Anulare act administrativ fiscal. Sentința 743/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 743
Ședința publică de la 24 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carata Glodeanu Constanța Floriana C -
GREFIER - -
Asupra cauzei de față reține:
Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași, reclamanta - SRL Cac hemat în judecată pârâții - - C și Ministerul Transporturilor,Construcțiilor și Turismului, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor - nr.0197 emis de pârât la data de 4.08.1994 în favoarea pârâtei - SA în partea referitoare la terenul aferent Restaurantului "".
În motivarea cererii, reclamanta arată că la data de 3.06.1993 urmare a licitației din data de 25.05.1993 între pârâta - SA în calitate de vânzătoare și reclamanta - SRL C în calitate de cumpărătoare a intervenit un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect activul denumit "Restaurant - unitate de producție comercială, prestatoare de servicii; că prin același contract de vânzare-cumpărare pârâta - SA transmis în folosință gratuită și perpetuă și terenul aferent activului vândut.
Mai arată reclamanta că actul de vânzare cumpărare încheiat între - SA și - SRL C nu conține nici prevede contractuală privind plata folosinței terenului transmis cumpărătorului activului, deși vânzătoarea pretinde că transmiterea dreptului de folosință gratuită și perpetuă a terenului s-a făcut cu plată.
Reclamanta mai susține și că la data de 4.08.1998, dată când pârâta - SA a solicitat și obținut din partea Ministerului Turismului certificatul de atestare a dreptului de proprietate, pârâta a ascuns emitentului certificatului, că activul "Restaurant ", a fost vândut, astfel acesta încălcând flagrant dispozițiile art.1 din HG 834/1991 prin necunoașterea acestui act al vânzării; certificatul de atestare a cărui anulare se cere fiind obținut prin fraudă de către - SA.
Nulitatea absolută parțială a certificatului este susținută de reclamant și față de împrejurarea că în suprafața de teren de 1950. aferentă activului vândut este inclusă și suprafața de 130,45 mp ce aparține numitului, astfel cum rezultă din sentința civilă 801/29.03.2005 definitivă și irevocabilă prin care - SA a fost obligată să-i lase acestuia în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren.
Se relevă și că în extrasul de Carte funciară nr.2805 din 30.11.2005 se indică o suprafață de 1948 mp. și nu de 1950 mp. validitatea titlului emis fiind îndoielnică.
Acestor motive învederate, li se adaugă și faptul că vânzătoarea activului a obținut cu titlu gratuit terenul de la Statul Român, care la rându-i l-a dobândit prin naționalizare abuzivă prin Decretul nr.92/1950 de la, astfel după cum rezultă din sentința civilă nr.413/21.02.2003, preluarea fiind făcută fără titlu valabil.
În drept acțiunea reclamantei este întemeiată pe art.948 al.1 pct.4, 986 și 968 Cod civil, art.1 din HG nr.834/1991.
În dovedirea acțiunii s-a depus de reclamantă certificatul atacat, a cărui anulare se pretinde, contract de vânzare-cumpărare, adresa nr.2042/22.07. 1994, emisă de Consiliul Județean C în temeiul căreia se susține frauda, HG 834/91 - sentința civilă nr.801/29.03.2005, decizia civilă 629/R/16.XII.2005, Extrasul de carte funciară, sentința civilă nr. 413/21.02.2006, Decizia civilă nr.135A/23.2006 a Tribunalului Călărași (fila 25 Judecătoria Călărași, filele 8-32 din dosarul Judecătoriei Călărași ).
Prin Întâmpinare pârâta - s-a apărat pe calea excepțiilor invocate de autoritate de lucru judecat inadmisibilitate, tardivitate a acțiunii lipsă de interes în promovarea acțiunii de către reclamantă, susținând totodată, necompetența materială a Judecătoriei Călărași în soluționarea cauzei. (fila 35 - dosar Judecătoria Călărași ).
În susținerea excepțiilor s-au depus înscrisuri (sentința civilă nr.1698/7.12.2000 și sentința civilă nr.362/29.03.1999 - fila 36-37).
Pârâtul Ministerul Transporturilor,Construcțiilor și Turismului formulat întâmpinare (fila 44 dosar Judecătoria Călărași ) prin care și-a exprimat poziția procesuală prin invocarea deopotrivă a excepției de necompetență materială, cu aceleași susțineri ca și pârâta - SA; întemeiată în drept pe dispozițiile art.1 și art.10 din Legea 554/2004.
Pe fondul cauzei, acest pârât învederează instanței că certificatul de atestare a fost emis în cadrul competențelor legale ce aparțineau ministerului pârât; acesta fiind emis în temeiul HG 834/1991 de aplicare a prevederilor art.20 al.2 din legea nr.15/1990 în sensul că actul atacat a fost emis în virtutea raportului de drept administrativ existent între solicitantul - SA și emitent (organ administrativ ierarhic superior), cu urmarea procedurii legale de emitere, celelalte efecte juridice subsecvente de drept civil nemodificând natura juridică a actului administrativ.
Se invocă de ministerul pârât și excepția de tardivitate a acțiunii și de autoritate de lucru judecat pe temeiul art.1201 civil cu referire la dosarul nr.963/2002 ( în care s-a pronunțat sentința civilă nr.1698/7.12.2000) și privitor la Dosar 3115/2004 (sentința civilă nr.3339/10.12.2004, rămasă irevocabilă prin decizia 4075/28.06.2005) fila 48 și 45 dosar nr-.
Făcând aplicabile dispozițiile art.137 Cod procedură civilă Judecătoria Călărașis -a pronunțat cu prioritate asupra excepției de necompetență materială invocată de ambele pârâte prin apărările formulate, motiv pentru care a procedat la admiterea excepției de necompetență materială și la declinarea competenței de soluționare în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, prin pronunțarea sentinței civile 487 din 22.II.2007.
Spre a se pronunța astfel, Judecătoria Călărașia reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art.10 al.1 teza 2 din legea 554/2004, certificatul de atestare a dreptului de proprietate a cărui nulitate se solicită fiind un act administrativ emis de o autoritate publică centrală.
Împotriva sentinței civile 487/22.II.2007 s- declarat recurs la Tribunalul Călărași.
Prin decizia civilă nr.250/R/4.04.2007 Tribunalul Călărașia admis recursul a casat în tot sentința civilă pronunțată de Judecătoria Călărași și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanței, reținând că instanța de fond, încălcat principiul disponibilității și limitele investirii prin schimbarea temeiului juridic al cauzei calificând cererea ca una de contencios administrativ.
În cele din urmă s-a pronunțat sentința civilă nr.4446/20.12.2007 prin care competența de soluționare a cauzei a fost stabilită ca aparținând Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal întrucât reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, act administrativ individual emis de Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale succesor al Ministerului Transporturilor,Construcțiilor și Turismului.
Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale în calitate de succesor (în drepturi și obligații) al pârâtului Ministerul Transporturilor,Construcțiilor și Turismului, prin întâmpinarea formulată a reiterat Curții de APEL BUCUREȘTI excepția de tardivitate a acțiunii și a autorității de lucru judecat (fila 57 dosar Curții de APEL BUCUREȘTI ).
La termenul din 3.06.2008 s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către, în calitate de succesor al autorilor săi.
Aceasta își susține interesul în promovarea cererii arătând că a redobândit calitatea de proprietar al imobilelor situate în C--34; imobile formate din teren în suprafață de 2200 mp. din care 1792,27 mp. sunt în folosința reclamantei - SRL fiind cuprinși în certificatul de atestare emis în favoarea - SA (fila 11 dosar )
Prin Încheierea de ședință din 30.09.2008 instanța s-a pronunțat asupra excepției de tardivitate, de inadmisibilitate și de autoritate de lucru judecat în sensul respingerii acestora ca nefondate (fila 77 - Dosar ) cu motivațiile aferente acesteia.
Reclamanta și-a susținut acțiunea și pe calea invocării excepției de nelegalitate a titlului pârâtei - SA; excepție întemeiată pe art.4 al.1 din legea nr.554/2004 și susținută în fața Judecătoriei Călărași (Dosarul nr-) la termenul din 22.11.2007 (fila 28 Dosarul judecătoriei și fila 25 dosar ).
În susținerea excepției de nelegalitate se învederează instanței că soarta cererii depinde de determinarea legalității sau nelegalității actului atacat.
În drept, excepția de nelegalitate este susținută de autorul excepției pe art.4 al.1 din Legea 554/2004, coroborat cu HG 834/1991 art.1 ce a constituit temeiul de drept în raport de care pârâta - SA a solicitat și obținut cu titlu gratuit, activul teren în suprafață de 1950 mp în condițiile în care obiectul de activitate al pârâtei dispăruse prin vânzarea activului Restaurant, situat pe terenul în discuție.
Pârâtul Ministerul a depus la dosarul cauzei documentația ce a stat la baza emiterii certificatului de atestare atacat a cărui nelegalitate se cere a fi cercetată - fila 182 și următoarele.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 35 - 75).
Pârâta - SA prin completarea la întâmpinare (fila 86 și următoarele) susține că terenul în suprafață de 1940 mp. aferent Restaurantului a fost dat în folosința reclamantei, până la data obținerii titlului de proprietate, prin contract fiind vândut doar activul Restaurant în mai 1993 în conformitate cu HG 634/1991, completată prin HG 758/1991.
Mai susține pârâta că după data obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate - SA depus nenumărate diligențe în scopul închirierii ori vânzării terenului către reclamantă, ori către proprietarul societății, eșuate însă, reclamanta refuzând să negocieze și să cumpere suprafața de teren aferentă activului Restaurant, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii.
În ceea ce o privește pe intervenientă, pârâta - SA susține că cererea de intervenție formulată în interes propriu apare ca neîntemeiată întrucât a beneficiat de legea specială, care are prioritate față de dreptul comun, acesteia fiindu-i acordate despăgubiri prin echivalent; urmare aceasta neavând interes în cauză. (fila 298)
La termenul din 4.11.2008 părțile au pus concluzii asupra excepției de nelegalitate, cauza fiind repusă pe rol în vederea excepției cu fondul cauzei.
La termenul din 7.01.2009, s-a impus stabilirea de către reclamant a cadrului procesual, întrucât prin OUG 221/23.12.2008 s-au luat măsuri de reorganizare în cadrul administrației centrale; Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale fiind desființat, în locul acestuia fiind înființat Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerț și Mediu de precum și Ministerul Turismului, care va prelua activitățile și structurile specializate pe domeniul turismului (fila 304).
La dezbaterea în fond a cauzei, excepție și fond, s-a invocat de pârâtul Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerț și Mediu de și excepția lipsei calității procesuale pasive cu susținerea că în speță certificatul de atestare a dreptului de proprietate Seria - nr.0197/4.08.1994 este emis de Ministerul Turismului și nu de Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerț și Mediu de.
Pârâtul minister, formulat și concluzii scrise pe fondul cauzei și asupra cererii de intervenție în interes propriu (fila 313).
Reclamantul a depus la 11.02.2009 Note scrise iar la 18.02.2009 alăturat la Note scrise și patru dispoziții nr. 1334, nr.1335/28.03.2005 și nr. 4100 si nr.4101/15.08.2007, ce nu vor fi luate în apreciere de instanță, acestea fiind depuse după data rămânerii în pronunțare.
Curtea, examinând excepția de nelegalitate certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0197/4.08.1994 (fila 174), emis în favoarea - SA, reține:
Actul administrativ unilateral individual atacat s-a emis de Ministerul Turismului la 4.08.1994.
Prin urmare legitimare procesuală pasivă are Ministerul Turismului și nu Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerț și Mediu de.
Din aceste rațiuni instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerț și Mediu de și va respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; judecata purtându-se în contradictoriu cu Ministerul Turismului ca emitent al actului a cărui nulitate se cere a fi constatată, - SA în calitate de pârâți și intervenientă.
Pe fondul excepției de nelegalitate invocată de reclamantă în temeiul art.4 alin.1 din Legea 554/2004 instanța constată întemeiate susținerile reclamantei din considerentele ce se vor arăta:
Pârâta - SA s-a înființat prin HG României nr.1041/1990, emisă în organizarea executării Legii 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale (fila 165).
Ordinul 154/26.04.1991 individualizează prin Lista Anexă, imobilele proprietatea Societății Comerciale SA (fost C) acestea fiind cuprinse în valoarea capitalului social al acesteia (fila 162, 170, 171).
Examinând Lista - anexă la Ordinul 154/26.04.1991 se constată că la poziția 3 este cuprins și Restaurantul, activ situat în-, fără nici o mențiune cu privire la terenul aferent.
Cercetând Protocolul din 9.III.1990 (fila 202), conținutul Deciziei nr.107/27.04.1983 (fila 200) adoptată de Consiliul popular al Județului C, precum și adresa 1264/94 - fila 175, se constată că terenul nu a fost transmis C acesta rămânând în administrarea Consiliului local al Municipiului C, transmisă fiind doar clădirea.
Această stare de lucruri rezultă și din mențiunea din subsolul adresei 1264/25.07.1994, care stabilește cărestul terenurilor rămânând în administrarea Consiliului Local C, printre care și cel dedus judecății.
În baza Procesului-verbal de adjudecare a licitației nr.857/25.1993 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a activului Restaurant, între - SA (vânzător) și - " " SRL; terenul aferent activului 1950 mp. fiind atribuit în folosință până la obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate (fila 9 la acțiunea introductivă de instanță).
Reclamanta susține nelegalitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate pe dispozițiile art.1 din HG 934/14.XII.1991.
În sensul art.1 din HG 834/91 "Terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină pentru societățile comerciale înființate prin Hotărâri de Guvern de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea administrativă publică locală". (fila 89).
Raportând temeiul de drept expus la situația de fapt, se constată că la data emiterii titlului de proprietate 4.08.1994, pârâta - SA, beneficiara titlului, nu mai era proprietara activului "Restaurant ", întrucât acesta fost vândut în 1993.
Prin urmare, activul Restaurant, fiind vândut, terenul nu mai era necesar desfășurării activității conform obiectului de activitate al - SA.
Mai mult decât atât din Lista anexă la Ordinul 154/26.04.1991 rezultă că doar activul "Restaurant " era trecut în patrimoniul Societății SA la data adoptării Legii 15/1990, nu și terenul aferent (fila 170, 171).
Prin urmare, în speță, nu sunt întrunite condițiile art.1 din HG 834/1991 care prevedeau ca "terenurile să fie cuprinse (aflate) în patrimoniul societăților comerciale" spre a se putea solicita și obține atestarea dreptului de proprietate din partea ministerului d e resort.
De altfel însăși art.1 și 2 din Ordinul 154/1991 emis de Secretarul de Stat - al departamentului Turism, în temeiul art.20 din legea 15/1990 stabilesc acest lucru.
Aceasta este și rațiunea pentru care "de plano" s-a vândut doar "Restaurantul " prin licitație cu terenul aferent în folosință întrucât - SA nu avea cuprins în patrimoniul său terenul aferent activului acesta, aflându-se la data apariției Legii 15/1990 în administrarea Consiliului Local Neavând terenul în patrimoniu - SA nu avea nici un drept dispune asupra lui.
La o ulterioară reanalizare, s-a motivat, s-a solicitat și emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate pe existența unui Protocol între fostul C și Întreprinderea Agroindustrială C (fila 203, 204) protocol prin care s-ar fi procedat la predarea - primirea activului și pasivului - C către - ca unitate de cazare și alimentație publică.
Ori, acest Protocol și datele de bilanț (fila 204) nu constituie temei doveditor al faptului că terenurile se aflau în patrimoniul societății comerciale SA, cu atât mai mult cu cât însăși situația terenurilor de la (fila 194) poziția 2, vorbește formal de terenuri, însă decizia 107/83 (fila 200) la care trimite, atestă că doar clădirea s-a transmis pârâtei - SA.
Pe baza acestor constatări rezultă că pârâta - SA și-a valorificat pe căi ilicite un drept - cel prevăzut de art.1 din HG 834/1991, la care nu era îndreptățită, obținând nelegal certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0197 cu concursul pârâtului Ministerul Turismului.
Din aceste motive, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0197 va fi anulat de instanță, în partea ce privește terenul în suprafață de 1950 mp. aferent activului Restaurant.
Reclamantul, prin acțiune, a cerut nulitatea absolută a certificatului.
Nulitatea este o sancțiune civilă îndreptată împotriva efectelor juridice ale actului care contravin scopului dispozițiilor legale încălcate la încheierea lui.
Dreptul administrativ însă nu face distincția între nulitatea absolută și nulitatea relativă; consecința creată de constatarea nulității certificatului fiind anularea sa.
Față de cele expuse în precedent, excepția lipsei de interes a reclamantului, invocată de - SA apare, ca nefondată, fiind dovedit de reclamant potrivit cu art.1 din Legea 554/2004 interesul acestuia în promovarea acțiunii în anularea certificatului nelegal obținut de SA, ca și pentru reglementarea legală a situației juridice a terenului aferent activului cumpărat prin licitație; teren care de drept a aparținut tatălui intervenientei de la care a fost naționalizat în baza Decretului 92/1950 fiind preluat de stat fără titlu valabil, așa cum se constată prin sentința civilă nr.413/21.02.2006 și Decizia civilă nr.135A/23 mai 2006 (fila 25-29 - Dosar Judecătoria Călărași - 129/2006).
Examinând Decizia civilă nr.169A/22.06.2007 prin care s-a dat soluționare apelului declarat de împotriva sentinței civile nr.73/19.01.2007 (fila 101 - 109 - dosar ), Curtea constată din considerentele hotărârii că apelantei i s- stabilit dreptul de a primi măsurile reparatorii pentru imobilul preluat abuziv de la autorul său în forma reparației prin echivalent, întrucâtatât terenul cât și construcțiile sunt deținute de - SRLastfel că Primăria Municipiului C nu i le poate restitui, pentru simplul motiv că nu sunt deținute de aceasta și în consecință nu este îndreptățită să emită acte de dispoziție cu privire la ele (fila 108 Dosar Curtea de APEL BUCUREȘTI ).
Ori, așa după cum am arătatterenula aparținut autorului intervenientei în interes propriu, așa cum s-a dovedit, a fost preluat fără titlu valabil, a fost administrat de Primăria Municipiului Cov reme, până la momentul nelegalei dobândiri a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate de către - SA, cărei constatare și anulare s-a dispus prin prezenta hotărâre; - având doar un drept de folosință asupra terenului.
Din aceste rațiuni rezultă cu evidență că intervenienta are interes în promovarea prezentei cereri, în interes propriu, aceasta fiind interesată efectiv în restituirea în natură a terenului aferent activului Restaurant.
De altfel, pârâta - SA, a invocat inadmisibilitatea cererii de intervenție, însă aceasta nu a fost susținută probator potrivit art.1169 Cod civil; nefăcând nici o dovadă cu privire la primirea măsurilor reparatorii prin echivalent de către intervenientă până la momentul dezbaterii în fond a cauzei.
Pe aceste temeiuri, instanța va respinge ca nefondată excepția de inadmisibilitate invocată și va aprecia interesul intervenientei în cauză, motiv pentru care va admite cererea acesteia, cu atât mai mult cu cât, anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate creează intervenientei posibilitatea legală de a obține restituirea în natură a terenului ce a aparținut autorului său.
Văzând dispozițiile art.1 din HG 834/1991, art.1,4,8,18 din Legea nr.554/2004, Legea 15/1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului aferent activului Restaurant seria - nr.0197.
Constată nelegalitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0197 emis de Ministerul Turismului în favoarea - SA în partea referitoare la terenul aferent activului în suprafață de 1950 mp.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare (excepție).
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de cu sediul în nr.152, sector 1,
Respinge acțiunea reclamantei în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Admite acțiunea reclamantei - SRL C cu sediul în C, 13 - nr.32-34, județ C în contradictoriu cu pârâții Ministerul Turismului cu sediul în B, nr.152, sector 1 și - SA cu sediul în C, str. 1 - 2. nr.2, județ
Anulează certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0197 în partea privind terenul în suprafață de 1950 mp. aferent activului Restaurant.
Respinge excepția lipsei de interes invocată de - SA, ca nefondată.
Admite cererea de intervenție în interes propriu a intervenientei cu domiciliul ales la. Av. cu sediul în B, str. -. - nr.3-5,.5,.18, sector 4.
Respinge excepția de inadmisibilitate a cererii intervenientei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
C -
Red.
Tehnored. / 7 ex.
2.04.2009
Președinte:Carata Glodeanu Constanța FlorianaJudecători:Carata Glodeanu Constanța Floriana
