Anulare act administrativ fiscal. Decizia 726/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.726/R-CONT
Ședința publică din 19 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu JUDECĂTOR 2: Dumitru
- - JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
- - - JUDECĂTOR 4: Fabiola
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta Direcția -ă a Finanțelor Publice a Județului V cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței nr.1030 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta domiciliată în Rm.V,-,.B,.40, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-pârâtă și avocat pentru intimata-reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanții părților precizează că nu au de formulat cereri prealabile.
Instanța, analizând înscrisurile de la dosar, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă V, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței tribunalului, în sensul respingerii acțiunii intimatei-reclamante.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului, ca fiind legală și temeinică, precizând că nu sunt întrunite cumulativ condițiile art.27 din Codul d e procedură fiscală. Nu solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 18.09.2007, reclamanta - a cerut anularea deciziilor nr.9 din 14.06.200 și nr.16642/13.04.2007, emise de pârâta Direcția -a a Finanțelor Publice -V și suspendarea executării acestor acte administrativ fiscale, motivat în esență pe argumentele ce urmează:
Reclamanta a fost acționar minoritar la SC SA, deținând din cele 1000 acțiuni, doar 4, care reprezentau 0,4 % din capitalul social.
Prin procesul verbal de control fiscal nr. 33696 din 9.06.2004, s-a reținut că agentul economic a împrumutat sume de bani unor terțe persoane cu care se afla în legături de afaceri.
În baza acestui proces verbal și a dispozițiilor cuprinse în art.27 Cod pr.fiscală, pârâta a emis decizia nr. 16642 din 13.04.2007, pentru antrenarea răspunderii solidare a contribuabililor cu debitoarea SC SA, declarată insolvabilă, reținându-se că reprezentanții societății, prin operațiunile făcute, au urmărit sustragerea agentului economic de la plata obligațiilor fiscale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 60.266 lei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație, care a fost respinsă de către pârâtă prin decizia nr. 9 din 14.06.2007.
A susținut reclamanta că, decizia nr.9/2007 este netemeinică și nelegală pentru două motive.
Sub un prim aspect, SC. SA nu a fost declarată insolvabilă, așa cum prevăd dispozițiile legale aplicabile.
Pârâta a susținut că angajarea răspunderii solidare s-a făcut conform Instrucțiunilor aprobate prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 561 din 12.10.2005, deși acest ordin nu a fost publicat.
Starea de insolvabilitate a unui debitor este definită de art.176, fost art.172 Cod pr.fiscală, în aplicarea căruia a fost emis Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr.447 din 2007, care la art.15 prevede că declararea ca insolvabil a unui debitor se face în baza procesului verbal întocmit de compartimentul cu atribuții de executare silită, vizat de compartimentul juridic, aprobat de conducătorul organului fiscal și comunicat debitorului declarat insolvabil. Or, în cauză, SC. SA nu i s-a comunicat procesul verbal de declarare a insolvabilității.
Mai mult, agentul economic avea de încasat creanțe de la terțe persoane (împrumutați ), care depășeau cu mult obligațiile bugetare restante.
Sub al doilea aspect, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.27 Cod pr.fiscală pentru a se putea antrena răspunderea solidară a reclamantei, care deținea numai 4 acțiuni, astfel că aceasta nu a avut posibilitatea legală de a cere convocarea AGA, de a sigura cvorumul pentru a se putea ține AGA și nici pentru luarea vreunei decizii.
A mai susținut reclamanta, că nu a participat efectiv la luarea vreunei decizii privind conducerea societății sau activitatea acesteia, atâta timp cât deciziile nu putea fi luate decât de acționarul majoritar, care deținea acțiuni reprezentând 99 % din capitalul social.
De asemenea, nu a săvârșit vreo faptă ilicită în ultimii 3 ani anteriori, care să fi determinat insolvabilitatea societății, nu a dobândit active ale agentului economic care să ducă la insolvabilitatea acestuia, nici nu a înstrăinat sau ascuns cu rea credință bunuri mobile ori imobile, proprietatea societății, nu a acordat și nici aprobat împrumuturi din banii societății unor terțe persoane.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a cerut respingerea acțiunii și menținerea deciziilor atacate, motivat, în principal, pe argumentele ce urmează:
SC SA a fost declarată insolvabilă prin procesul verbal de insolvabilitate nr.37983 /26.10.2006.
Constatându-se că cei 5 acționari au provocat starea de insolvabilitate, s-a emis decizia nr.16642 din 13.04.2007, privind răspunderea solidară a contribuabilului cu debitoarea declarată insolvabilă.
În sarcina administratorului și a acționarilor, s-a reținut că au contribuit la înrăutățirea situației financiare a societății, prin însușirea în interes personal a unor sume de bani din contul agentului economic, sub forma unor împrumuturi către terțe persoane, cu care societatea se afla în legături de afaceri, în condițiile în care obligațiile bugetare erau neachitate.
Acest aspect este dovedit cu documente din evidența contabilă a societății, conform cărora în anul 2005 s-a ridicat prin casieria unității suma de 223.148 lei, care s-a dat SC. SRL (4200 lei ), SC COM SA (60.048 lei ), și doamnei, iar ulterior, au fost transferate domnului ( 168.900 lei ).
Întrucât reprezentanții societății, printre care se numără și reclamanta, nu au întreprins nici o măsură pentru recuperarea creanțelor acordate cu titlu de împrumut, organul fiscal a considerat că aceste împrumuturi au fost acordate cu intenția vădită de a crea starea de insolvabilitate a societății.
acestor împrumuturi a fost stabilită de administratorul societății cu acordul acționariatului care a aprobat situațiile financiare semestriale și anuale depuse la.
Analizând în timp situația activelor debitorului, organul de executare silită a apreciat că administratorul societății și acționarii, și, prin actele și faptele întreprinse, au acționat cu rea credință, generând starea de insolvabilitate a SC SRL, care acumulase obligații de plată la bugetul de stat în valoare totală de 60.266 lei, constând în CAS angajator, CASS angajator, impozit pe profit, șomaj,TVA și amenzi.
A precizat pârâta că, s-a solicitat administratorului și celor 4 asociați să - și spună punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările în care au acționat cu rea credință facilitând starea de insolvabilitate a societății, însă aceștia nu au onorat invitația scrisă făcută.
Urmare acestei situații, s-a întocmit, în temeiul art.27 alin.1 lit.a și b Cod procedură fiscală, decizia nr. 16642 din 13.04.2007, privind stabilirea răspunderii solidare a administratorului și asociaților, cu societatea debitoare, pentru creanța fiscală de 60.266 lei.
In emiterea acestei decizii, s-a ținut cont de consemnările din actul de control fiscal încheiat în data de 7.06.2004, care vizat activitatea agentului economic în perioada 7.08.2003 - 31.03.2004 și în care s-au constatat deficiențe în organizarea și întocmirea evidenței contabile, în gestionarea documentelor contabile și justificative, în nedeclararea punctelor de lucru, în care societatea și-a desfășurat activitatea economică.
Prin adresa din 6 mai 2004, s-a cerut prezentarea registrului acționarilor, a celui privind ședințele și deliberările administratorului unic,al ședințelor și deliberărilor cenzorilor, precum și cel de acțiuni, însă reprezentanții agentului economic nu s-au conformat.
A susținut pârâta că, pentru recuperarea creanțelor la bugetul de stat s-au aplicat măsuri de executare silită ( popriri asupra veniturilor terților ) pe disponibilitățile bănești din conturile bancare, alte măsuri neputându-se lua, întrucât agentul economic nu avea bunuri urmăribile ( mijloace fixe, stocuri, obiecte de inventar, etc. ), care să poată fi indisponibilizate.
În procesul verbal încheiat la data de 15.11.2005, organul de executare silită a consemnat că la acea dată SC. SA era în stare de insolvabilitate și nu mai avea salariați cu care să realizeze activitatea economică.
A precizat pârâta că, în drept, sunt aplicabile dispozițiile art.27 alin.1 lit.a și b Cod pr.fiscală, iar răspunderea persoanelor prevăzute la acest articol a fost stabilită conform art.28 din OG92/2003, republicată, șiart.73 alin.1 din Legea 31/1990, republicată.
În aceeași situație cu administratorul societății, se află și acționarii printre care se află și reclamanta, care, prin votul exprimat în Adunarea generală a societății, și-au însușit operațiunile derulate prin aprobarea raporturilor semestriale și anuale depuse la. Rm.V și au acceptat fapte prin care s-a provocat starea de insolvabilitate a societății.
A învederat pârâta că, susținerea reclamantei, în sensul că nu a deținut funcții de conducere în cadrul societății, nu poate fi reținută, întrucât nu există cerere de mențiuni la. V, din care să rezulte cedarea cotei de participare la capitalul social al SC SA, în favoarea altor persoane și încetarea calității sale de acționar.
Prin adresa nr.1477 din 11.01.2007, organele de executare silită au pus în vedere reclamantei să se prezinte la sediul Rm.V pentru exprimarea obiecțiunilor asupra stării de insolvabilitate a debitorului, făcându-se precizarea că sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii personale și sechestrarea averii,însă aceasta nu a dat curs invitației.
În consecință, reclamanta a renunțat la dreptul de a fi ascultată și de a indica mijloacele doveditoare în combaterea acțiunii de atragere a răspunderii în solidar cu debitoarea și începerea procedurii de executare silită a bunurilor proprietate personală.
Cât privește capătul de cerere referitor la suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate, pârâta a cerut respingerea, întrucât conform art.14și 15 din Legea nr.554/2004, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții ( existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente ).
În ședința publică din 6.11.2007, instanța a stabilit cauțiunea în valoare de 10 % din suma de 60.266 lei în sarcina reclamantei și a admis proba efectuării unei expertize contabile, solicitată de către aceasta.
Prin Încheierea din 20.XI.2007, tribunalul a respins cererea de suspendare a executării celor două decizii a căror anulare s-a cerut, întrucât reclamanta a refuzat să achite cauțiunea stabilită, pe motiv că nu are posibilități materiale, fiind astfel încălcate prevederile art.215 alin.2 Cod pr.fiscală.
Expertiza contabilă s-a depus la dosar la data de 21.02.2008 (filele 79-92 dosar)
Pârâta a formulat obiecțiuni, la care expertul a răspuns la data de 14.05.2008 ( filele 118 - 119 dosar ).
Prin sentința nr.1030 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Direcția -a a Finanțelor Publice - S-a anulat decizia nr. 9 din 14 iunie 2007 și în parte decizia nr. 16642 din 13 aprilie 2007 (numai dispozițiile referitoare la antrenarea răspunderii solidare a reclamantei), menținându-se restul dispozițiilor. S-a luat act că reclamanta nu a cerut cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Organele de control din cadrul V au efectuat, în luna aprilie 2004, o inspecție fiscală la SC SA, care a cuprins perioada 7.08.2003 - 31.03.2004, ocazie cu care s-a constatat existența unei obligații bugetare neachitate la termen, în valoare totală de 60.266 lei.
A fost întocmit, în acest sens, procesul verbal de control nr. 54383/8.06.2004 ( filele 133-156 dosar ).
Pentru recuperarea creanțelor restante la bugetul de stat, organele de executare silită din cadrul V au luat măsuri de executare silită (înființarea de popriri asupra disponibilităților bănești existente în conturile bancare ).
Constatând că agentul economic nu are venituri sau bunuri urmăribile și că se încadrează în dispozițiile art.171 lit.a Cod pr.fiscală, organul de executare silită l-a declarat insolvabil, încheind în acest sens procesul verbal de constatarea a insolvabilității nr.37983 din 26.10.2006 ( filele 107 - 108 dosar ).
Cu privire la acest proces verbal de insolvabilitate, expertul contabil a susținut că nu a fost comunicat agentului economic debitor și nici nu a fost semnat de reprezentanții acestuia, astfel că aceștia nu au avut posibilitatea să-și spună punctul de vedere, în sensul acceptării sau contestării celor consemnate în acest înscris.
Din evidența contabilă a debitoarei, a reieșit că la data de 28.02.2007, deținea active circulante în valoare de 118.739 lei, care depășeau debitul de 60.266 lei, astfel că nu se putea reține starea de insolvabilitate.
În cazul în care părțile ar fi stabilit împreună că activele circulante scriptice nu existau faptic, s-ar fi justificat declararea agentului economic ca insolvabil.
Atâta timp cât, însă, nu s-a procedat astfel, verificarea și constatarea inexistenței bunurilor urmăribile făcându-se numai de către organul de executare silită, în absența reprezentanților debitoarei, declararea acesteia ca insolvabilă este incertă și discutabilă.
Având în vedere că printr-o hotărâre judecătorească, SC. SA a fost dizolvată și se află în procedura insolvenței ( dosar nr-,aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea ), instanța a reținut reală starea de insolvabilitate a agentului economic constatată la data de 18.10.2006.
Urmare verificărilor efectuate, organele de control au constatat că deși agentul economic nu mai avea salariați și nu mai desfășura activitate, prin casieria societății s-au ridicat sume de bani care s-au acordat unor agenți economici și persoane fizice sub formă de avansuri pentru achiziții, reținându-se existența relei credințe a reprezentanților societății debitoare, care nu au întreprins nici o acțiune pentru recuperarea acestor sume de bani, decizând începerea procedurii de atragere a răspunderi solidare a administratorului și acționarilor, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.27 alin.1 lit.a și b din nr.OG2/2003, republicată. S-a emis în acest sens decizia nr. 16642 din 13.04.2007.
În motivarea măsurii dispuse, s-a susținut că administratorul și asociații societății debitoare, printre care se numără și reclamanta, și-au dat acordul pentru avansurile date prin casieria unității, persoanelor fizice și juridice enumerate, în procesul verbal semnând indicatorii semestriali și anuali depuși la.
În consecință, aceștia au fost de acord cu înstrăinarea capitalului societății către terțe persoane.
Deși invitați să clarifice relațiile contractuale și patrimoniale și să-și spună punctul de vedere asupra stării de insolvabilitate a societății și a răspunderii pentru creanțele agentului economic debitor, aceștia nu au dat curs invitației.
Au concluzionat organele emitente ale deciziei că societatea s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale, cu intenția vădită de a prejudicia bugetul de stat,iar administratorul și asociații au urmărit însușirea unor beneficii personale, comițând fapte ilicite cauzatoare de prejudicii ( filele 11 - 12 dosar).
Potrivit art.27 alin.1 lit.a și b din nr.OG92/2003, republicată, pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, răspund solidar cu acesta persoanele fizice sau juridice care în cei 3 ani anteriori declarării insolvabilității, cu rea credință, dobândesc în orice mod active de la debitor, care își provoacă astfel insolvabilitatea, cât și administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
În speță, pârâta nu a arătat care sunt activele SC S dobândite cu rea credință de reclamantă, în perioada octombrie 2003 - octombrie 2006, sau bunurile mobile ori imobile proprietate a societății debitoare care au fost înstrăinate sau ascunse cu rea credință de reclamantă.
Pârâta a susținut că reclamanta și-a însușit în interes personal sume de bani din contul societății, însă nu a dovedit acest lucru.
În acest sens, nu s-a depus la dosar nici un ordin sau dispoziție de plată, ori de încasare, cu care să se facă dovada că reclamanta a ridicat sume de bani din casieria agentului economic în interes personal.
Operațiunile de ridicare a unor sume de bani din casieria societății de către diverse persoane fizice sau juridice, cu titlu de avans achiziții și nu de împrumuturi cum a susținut pârâta, au fost aprobate de administratorul agentului economic, pârâta nedovedind că reclamanta, în calitate de acționar, și-a dat acordul pentru aceste plăți.
Dispozițiile de plată/încasare au fost semnate de administratorul societății și de casier.
Mai mult, prin Hotărârea AGA din 8.03.2003, a fost împuternicită numita să aprobe toate operațiunile și plățile efectuate prin conturile societății.
Sub alt aspect, pârâta a susținut că reclamanta și-a însușit operațiunile derulate în cadrul societății, întrucât a aprobat situațiile financiare semestriale și anuale depuse la.
Expertul contabil a constatat că în perioada supusă controlului au fost întocmite două balanțe de verificare și două bilanțuri contabile la data de 31.12.2003 și, respectiv, 30.06.2004.
Cele două bilanțuri contabile au fost semnate de administratorul societății, iar cele două balanțe de verificare poartă o semnătură indescifrabilă, care, însă, nu aparține reclamantei.
Pârâta nu a făcut dovada că semnătura de pe cele două balanțe de verificare este a reclamantei, astfel că susținerea acesteia, în sensul că reclamanta a aprobat situațiile financiare semestriale și anuale, nu a putut fi reținută.
În plus, în perioada supusă controlului, așa cum a rezultat din expertiza contabilă efectuată, au avut loc 3 ședințe AGA - în 8.08.2003, în 18.02.2004 și în 21.02.2004.
Din analiza ordinii de zi a acestor ședințe, rezultă că hotărâri care puteau determina producerea debitului de 60.266 lei, au fost luate în ședința din 8.08.2003, când s-a desemnat persoana împuternicită să aprobe operațiunile și plățile prin contul societății și a fost împuternicit administratorul societății să încheie contracte și alte acte juridice pentru buna desfășurare a activității agentului economic ( fila 94 dosar).
Cele două hotărâri au fost adoptate în unanimitate de voturi, însă este de reținut și faptul că reclamanta, ca acționar minoritar ( 0,4 % din capitalul social ), chiar dacă nu ar fi votat pentru, nu ar fi putut împiedica luarea acestor hotărâri.
Față de cele de mai sus, instanța a reținut că pârâta nu a dovedit cu nici un mijloc legal de probă că reclamanta a acționat cu rea credință, generând starea de insolvabilitate a SC SA și că stabilirea răspunderii solidare a reclamantei, cu societatea debitoare declarată insolvabilă, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.27 alin.1 lit.a și b Cod pr.fiscală. În plus, atragerea răspunderii solidare nu poate fi determinată de comportamentul reclamantei ( refuzul acesteia de a se prezenta la organele de executare fiscală pentru a formula obiecțiuni asupra stării de insolvabilitate a societății ), cu atât mai mult, cu cât procesul verbal de insolvabilitate nr.37983 din 26.10.2006 nu a fost comunicat nici societății - debitoare, nici reclamantei.
De asemenea, instanța nu a putut reține susținerea pârâtei, în sensul că răspunderea acționarilor este identică cu răspunderea administratorilor, care este reglementată de art.73 alin.1 din Legea nr.31/1990, republicată,pentru simplul fapt că acest text de lege se referă exclusiv la administrator, și nu există în cadrul acestei legi vreun articol care să reglementeze susținerea pârâtei.
S-a mai reținut că deficiențele constatate cu ocazia inspecției fiscale efectuate și care vizează modul de organizare și întocmire a existenței contabile de gestionare a actelor și documentelor contabile justificative, nedeclararea punctelor de lucru în care societatea și-a desfășurat activități economice, nu pot fi imputate reclamantei în calitate de acționar, ci numai administratorului care are atribuții în acest sens stabilite de acte normative în vigoare.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea, a anulat decizia nr.9 din 14.06.2007 și în parte decizia nr.16643 din 13.04.2007 (numai dispozițiile referitoare la antrenarea răspunderii solidare a reclamantei cu debitoarea insolvabilă ) și a menținut celelalte dispoziții ale deciziei. Instanța a luat act că reclamanta nu a cerut cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței nr.1030 din 23.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, în termen legal, a declarat recurs pârâta DGFP V, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul pârâtei a fost motivat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, susținându-se că hotărârea atacată a fot dată cu aplicarea greșită a legii și solicitându-se examinarea cauzei sub toate aspectele.
În motivarea recursului, pârâta a susținut următoarele:
SC SA a fost declarată insolvabilă prin procesul verbal de insolvabilitate nr.37983 /26.10.2006; constatându-se că cei 5 acționari au provocat starea de insolvabilitate, s-a emis decizia nr.16642 din 13.04.2007, privind răspunderea solidară a contribuabilului cu debitoarea declarată insolvabilă.
S-a constatat că înrăutățirea situației financiare a societății a avut loc prin însușirea în interes personal a unor sume de bani din contul agentului economic, sub forma unor împrumuturi către terțe persoane, cu care societatea se afla în legături de afaceri, în condițiile în care obligațiile bugetare erau neachitate.
Acest lucru a fost dovedit cu documente din evidența contabilă a societății, conform cărora în anul 2005 s-a ridicat prin casieria unității suma de 223.148 lei, care s-a dat SC SRL (4200 lei ), SC COM SA (60.048 lei ), și doamnei, iar ulterior, au fost transferate domnului (168.900 lei). Întrucât reprezentanții societății, printre care se numără și reclamanta, nu au întreprins nici o măsură pentru recuperarea creanțelor acordate cu titlu de împrumut, organul fiscal a considerat că aceste împrumuturi au fost acordate cu intenția vădită de a crea starea de insolvabilitate a societății, cu consecința neachitării obligațiilor la bugetul consolidat al statului.
acestor împrumuturi a fost stabilită de administratorul societății cu acordul acționariatului, care a aprobat situațiile financiare semestriale și anuale depuse la
Astfel, este greșită susținerea instanței de fond că pârâta avea obligația de a face dovada că reclamanta și-a însușit în mod direct sume de bani din casieria societății sau alte bunuri ale acesteia, în condițiile în care, potrivit Codului d e procedură fiscală, atragerea răspunderii se poate realiza și în situația în care provocarea stării de insolvabilitate nu se realizează în mod direct, prin însușirea de către acționari a bunurilor societății. Faptul că reclamanta, în calitate de acționar, a participat la aprobarea situațiilor financiare, fără a face nici un fel de opoziție, nu poate conduce decât la concluzia că acesteia i se putea stabili răspunderea în solidar cu debitoarea insolvabilă.
În aceste condiții, nu pot fi reținute nici concluziile expertului, îmbrățișate de instanța de fond, potrivit cărora în situația în care bilanțurile contabile nu sunt semnate de reclamantă, nu se poate reține o culpă a acesteia.
Analizând în timp situația activelor debitorului, organul de executare silită a apreciat că reclamanta, alături de ceilalți acționari, prin actele și faptele întreprinse, au acționat cu rea credință, generând starea de insolvabilitate a SC SRL, care acumulase obligații de plată la bugetul de stat în valoare totală de 60.266 lei, constând în CAS angajator, CASS angajator, impozit pe profit, șomaj, TVA și amenzi.
Înaintea luării deciziei de atragere a răspunderii în solidar cu debitorul, organul fiscal a solicitat, conform art.9 din OG nr.92/2003, administratorului și celor 4 asociați să - și spună punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările în care au acționat cu rea credință, facilitând starea de insolvabilitate a societății, invitație neonorată de către aceștia.
Drept urmare acestei situații, s-a întocmit, în temeiul art.27 alin.1 lit.a și b Cod procedură fiscală, decizia nr. 16642 din 13.04.2007, privind stabilirea răspunderii solidare a administratorului și asociaților, cu societatea debitoare, pentru creanța fiscală de 60.266 lei.
În acest sens, la stabilirea deciziei de atragere a răspunderii solidare a administratorului și acționarilor societății, s-a ținut cont de consemnările din actul de control fiscal încheiat în data de 7.06.2004, care vizat activitatea agentului economic în perioada 7.08.2003 - 31.03.2004 și în care s-au constatat deficiențe în organizarea și întocmirea evidenței contabile, în gestionarea documentelor contabile și justificative, în nedeclararea punctelor de lucru, în care societatea și-a desfășurat activitatea economică.
Prin adresa din 6 mai 2004, s-a cerut prezentarea registrului acționarilor, a celui privind ședințele și deliberările administratorului unic, al ședințelor și deliberărilor cenzorilor, precum și cel de acțiuni, însă reprezentanții agentului economic nu s-au conformat, până la sfârșitul controlului fiscal, neprezentându-se documente solicitate, motiv pentru care societatea a fost sancționată cu amendă contravențională.
Recurenta-pârâtă a susținut că, în drept, sunt aplicabile dispozițiile art.27 alin.1 lit.a și b Cod pr.fiscală, iar răspunderea persoanelor prevăzute la acest articol a fost stabilită conform art.28 din OG92/2003, republicată, șiart.73 alin.1 din Legea 31/1990, republicată.
În aceeași situație cu administratorul societății, se află și acționarii printre care se află și reclamanta, care, prin votul exprimat în Adunarea generală a societății, și-au însușit operațiunile derulate prin aprobarea raporturilor semestriale și anuale depuse la. Rm. și au acceptat fapte prin care s-a provocat starea de insolvabilitate a societății.
Susținerea reclamantei, acceptată de instanța de fond, în sensul că nu a deținut funcții de conducere în cadrul societății, nu poate fi reținută, în condițiile în care nu era necesar ca aceasta să dețină astfel de funcții pentru a participa la provocarea insolvabilității societății.
În ceea ce privește susținerea instanței că nu s-a făcut dovada că operațiunile de ridicare de numerar din casieria societății de către diverse persoane fizice sau juridice, cu titlu de avans achiziții, ar fi fost aprobate de reclamantă, recurenta-pârâtă susține că acestea sunt nelegale, în condițiile în care, potrivit art.111 din Legea nr.31/1990, republicată, aceasta a aprobat situațiile financiare, în care se reflectă și aceste operațiuni; nu poate fi reținută nici susținerea, potrivit căreia reclamanta, ca acționar minoritar, nu ar fi putut împiedica luarea acestor hotărâri, întrucât, dacă aceasta ar fi votat împotrivă, ar fi fost exonerată de orice răspundere; mai mult, reclamanta avea la îndemână dispozițiile art.117(2) din Legea nr.31/1990, republicată, dispoziții de care nu a uzat, precum nu a respectat nici dispozițiile art.136(1) din aceeași lege, prin votul acordat în Adunarea -ă nefăcând altceva decât să contribuie la declanșarea stării de insolvabilitate a acesteia; nu poate fi primită nici susținerea că procesul-verbal de insolvabilitate nu a fost comunicat debitoarei și nici reclamantei, atâta timp cât insolvabilitatea debitoarei s-a declarat în baza art.171 Cod procedură fiscală și a Instrucțiunilor de aplicare a acestora nr.785/2004, în cuprinsul cărora nu se regăsește procedura comunicării către debitoare.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
La data de 19.12.2008, intimata - reclamantă, - a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.27, art.28 și art.176 din Codul d e procedură fiscală, aprobat prin OG nr.92/2003, precizând că acestea încalcă art.21, 24 și 44 din Constituție.
Prin încheierea din 19.12.2008, Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate invocată de către intimata-reclamantă și a suspendat judecarea recursului, până soluționarea excepției.
Prin decizia nr. 589 din 14.04.2009, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.176 din OG nr.92/2003 și ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a art.27 și 28 din OG nr.92/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, prin prisma criticilor invocate de către pârâtă, Curtea constată că recursul formulat de aceasta nu este fondat.
În mod legal, prin sentința atacată, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, a anulat decizia nr.9/2007 și în parte decizia nr.16642/2007, numai cu privire la antrenarea răspunderii solidare a reclamantei, menținând restul dispozițiilor deciziei.
Susținerile pârâtei, din recurs, nu pot fi primite.
Potrivit art.27 alin.1 lit.a și b din nr.OG92/2003, republicată, pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, răspund solidar cu acesta persoanele fizice sau juridice care în cei 3 ani anteriori declarării insolvabilității, cu rea credință, dobândesc în orice mod active de la debitor, care își provoacă astfel insolvabilitatea, cât și administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
În speță, așa cum corect a reținut instanța de fond, pârâta nu a arătat care sunt activele SC SA dobândite cu rea credință de reclamantă, în perioada octombrie 2003 - octombrie 2006, sau bunurile mobile ori imobile proprietatea societății - debitoare care au fost înstrăinate sau ascunse cu rea credință de reclamantă, fapte prin care s-ar fi provocat insolvabilitatea debitoarei.
Recurenta-pârâtă a susținut că reclamanta și-a însușit în interes personal sume de bani din contul societății, însă nu a dovedit acest lucru, nedepunând la dosar nici un ordin sau dispoziție de plată, ori de încasare, cu care să probeze că reclamanta a ridicat sume de bani din casieria agentului economic, în interes personal. Operațiunile de ridicare a unor sume de bani din casieria societății de către diverse persoane fizice sau juridice, cu titlu de avans achiziții, iar nu de împrumuturi cum a susținut pârâta, au fost aprobate de administratorul agentului economic, pârâta nedovedind că reclamanta, în calitate de acționar, și-a dat acordul pentru aceste plăți, dispozițiile de plată/încasare fiind semnate de administratorul societății și de casier. Mai mult, prin Hotărârea AGA din 8.03.2003, a fost împuternicită numita să aprobe toate operațiunile și plățile efectuate prin conturile societății.
De asemenea, așa cum a reținut prima instanță, pârâta a susținut că reclamanta și-a însușit operațiunile derulate în cadrul societății, întrucât a aprobat situațiile financiare semestriale și anuale depuse la Expertul contabil a constatat că în perioada supusă controlului au fost întocmite două balanțe de verificare și două bilanțuri contabile la data de 31.12.2003 și, respectiv, 30.06.2004. Cele două bilanțuri contabile au fost semnate de administratorul societății, iar cele două balanțe de verificare poartă o semnătură indescifrabilă, care, nu aparține reclamantei. În perioada supusă controlului, așa cum a rezultat din expertiza contabilă efectuată, au avut loc 3 ședințe AGA - în 8.08.2003, în 18.02.2004 și în 21.02.2004, iar din analiza ordinii de zi a acestor ședințe, rezultă că hotărâri care puteau determina producerea debitului de 60.266 lei, au fost luate în ședința din 8.08.2003, când s-a desemnat persoana împuternicită să aprobe operațiunile și plățile prin contul societății și a fost împuternicit administratorul societății să încheie contracte și alte acte juridice pentru buna desfășurare a activității agentului economic (fila 94 dosar). Cele două hotărâri au fost adoptate în unanimitate de voturi, dar reclamanta, ca acționar minoritar (0,4 % din capitalul social), nu ar fi putut împiedica luarea acestor hotărâri.
Atragerea răspunderii solidare nu poate fi determinată de comportamentul reclamantei (refuzul acesteia de a se prezenta la organele de executare fiscală pentru a formula obiecțiuni asupra stării de insolvabilitate a societății), cu atât mai mult, cu cât procesul verbal de insolvabilitate nr.37983 din 26.10.2006, nu a fost comunicat nici societății - debitoare, nici reclamantei, așa cum prevăd dispozițiile art.15 din Ordinul MEF nr.447/2007, prin care a fost aprobată procedura privind declararea stării de insolvabilitate a creditorilor.
Reținând, ca și instanța de fond, că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.27 din Codul d e procedură fiscală, pentru antrenarea răspunderii solidare a reclamantei cu societatea - debitoare declarată insolvabilă, Curtea urmează ca, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă recursul formulat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței nr.1030 din 23 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - domiciliată în Rm.V,-,.B,.40, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex/10.07.2009
Jud.fond
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță, Fabiola
