Anulare act administrativ fiscal. Decizia 73/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA 73/CA
Ședința publică de la 16 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurent DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, cu sediul în I, str.-, nr.26, județul I, în contradictoriu cu intimat SC CONF SA I, având ca obiect - anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 994/CA/11.11.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, pentru recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, și consilier juridic - pentru intimata - SC CONF SA I.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier.
Consilier juridic depune la dosar delegația de reprezentare pentru recurentă.
Consilier juridic - depune la dosar delegația de reprezentare pentru intimată și întâmpinare, al căreia duplicat se înmânează reprezentantei recurentei.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic, pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
Consilier juridic -, pentru intimată, lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 994/CA/11.11.2008, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamanta "I-CONF" I, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice I, dispunând anularea deciziei nr. 47/28.05.2008, emisă de
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 1073 din 13.02.2008, întocmită pe baza procesului-verbal de control din aceeași dată, organul vamal a obligat pe reclamantă să plătească suma de 37 lei reprezentând TVA și suma de 1 leu reprezentând majorări aferente TVA, că taxa a fost achitată cu nr. 117/04.03.2008 și că diferențele vizează perioada cuprinsă între data de 12.12.2007 și data de 12.01.2008.
S-a mai reținut că, pentru declarațiile vamale depuse în perioada de aplicare a art. 61 alin. 3 din Legea nr. 141/19978, diferențele de taxe vamale aferente acestei perioade se calculează accesorii doar după expirarea termenului de plată de 7 zile, calculat de la data comunicării acestor diferențe și până la data achitării datoriei vamale, că pârâta a considerat că reclamanta datorează majorări de întârziere începând cu data de 12.12.2007, dată la care aceasta a solicitat punerea în liberă circulație a dispozitivelor achiziționate în anul 2004 și verificarea corectitudinii plății TVA și că majorările nu pot fi calculate decât în cazul neachitării la termenul de scadență a obligațiilor de plată.
Apreciind că la data de 12.12.2007 nu se cunoștea dacă există o diferență de TVA și cuantumul acesteia, prima instanță a considerat că această dată nu poate fi considerată ca dată scadentă a datoriei, din moment ce ea a fost stabilită de organul vamal la data de 13.02.2008, prin decizia nr. 1073, act care s-a comunicat ulterior reclamantei și care a fost urmat de plata diferenței, socotind menținerea obligației de plată a majorărilor la TVA ca fiind nelegală.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit nu a recunoscut data de 12.12.2007 ca dată la care obligația a devenit scadentă, întrucât ea se raportează la data la care s-a solicitat aprobarea punerii în liberă circulație a bunurilor ce au făcut obiectul declarației vamale.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin acțiunea de față, sunt vizate atât actele întocmite de Direcția Județeană I pentru Accize și Operațiuni Vamale I, cât și actul prin care a fost soluționată contestația introdusă împotriva celor dintâi acte administrativ-fiscale menționate.
Dacă Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 1073/13.02.2008 se constituie în actul administrativ-fiscal ce a dat materialitate obligației vamale și care stă la baza nașterii raportului fiscal dedus judecății, actul emis de pârâta I vine doar să finalizeze procedura controlului ierarhic administrativ, el nedând însă naștere, prin el însuși, unui raport juridic între contribuabil și organul vamal.
Chiar dacă art. 218 alin. 2 Cod procedură fiscală stabilește că deciziile emise în soluționarea contestației pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, această normă de procedură nu se extinde și în ceea ce privește normele de drept material care au generat raportul juridic dedus judecății, respectiv la cele care au dat naștere obligației fiscale.
Ori, nefăcând cuvenita distincție între normele de drept procesual și normele de drept material, prima instanță a procedat la cercetarea raportului fiscal, născut din faptul emiterii deciziei nr. 1072/2008, fără ca emitentului actului de autoritate să-i fi fost asigurată participarea la judecata pricinii.
Omisiunea reclamantei de a chema în judecată și autoritatea vamală care a emis decizia de regularizare, act de autoritate prin care obligația fiscală a fost stabilită, nu justifica însă cercetarea fondului litigios în absența acesteia, prima instanță fiind obligată, de art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă și de art. 161din Legea nr. 554/2004, ca, într-o astfel de situație, să pună în discuția părților, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a autorității care a emis actul ce a dat naștere raportului obligațional fiscal, în calitate de pârâtă, având în vedere că, din chiar cuprinsul cererii introductive, rezultă că acesta este cel ce face obiectul contestării și în mod implicit al controlului de legalitate pe care instanța de contencios administrativ era chemată să-l exercite.
Ca atare, constatând că anularea deciziei emise în cadrul procedurii administrative conduce în mod implicit și la anularea obligației fiscale, în condițiile în care emitentul actului prin care aceasta a fost stabilită nu a luat parte la judecată și că, în acest mod, s-a încălcat dreptul la apărare al autorității vamale ce a emis Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă va admite recursul pârâtei, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, se va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză, în condițiile art. 161din Legea nr. 554/2004, a Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale I, emitentă a deciziei nr. 1073 din 13.02.2008, verificându-se totodată condițiile în care s-a născut și respectiv s-a încheiat operațiunea de import temporar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I împotriva sentinței nr. 994/CA din 11.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 Februarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
Grefier,
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:
18.02.2009
2 ex.-
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Dan
