Anulare act administrativ fiscal. Decizia 740/2009. Curtea de Apel Galati
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 740
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE V cu sediul în F,- bis, jud. V împotriva sentinței nr. 249/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata, lipsă fiind reprezentantul recurentei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus la dosar de către intimata acte cu opis și întâmpinare și de către recurentă concluzii scrise.
Intimata arată că nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată.
Curtea având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele prezentate în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 249/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul în F,-,.10,.5, jud. V, împotriva Deciziei nr.97/31.10.2008, emisă de pârâta CASA NATIONALA DE ASIGURARI DE SANATATE V, cu sediul în F,- bis așa cum a fost modificată și completată, în parte.
Instanța de fond a dispus anularea Deciziei finale nr. 97/31.10.2008 emisă de pârâtă și pe cale de consecință Deciziile emise în soluționarea contestației reclamantei la Decizia de impunere nr. 913/2008 și în consecință a constat că reclamanta nu are obligația de a achita pârâtei suma de 8.770 lei cu titlu de majorări și penalități de întârziere.
A luat act că reclamanta nu a mai susținut capătul de cerere cu privire la reincluderea sa pe lista doctorului de familie.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate solicitând în contradictoriu cu aceasta anularea Deciziei Finale nr.97/31.10.2008 decizie care cuprinde referiri la Deciziile 1365/2008, 1364/2008 și Deciziile nr.913/2008 și 78/2008.
Prin Decizia nr.1365/2008 s- impus reclamantei să plătească suma de 8770 lei cu titlu de majorări și penalități de întârziere la fondul de sănătate pentru neplata obligațiilor aferente anilor 2003-2005, iar prin Decizia nr.1364/2008 pentru perioada 2006- trimestrul II 2008, decizii pe care reclamanta le-a contestat, iar prin Decizia nr.97/31.01.2008 i se respinge contestația ca neîntemeiată.
Practic prin prezenta cauză reclamantă critică obligarea sa la plata unor majorări și penalități de întârziere în condițiile în care nu i-au fost aduse la cunoștință obligațiile de plată la fond.
Potrivit dispozițiilor art.1 aliniat 2 din OUG nr.150/2002 asigurările de sănătate sunt obligatorii:: "Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, pe baza următoarelor principii:
a) alegerea libera a casei de asigurări de sănătate;
b) solidaritate și subsidiaritate în colectarea și utilizarea fondurilor;
c) alegerea libera de către asigurați a medicului de familie, a medicului specialist din ambulatoriu și a unității sanitare;
d) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
e) participarea persoanelor asigurate, a statului și a angajatorilor la managementul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
f) acordarea unui pachet de servicii medicale de baza, în mod echitabil și nediscriminatoriu, oricărui asigurat;
g) transparenta activității sistemului de asigurări sociale de sănătate."
Potrivit dispozițiilor art.51 din același act normativ, persoana asigurată are obligația de a plăti contribuția la fondul de sănătate în cuantum de 6.5%, cuantum care se aplică asupra veniturilor realizate din activități independente.
Reclamanta este pensionară, împrejurare dovedită cu cuponul de pensie aflat la fila 45 din dosar.
Conform adeverințelor nr.74 și 75 eliberate la data de 09.04.2009 de către Baroul Vrancea reclamanta desfășoară activitatea de avocat, iar Baroul lunar îi revine și virează la CNAS contribuția la fondul de sănătate.
Reclamanta nu a contestat faptul că nu ar datora această contribuție la fondul pentru sănătate, ci a contestat doar majorările de întârziere care au fost stabilite în sarcina sa.
Din actele dosarului rezultă că prin Decizia nr.1364 și respectiv 1365/2008 din în sarcina reclamantei s-a născut, în același moment și obligația fiscală, creanța propriu zisă către fond și obligația de a suporta majorări de întârziere.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.53 aliniat 2 din OUG nr.150/2002, persoanele care nu sunt salariate, dar au obligația de a-și asigura sănătatea, au obligația de a comunica direct casei de asigurări alese veniturile pe baza declarației de asigurare, în vederea stabilirii și achitării contribuției la fond.
Reclamanta nu a comunicat Casei Naționale de Asigurări veniturile realizate din exercitarea profesiei independente de avocat, faptă pentru care legea nu prevede nici o sancțiune, dar a și dovedit cu adresele amintite mai sus faptul că aceste contribuții i-au fost reținute și virate la fondul de sănătate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa de Asigurări de Dănătate V, cu următoarea moptivare:
Contestatoarea avea obligația legală de a declara veniturile realizate din activitatea independentă desfășurată, respectiv de a achita contribuția datorată la termenele legale Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.
Contestatoarea nu a făcut dovada că și-ar di îndeplinit această obligație arătată, astfel că nu se poate reține vreo formă de vinovăție a casei de asigurări de sănătate de a nu fi calculat trimestrial contribuția și de a nu fi informat.
Casa de Asigurări de Sănătate V nu a avut cunoștință tocmnai datorită atitudinii culpabile a contestatoarei care avea obligația achitării treimestriale a contribuției, calcularea acestei contribuții și comunicarea cuantumului lor era posibilă numai în condițiile în care contribuabilul comunica casei de asigurări de sănătate, periodic veniturile realizate.
Privitor la afirmația că ar achita la Casa de Asigurări a Avocaților asigurările de sănătare, ceea ce rezultă din opinia instanței de fond din anexa unor chitanțe, este de fapt dovada plății contribuției la asigurările sociale și nu la asigurările sociale de sănătate este din nou o susținere din următoarele considerente:
Decizia Curții Constituționale nr. 172/15.04.2004 s-a pronunțat în sensul că între dispozițiile art. 150/2002 și dispozițiile. 51/2005 privind exercitarea profesiei de avocat nu există nici o contradicție în priovința reglementării obligației la fondul de asigurări sociale, dat fiind că obiectul de reglementare al celor două acte normative este diferit, neputându-se reține că obligarea avocaților la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate prevăzută de OUG 150/2002 cât și plata contribuției la Casa de Asigurări a Avocaților ar fi instituit un sistem discriminatoriu în dauna acestora.
Instanța de fond datorită interpretării greșite a textelor de lege își bazează motivarea pe un simplu fapt care nu are o susținere juridică respectiv legea nu prevede nici o sancțiune pentru faptul că nu a comunicat veniturile realizate afirmație total nelegală și nefondată.
Prin întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând actele dosarului constată:
Instanța de fond contrar celor susținute de recurentă a analizat temeinic acțiunea dedusă judecății făcând o interpretare corectă a dispozițiilor OUG nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, incidente în cauza de față.
Astfel reclamanta pe lângă obligația instituită de disp. Art. 53 al. 2 din OUG nr. 150/2002 în sensul că avea obligația de a comunica direct casei de asigurări veniturile pe baza declarației de asigurare, avea dreptul potrivit disp. art.15 din același act normativ, să fie informată cel puțin o dată pe an asupra serviciilor de care beneficiază, a minimului de contribuție și a modalității de plată precum și asupra drepturilor și obligațiilor de plată.
Această obligație instituită de art. 15 este imperativă, și trebuia să fie îndeplinită de către recurentă cumulativ cu cea instituită de art. 51 și art. 53 al. 2 din ordonanță.
Neîndeplinirea de către recurentă a obligației de informare a persoanei asigurate, conduce la prezumția că nu poate aplica sancțiunile constând în majorări și penalități de întârziere prevăzute de nr.OG 92/2003, privind Codul d e procedură fiscală care vizează tocmai pasivitatea cu rea credință a persoanei asigurate în a-și îndeplini obligațiile cu casa de asigurări.
Or, buna credință a reclamantului nu poate fi pusă la îndoială și ca atare recurenta nu poate eluda o obligație ce revenea în virtutea unei norme de drept imperative, pentru a aplica în mod discreționar majorările și penalitățile de întârziere pentru neachitarea la termen de către reclamantă a obligațiilor ce-i reveneau.
În aceste condiții, urmează ca pe temeiul disp. art. 312.proc.civ. să respingă recursul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE V cu sediul în F,- bis, jud. V împotriva sentinței nr. 249/20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu - - |
Grefier, - - |
Red. /07.12.2009
Dact. 4ex/ com. 2 ex./ianuarie 2010
Fond -
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Vasile Susanu