Anulare act administrativ fiscal. Decizia 736/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.736

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.03.2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Ghica Alina Nicoleta

JUDECĂTOR S -

JUDECĂTOR 2: Severin Daniel

GREFIER -

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă ASOCIAȚIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ÎN ROMÂNIA - COMITETUL împotriva sentinței civile nr.3484/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât - SECRETAR GENERAL AL GUVERNULUI ROMÂNIEI.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, recurenta reclamantă -CH, prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul pârât, prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că pentru acest termen, intimatul pârât a transmis prin fax Întâmpinare, împreună cu înscrisuri, într-un singur exemplar.

Apărătorul intimatului pârât, comunică în ședință publică copia întâmpinării și a înscrisurilor anexate, apărătorului recurentei reclamante.

Apărătorul recurentei reclamante nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare.

Ambele părți arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.

Recurenta reclamantă, prin apărător, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate și admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, nefiind aplicabile criteriile privind angajarea răspunderii penale.

Intimatul pârât, prin apărător, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurate ca fiind legală și temeinică.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr.3484/09.12.2008 Tribunalul București -Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive și a lipsei de obiect și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Asociația Pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul în contradictoriu cu pârâtul - Secretar General al Guvernului și ca neîntemeiată cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a apărătorului este neîntemeiată având în vedere că pârâtul a fost numit prin HG 328/2008, secretar general al Guvernul României din 31.03.2008 și deci de la acea dată are calitatea de conducător al autorității publice obligată să comunice informațiile, respectiv Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului.

De asemenea, a fost respinsă și excepția lipsei de obiect, ținând cont că informațiile au fost comunicate după introducerea acțiunii și primirea citației, fiind depășit termenul legal de comunicare a informațiilor solicitate.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.376/30.09.2006 a Tribunalului București -Secția a VIII- modificată prin decizia civilă nr.278/23.02.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, pârâtul Guvernul României a fost obligat să comunice reclamantei informațiile solicitate prin cererea 419/14.07.2005, respectiv copiile stenogramelor ședințelor de guvern în care s-au dezbătut și adoptat în perioada 2001-2004 acte normative cu privire la situația SA O inclusiv stenograma ședinței în care a fost dezbătută și adoptată OUG 101/2004 privind preluarea de către

a unor creanțe fiscale asupra societăților comerciale SA O și SA

Nu au fost comunicate însă toate stenogramele solicitate respectiv cea privind dezbaterea și adoptarea OUG 142/2004 comunicată abia la 12.11.2008 după introducerea cererii de chemare în judecată.

A arătat prima instanță că, în considerarea scopului art.24 din Lg.554/2004, acela de a determina autoritățile publice să execute hotărârile prin aplicarea de amenzi, întrucât în cauză hotărârea judecătorească a fost pusă în executare la 12.11.2008, eficiența amenzii nu poate fi reținută și ulterior punerii în executare a sentinței.

Totodată s-a apreciat că nu se poate reține o neexecutare a sentinței din motive imputabile pârâtului, având în vedere că acesta a dovedit prin înscrisurile atașate întâmpinării, că a făcut demersuri după preluarea funcției pentru aducerea la îndeplinire a obligației stabilite de instanța de contencios administrativ.

Astfel, actul solicitat era inclus în categoria documentelor clasificate, ceea ce a permis demararea procedurii de declasificare a acestuia, procedură ce presupune derularea mai multor etape cu întindere în timp, culminând cu adoptarea unei hotărâri de declasificare publicată în Monitorul Oficial.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta recurentă criticând-o pentru următoarele motive:

Raționamentul instanței de fond duce la modificarea art.24 alin.2 din Lg.554/2004 în sensul că executarea titlului se poate face nu în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, ci până la pronunțarea unei hotărâri de fond de către instanța de executare sesizată în baza art.24 al.2 din Lg.554/2004.

Totodată prin hotărârea pronunțată instanța de fond adaugă la lege atunci când reține că sancțiunea amenzii poate fi dispusă numai dacă neexecutarea s-a datorat unor motive imputabile întrucât dispozițiile art.24 al.2 nu prevăd condiția neexecutării din motive imputabile, fiind suficientă pentru aplicarea amenzii, simpla nerespectare a termenului.

Chiar admițând că amendarea nu se poate dispune decât pentru motive imputabile, în speță nu se poate susține că nu au existat astfel de motive care să justifice amendarea.

În mod greșit instanța de fond a reținut că informațiile care trebuiau comunicate erau informații clasificate, care trebuiau declasificate, atâta vreme cât în titlul care trebuia executat se menționa expres că acele informații nu sunt clasificate.

În drept recursul a fost întemeiat pe disp.art.304 pct.9, 3041, 312 cod pr.civ.

Prin întâmpinare intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând în esență că în mod corect instanța de fond a îndepărtat aplicarea disp.rt.24 al.2 din Lg.554/2004, întrucât din coroborarea acestuia cu disp.alin.1 al aceluiași articol se deduce că aplicarea sancțiunii are un pronunțat caracter de constrângere a conducătorului autorității publice de a-și îndeplini obligațiile legale. Or, de vreme ce autoritatea publică și- îndeplinit obligația de comunicare documentelor, în cauză, aplicarea amenzii a rămas fără scopul sau rezultatul implicit din formularea art.24.

Aplicarea sancțiunii în condițiile în care autoritatea își îndeplinise obligația de comunicare a documentelor în cauză este lipsită de temei întrucât lipsește elementul definitoriu al acestuia, respectiv constrângerea conducătorului autorității publice la îndeplinirea obligațiilor sale legale în vederea executării hotărârii judecătorești.

Totodată, în mod corect a reținut judecătorul fondului că neexecutarea până la 12.11.2008 se datorează unor motive neimputabile pârâtului, în considerarea faptului că pârâtul intimat nu era emitentul actelor catalogate "secret de stat" și având în vedere disp.rt.19 din HG 585/2002.

Anexat întâmpinării intimatul a depus notă privind declasificarea punctului din stenograma ședinței Guvernului din 29.12.2004 referitor la OUG 142/20004.

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041cod pr.civ. Curtea reține următoarele:

Potrivit disp.art.24 al.1și 2 din Lg.554/2004 modificată și republicată: Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.

Curtea reține că dispozițiile legale menționate în acest articol, sunt cuprinse în cadrul procedurii de executare reglementată de Lg.554/2004, procedură care nu poate aduce în discuție legalitatea sau temeinicia hotărârii judecătorești a cărei executare se solicită, instanța având de analizat doar dacă actul emis de autoritatea publică se conformează obligațiilor impuse prin titlul executoriu.

Despăgubirile prev.de disp.art.24 al.2 din Lg.554/2004 sunt aferente întârzierii în executarea unei hotărâri judecătorești și destinate acoperirii prejudiciului suferit de reclamant prin întârziere.

Amenda ce poate fi aplicată conducătorului autorității publice potrivit aceluiași text reprezintă însă un mijloc de constrângere pentru obținerea executării hotărârii, prin reglementare, caracter și scop presupunând cu necesitate ipoteza neexecutării hotărârii judecătorești irevocabile la momentul pronunțării instanței de contencios administrativ cu soluționarea unei cereri întemeiate pe disp.art.24 din Lg.554/2004 modificată și republicată.

În virtutea principiului de drept potrivit căruia interpretarea legii se face în sensul de a produce efecte, iar nu în sensul înlăturării efectelor sale, instanța de control judiciar apreciază că prin soluția pronunțată, judecătorul fondului nici nu a adăugat la lege și nici nu a modificat-

În raport de conținutul disp.rt.24 din Lg.554/2004 modificată și republicată, Curtea va înlătura criticile recurentei reclamante potrivit cărora principalul scop al instituirii amenzii este acela de a sancționa încălcarea unei norme, întrucât, în considerarea celor expuse anterior, apreciază că acesta este un mijloc de constrângere în a executa o hotărâre.

Ori, în condițiile în care executarea s-a produs, nu se mai poate solicita decât acordarea unor despăgubiri pentru o eventuală întârziere, nu și aplicarea unor măsuri de constrângere.

În considerarea celor expuse anterior, apreciind că sentința recurată este legală și temeinică, în baza art.312 al.1 cod pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă ASOCIAȚIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ÎN ROMÂNIA - COMITETUL împotriva sentinței civile nr.3484/09.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât - SECRETAR GENERAL AL GUVERNULUI ROMÂNIEI.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 16.03.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Radu

S

Red. GREFIER

EF/2ex.

10.04.2009

Tr.-9

Jud.

Președinte:Ghica Alina Nicoleta
Judecători:Ghica Alina Nicoleta, Severin Daniel, Radu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 736/2009. Curtea de Apel Bucuresti