă că organele vamale au închis din oficiu regimul vamal suspensiv, considerând bunurile ca fiind importate, concluzia fiind trasă din faptul că reclamanta nu a respectat obligațiile asumate prin contractele de leasing. Trebuie observat însă că, așa cum reiese din textul legal redat mai sus, indiferent de modalitatea în care se finalizează contractul de leasing, baza de calcul a drepturilor vamale este de valoarea reziduală a bunului, nicidecum din valoarea de intrare.
Prin urmare, Curtea constată că atât procesul verbal de control nr. 15436/2078/02.06.2008, cât și Decizia de Regularizare a Situației nr. 84/2079/02.06.2008 au fost întocmite cu încălcarea prevederilor legale aplicabile. Așa fiind, va admite acțiunea și va anula actele respective în limitele în care au fost atacate de reclamantă. În consecință, va anula pct. 2 din Decizia de Regularizare a Situației nr. 84/2079/02.06.2008 și procesul verbal de control nr. 15436/2078/02.06.2008, în ce privește suma de 1.075.533 lei, va exonera reclamanta de plata acestei sume și va dispune restituirea ei și a majorărilor de întârziere calculate și încasate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ȘTE:
Respinge excepția lipsei de interes.
Admite acțiunea formulată de reclamanta - AGRO SRL, cu sediul in S,., nr.19, Jud. ța, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE - SERVICIUL FISCALĂ ȘI VAMALĂ, cu sediul in Constanta,- A, -, jud. Constanta.
Anulează în parte Decizia de Regularizare a Situației nr. 84/2079/02.06.2008 și procesul verbal de control nr. 15436/2078/02.06.2008, în ce privește suma de 1.075.533 lei.
Exonerează reclamanta de plata sumei de 1.075.533 lei și dispune restituirea ei și a majorărilor de întârziere calculate și încasate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
țată în ședință publică azi 09.02.2010.
Președinte, Grefier,
Președinte:Radu IonelJudecători:Radu Ionel
